Tainele spirituale ale muzicii
Marele înţelept al antichităţii, Pitagora, considera sănătatea ca fiind rezultatul unui echilibru între suflet şi corp, echilibru care poate fi restabilit cu ajutorul muzicii. El vedea, de altfel, întregul univers clădit pe principiul unei depline „armonii a sferelor”. Acest aspect este susţinut şi de actualele teorii cosmogonice ale super-stringurilor, propuse de fizicienii John Schwarz şi Michael Green, teorii despre care se presupune că pot descrie toate forţele fundamentale, inclusiv gravitaţia, toate particulele cunoscute şi toate cele care urmează a fi descoperite. Cercetări efectuate recent au evidenţiat corespondenţe uluitoare între frecvenţele diferitelor oscilaţii cosmice şi frecvenţele universului sonor, familiar nouă. Privit astfel, Universul este un uriaş concert, o inefabilă simfonie bazată pe armonia de vibraţie a corzilor cosmice.
Înţepătura unui păianjen veninos poate fi vindecată prin muzică
Muzica şi dansul au fost folosite de mii de ani în întreaga lume în scop terapeutic. Prin mişcările trupului (rotaţii, salturi, răsuciri), având o semnificaţie foarte precisă, dansul pe o anumită muzică are ca efect reechilibrarea organismului şi a personalităţii. Medicul german Kircher a vindecat în secolul al XVII-lea prin muzică înţepătura veninoasă a periculosului păianjen Tarantula (specie care se găseşte în Italia şi în Franţa). Efectul mortal al înţepăturii era anihilat printr-un dans neîntrerupt în ritmul vivace al unei melodii speciale, care era numită „tarantelle”. O astfel de practică era cunoscută şi în tradiţia populară românească: până nu demult, lângă cei bolnavi se executa străvechiul dans al căluşului, considerat un veritabil „dans al vieţii şi al morţii”, existând credinţa că acest dans poate să vindece datorită calităţilor curative „împrumutate” de la Soare. Indienii americani aveau anumite dansuri considerate sfinte prin care se urmărea vindecarea celor bolnavi. La triburile africane, vracii făceau „pase magnetice în ritmul magic al tobelor”. În Tibet, sunetele scoase de anumite vase, clopote, mici trompete sau tobe special construite în acest sens, sunt folosite într-un mod aparent lipsit de sens – cel puţin pentru occidentalul neiniţiat – pentru a vindeca migrenele, unele boli psihice, precum şi dezechilibrele metabolice.
Fluierele „psihedelice”
În Noua Guinee există instrumente sacre de forma unui fluier, însă mult mai groase care – prin vibraţia cu totul specială a aerului, care apare atunci când se suflă în ele – generează stări modificate de conştiinţă, precum şi capacităţi premonitorii. În Maroc, cântăreţii jonjonka utilizează fluiere care scot sunete de înaltă frecvenţă. Acestea, combinate cu sunetul tobelor, trezesc capacităţile paranormale de percepţie a lumilor subtile paralele. Civilizaţia maya folosea nişte „lămpi de ulei” de o formă foarte ciudată. Mult timp ele au fost considerate simple obiecte de uz casnic. Însă într-o zi, un tânăr arheolog a suflat ca din întâmplare într-o astfel de „lampă de ulei”. S-a auzit un sunet foarte pur, cu o vibraţie foarte înaltă, având o nuanţă pulsatorie, care a determinat fulgerător o stare de dedublare astrală a cercetătorului. În unele triburi, strigătele speciale foarte înalte sunt folosite pentru a provoca anumite viziuni sau pentru a dobândi puteri magice.
