Țarcuri IoT pentru viitoarele „animale umane”: Nimeni nu explică, dar iată ce înseamnă de fapt „Orașe inteligente” și „Orașe de 15 minute”
Ați auzit probabil termenii „oraș inteligent” sau cel mai nou de „oraș de 15 minute”, dar înțelegeți cu adevărat ce reprezintă aceste concepte? Știți care sunt organizațiile responsabile pentru promovarea acestor idei? Și, mai important, sunteți pregătiți să supraviețuiți și să prosperați în fața acestor planuri de distrugere a libertății?
Termenul descrie, de obicei, o zonă urbană care este dotată cu turnuri 5G (și, în curând, 6G) care permit viteza și lățimea de bandă necesare vehiculelor autonome, asistenților roboți și senzorilor de pe stradă pentru a modera luminile stradale și a emite alerte de avertizare privind mediul înconjurător. Toate acestea ar fi alimentate de Inteligența Artificială („AI”). În mod global, senzorii, dispozitivele și infrastructura sunt cunoscute sub numele de așa-numitul „Internet al lucrurilor” („IoT”).
Pentru a simplifica, IoT este rețeaua de dispozitive digitale, vehicule, aparate și alte obiecte fizice dotate cu senzori care le permit să colecteze și să partajeze date. Această colectare de date în timp real este esențială pentru inițiativele privind orașele inteligente, care pretind a fi trepte spre o utopie digitală. Dispozitivele conectate la IoT variază de la smartphone-uri la aparate inteligente și până la case sau clădiri inteligente cu termostate inteligente. Chiar și dispozitivele purtabile, cum ar fi ceasurile inteligente, căștile pentru urechi și dispozitivele de urmărire a activității fizice, fac parte din IoT. O regulă generală simplă este că, dacă dispozitivul dvs. este declarat „inteligent” sau dacă are capacități Wi-Fi sau Bluetooth, acesta poate fi conectat la IoT.
National Geographic descrie un oraș inteligent ca fiind „un oraș în care o suită de senzori (de obicei sute sau mii) este implementată pentru a colecta date electronice de la și despre oameni și infrastructură, astfel încât să îmbunătățească eficiența și calitatea vieții”. NatGeo notează că locuitorii și angajații orașului ar putea fi nevoiți să utilizeze aplicații pentru a accesa serviciile orașului, a primi și a emite rapoarte privind întreruperile, accidentele și infracțiunile, a plăti taxe, impozite etc. De asemenea, aceștia subliniază potențialele cazuri de utilizare nenecesară pentru a reduce consumul de energie și pentru a face un oraș mai „durabil”.
În general, orașele inteligente sunt vândute publicului ca fiind un peisaj urban futurist, cu caracteristici precum iluminatul stradal care se stinge automat atunci când nu este nimeni prin preajmă sau algoritmi de inteligență artificială care optimizează rutele de colectare a gunoiului. De asemenea, ni se spune că, prin combinarea AI cu senzori și camere de luat vederi amplasate peste tot, vom avea vehicule autonome, sau fără șofer, care vor reduce aglomerația din trafic. Din păcate, viziunea unui oraș inteligent este de fapt un alt pas spre pierderea libertăților și a vieții private.
În aprilie 2018, Uniunea Americană pentru Libertăți Civile a publicat un ghid care detaliază întrebările importante pe care ar fi necesar să le pună oficialii orașelor care doresc să se alăture mișcării smart city. Ghidul, intitulat „Cum să prevenim schimbarea orașelor inteligente în orașe de supraveghere”, a fost scris de Matt Cagle, avocat la American Civil Liberties Union of Northern California. În ianuarie 2019, domnul Cagle a comentat astfel dezvoltarea orașelor inteligente și a tehnologiei din spatele acestora:
„Când vorbim despre tehnologia orașelor inteligente sau despre Internetul lucrurilor, în contextul guvernamental, vorbim de fapt despre dispozitive electronice care sunt poate mici și ieftine, care pot fi plasate peste tot în oraș și care, în esență, pot fi concepute pentru a colecta informații, fie că este vorba de informații vizuale sau audio sau informații despre, să zicem, dacă un loc de parcare este ocupat. Însă, înainte de a achiziționa sau de a implementa orice tehnologie inteligentă pentru oraș, este foarte important ca un oraș, în colaborare cu comunitatea sa, să stabilească dacă tehnologia respectivă este într-adevăr inteligentă pentru oraș.
Tehnologia orașelor inteligente poate fi «un lup în blană de oaie». Poate fi o altă modalitate prin care guvernul poate acumula informații pe care poate că nu ar fi dorit să le colecteze în vederea aplicării legii, dar care ar putea fi vulnerabile la o astfel de utilizare ulterioară sau pe care poate că nu ar fi dorit să le colecteze în scopuri de imigrație, dar care ar putea fi vulnerabile la o astfel de utilizare ulterioară. Și, din nou, această tehnologie va fi adesea colectată de companiile care au dezvoltat-o. Așadar, este foarte important ca orașul și comunitatea să fie pe aceeași lungime de undă în ceea ce privește cine va deține aceste date pe măsură ce avansăm cu acest proiect, cine va putea vinde aceste date și, în cele din urmă, dacă comunitățile dețin controlul asupra acestor tehnologii.
