Suveraniștii, globaliștii, Trump și dilema BRICS

Conflictul contemporan între suveraniști și globaliști nu este, în esență, un duel între politicieni, ci un război pentru controlul adevăratului centru de putere: instituțiile cu acoperire planetară. Vorbim aici în principal despre Națiunile Unite (ONU), Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional (FMI), Organizația Mondială a Comerțului (WTO), NATO, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) și Organizația Mondială a Sănătății (WHO).

Toate funcționează ca un sistem integrat, cu centrul de greutate la Washington. SUA exercită control asupra acestor instituții fie direct, prin cote de vot dominante (spre exemplu 16,5% în FMI, 30% în Banca Interamericană de Dezvoltare), fie indirect, prin alianțe cu țări precum Regatul Unit, Canada și statele UE. „SUA nu conduce lumea prin forță militară, ci prin arhitectura instituțiilor globale pe care le-a proiectat și le finanțează”, notează Richard Haass, președintele Consiliului pentru Relații Externe.

Suveraniștii comit o greșeală strategică atunci când se concentrează exclusiv pe demiterea unor marionete locale. Sistemul nu depinde de personalități, ci de structuri. Politicieni ca Angela Merkel, Boris Johnson sau Olaf Scholz nu au fost nici pe departe piese vitale. Înlocuirea unui lider nu modifică jocul, ci doar jucătorul. Sistemul globalist este conceput să supraviețuiască modificărilor punctuale, fiind susținut de instituții, nu de persoane.

Ca atare, Mișcarea Suveranistă este necesar să acționeze sub altă paradigmă. Este necesar să vizeze nu înlocuirea guvernelor, ci retragerea din instituțiile fundamentale ale globalismului. Orice suveranist adevărat ar fi util să promoveze ieșirea din FMI, Banca Mondială, OMS sau chiar Națiunile Unite. În caz contrar, riscă să devină „opoziție controlată” după modelul Giorgiei Meloni, care critică Bruxelles-ul, dar rămâne bine ancorată în proiectul de la Davos.

Suveranismul autentic nu poate coexista cu participarea în structurile globaliste. Este ca și cum ai lupta cu un adversar înarmat până-n dinți, după regulile lui și stând în casa acestuia.

Aici apare dilema BRICS. Grupul se autodefinește ca alternativă la hegemonia occidentală. Dar, în practică, China, motorul economic al blocului, rămâne profund implicată în toate cele 7 instituții globaliste amintite mai sus. Beijingul nu dorește să le distrugă, pentru că le-a folosit ca scări pentru ascensiunea economică. „China nu vrea să răstoarne sistemul, ci să-l conducă”, subliniază Minxin Pei în Foreign Affairs. Comerțul global, reglementat de WTO, și accesul la piețele occidentale au propulsat China în poziția de a doua economie mondială.

Astfel, BRICS rămâne un paradox: o alianță anti-globalistă care funcționează în interiorul sistemului globalist.

Poziția Chinei creează tensiuni în BRICS, întrucât Rusia, India și Brazilia au adesea interese divergente. Rusia, izolată de sancțiuni, pledează pentru o ruptură mai clară de instituțiile occidentale, promovând dedolarizarea și alternative precum AIIB (Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură). India, însă, menține legături strânse cu SUA și participă activ în FMI și WTO, balansând între suveranism și globalism. Brazilia, de asemenea, rămâne integrată în structurile globale, în tentativa de a profita de exporturile agricole.

Cum ar fi indicat să se comporte Rusia, India sau Brazilia? Să continue să participe la FMI și OMC, în ideea de a obține „reforme echitabile”, în timp ce știu că SUA deține dreptul de veto? Sau să înceapă un proces de dezangajare reală, chiar dacă implică costuri economice pe termen scurt? Răspunsul strategic este clar: nu poți construi un sistem alternativ în timp ce rămâi prizonierul vechiului sistem. Rusia, de exemplu, a fost forțată să dezvolte mecanisme financiare alternative din cauza sancțiunilor ‒ o lecție pe care ceilalți membri BRICS ar fi bine s-o învețe voluntar, nu sub constrângere.

Știm cu toții: „Cine plătește, comandă”. Câtă vreme SUA și aliații săi controlează finanțarea și arhitectura decizională a instituțiilor globale, nicio „reformă” nu va transforma esența. Suveraniștii este necesar să înțeleagă că lupta nu se câștigă la urne, în stradă sau în parlament, ci prin crearea de noi structuri (economice, financiare, de securitate) independente de globaliștii de la Washington și Bruxelles.

Dacă Donald Trump este dispus într-adevăr să distrugă Mișcarea Globalistă, atunci ar fi necesar să retragă Statele Unite nu doar din OMS, ci și din celelalte instituții care formează coloana vertebrală a Noii Ordini Mondiale ‒ varianta Davos.

Pe de altă parte, BRICS are potențialul de a deveni nucleul noului sistem doar dacă China și ceilalți membri sunt dispuși să plătească prețul suveranității reale: independența instituțională. Altfel, riscă să devină o iluzie de multipolaritate ‒ o fațadă decorativă a aceluiași sistem, condus de aceiași globaliști, doar cu un accent diferit.

Citiți și:
Andrei Marga: Globalismul și suveranismul – noțiuni rău stăpânite
O nouă mișcare suveranistă în Europa, și nu oriunde: în neutra Elveție. Împotriva „supunerii tăcute” față de actori supranaționali

yogaesoteric
28 septembrie 2025