Reacţii enzimatice pe note muzicale
Un anumit tip de sunete, eşalonate pe frecvenţe bine stabilite, are efecte miraculoase pentru buna funcţionare metabolică a întregului corp. O astfel de muzică poartă numele de „muzica metabolică”. Iniţiatorul ei este cercetătorul rus A. Zameatnin, care şi-a bazat studiile pe oscilaţiile periodice ale enzimelor, comparabile cu impulsurile acustice. Cu alte cuvinte, o reacţie enzimatică produce un anumit tip de oscilaţii periodice, comparabile cu impulsurile acustice purtătoare de sunete. Biochimiştii au observat că numărul ciclurilor diferitelor enzime care realizează un anumit proces, în unitatea de timp, corespunde cu frecvenţele specifice ale unor sunete muzicale. Biofizicianul rus a pus pe note sunetele corespunzătoare tuturor reacţiilor enzimatice, iar pe baza lor a compus o scurtă piesă muzicală.
În loc să vedem harta cerului, să-i ascultăm simfonia celestă
Există oameni de ştiinţă care au urmărit să redea ceea ce în limbajul ezoteric poartă numele de „muzica sferelor”. Astrofizicianul Fiorella Terenzi a studiat îndeaproape posibilitatea transformării radiaţiei provenite de la diferite obiecte cosmice în sunete. După cercetări laborioase, el a reuşit să producă primul album de muzică galactică, intitulat „Music from the Galaxies”, editat de casa de discuri Island Records. Dr. Fiorella Terenzi a observat că undele radio provenind de la un obiect cosmic erau similare notelor muzicale, ambele având o anumită intensitate şi o anumită frecvenţă. Utilizând un sintetizator, un sampler şi un osciloscop, ea a reuşit să preia şi să combine muzical semnalele digitale procesate de calculator, realizând astfel prima simfonie celestă, alcătuită din „sunete” provenite din spaţiul cosmic. „În loc să privesc o imagine a universului, în loc să mă uit la fotografii înfăţişând diferite stele, eu urmăresc să cânt şi să redau efectiv prin sunete acest univers. Doresc să ascult sunetul radiaţiei provenite de la stele”.
Partiturile pot fi corelate cu efecte vizuale
Dar experimentele muzicale nu s-au terminat! La Kiev, inginerul Iuri Pravdiuk a construit o sală de concerte cu o capacitate de 150 de locuri, în care melomanii sunt purtaţi pe aripile muzicii nu numai cu urechile, ci şi cu ochii, sunetele fiind însoţite de o adevărată paletă coloristică. Pe un ecran aflat în faţa spectatorilor-auditori, apar, corelate cu muzica, diferite combinaţii de culori şi forme, proiectate de 16 aparate originale, dotate cu filtre şi tambururi armonice. Interpretul le controlează mişcarea, ritmul şi claritatea. Efectul extraordinar al acestei muzici colorate vizează în special armonizarea şi îmbogăţirea stărilor emoţionale ale omului. Deşi partitura este poate bine cunoscută, ascultătorii au impresia că o aud pentru prima dată în toată frumuseţea ei.
Muzica clasică este condimentul bucătăriei japoneze
Cercetările recente au demonstrat că sunetele armonioase sunt plăcute şi pentru plante. Sunt deja bine cunoscute preferinţele lor pentru muzica clasică, în special pentru sonetele de Bach, Rapsodia Albastră de Gershwin, muzica lui Brahms, Beethoven etc. Dar brutarii japonezi afirmă în plus că muzica clasică favorizează obţinerea unei pâini foarte bune. Unii dintre aceşti brutari ascultă muzică clasică lentă în timp ce aluatul dospeşte, afirmând că pâinea este mai afânată şi are gust mai bun. Dar şi unele distilerii de sake (băutură tradiţională japoneză) au preluat metoda, stimulând fermentaţia cu muzică de Mozart, de două ori pe zi!
Muzica se adresează diferitelor niveluri ale personalităţii, ea poate revela adevăruri, poate pune întrebări profunde despre existenţă sau poate fructifica în mod creator gândirea abstractă. În ansamblu, muzica este un ritm armonios, ea dă imaginea unui echilibru. Tot muzica poate favoriza proiecţia în lumi paralele, transcenderea dimensiunilor spaţio-temporale, făcând loc unor trăiri sublime.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Descoperirea extraordinară a lui Masaru Emoto: apa ne înregistrează gândurile
februarie 2007
yogaesoteric