Nu numai că orașele inteligente sunt un coșmar în ceea ce privește confidențialitatea, dar, dacă planificatorii orașului își vor face treaba, s-ar putea ca în curând să vă aflați în imposibilitatea de a conduce fără a plăti taxe sau să fiți penalizați pentru traversarea neregulamentară a străzii datorită camerelor de recunoaștere facială omniprezente.”
Ce este un oraș de 15 minute?
Introdus pentru prima dată de un planificator urban pe nume Carlos Moreno la Conferința Națiunilor Unite privind schimbările climatice din 2015, orașele de 15 minute reprezintă, în esență, conceptul că toate resursele dintr-o comunitate ar urma să se afle la o distanță de maximum 15 minute de mers pe jos.
Așa cum se petrece de obicei cu majoritatea ideilor promovate de ONU ‒ nu sună atât de oribil luate în mod izolat. Adică, cine nu vrea să poată merge pe jos pentru a-și face cumpărăturile sau pentru a merge la centrul comunitar local pentru o petrecere? De fapt, este posibil ca unii dintre voi să locuiți deja în zone în care totul se află la mai puțin de 15 minute de casă. Atunci care este problema, ați putea întreba?
Ei bine, atunci când priviți dincolo de cuvintele de ordine, începeți să vedeți că, la fel ca orașele inteligente, orașele de 15 minute au potențialul de a fi folosite ca o modalitate de a limita libertatea de mișcare, libertatea de exprimare și viața privată. De asemenea, mulți oameni au ajuns să se teamă că de fapt concepte precum orașele inteligente și orașele de 15 minute au ca scop să îi determine pe oameni să nu mai conducă propriile vehicule private ‒ totul în numele climei, desigur. Nu e nevoie să căutați mai departe de o carte nouă a lui Carlos Moreno, care pretinde că oferă „tehnici pentru a schimba obiceiurile locuitorilor orașelor dependente de automobile”.
Moreno a reușit să își aducă ideea în mainstream: Paris, Franța, a fost primul care a adoptat-o, în 2020. Dar abia la sfârșitul anului 2022 și începutul anului 2023, rezistența față de orașele de 15 minute a devenit o problemă publică. În februarie 2023, aproximativ 2.000 de demonstranți s-au adunat în centrul orașului Oxford, Anglia, pentru un protest împotriva creării a ceea ce este cunoscut sub numele de cartier cu trafic redus, sau LTN.
Pentru a pune în aplicare LTN, oficialii din Oxford au votat pentru a introduce șase „filtre de trafic” care au ca scop limitarea utilizării mașinilor în zonele rezidențiale ale orașului în anumite ore. Camerele cu cititor automat de plăcuțe de înmatriculare („ALPR”) vor scana plăcuțele de înmatriculare pentru a amenda șoferii din afara comitatului Oxfordshire care intră în aceste zone în orele cu trafic intens.
Bineînțeles, mass-media a făcut tot posibilul pentru a-i cataloga pe oponenții orașelor de 15 minute ca fiind adepții teoriei conspirației de „extremă dreapta”. Cu toate acestea, din cauza reacțiilor de respingere din partea locuitorilor și a atenției internaționale, consiliul orașului Oxford a votat recent pentru a elimina mențiunile privind „orașele de 15 minute” din documentele de planificare urbană. Deși consiliul a votat pentru eliminarea frazei din documentele lor, a precizat că intenționează în continuare să-și continue viziunea unui oraș în care se poate merge pe jos, cu limitări ale vehiculelor private. Louise Upton, membră a cabinetului pentru planificare din cadrul Consiliului orașului Oxford, a declarat pentru The Times că eliminarea frazei nu ar face „nicio diferență notabilă în deciziile noastre de planificare”.
Oxford nu este singurul oraș care ia măsuri pentru a pune în aplicare restricții de circulație sau pentru a folosi tehnologia digitală pentru a cataloga comportamentul cetățenilor. Oficialii unei municipalități canadiene au votat recent pentru a le cere turiștilor să plătească 30 de dolari canadieni pentru a obține un cod de răspuns rapid („QR code”) pentru a intra sau a părăsi arhipelagul cunoscut sub numele de Îles-de-la-Madeleine. Cei peste 12.000 de rezidenți vor fi nevoiți să prezinte permisul de conducere pentru a intra sau a ieși din perimetru.
În 2022, Veneția, Italia, a implementat o politică similară, anunțând că va percepe o taxă pentru turiștii care vizitează canalele istorice pentru o singură zi. Măsura se spune că este un răspuns la turismul notoriu care copleșește regiunea. Deși taxa este de doar aproximativ 6 dolari și se aplică doar în cele mai aglomerate 29 de zile ale anului, oamenii sunt nevoiți să se înregistreze și, din nou, să obțină un cod QR prin intermediul unui smartphone. Aceasta este o altă modalitate de a încolona oamenii în închisoarea digitală care se construiește în jurul umanității.
Forumul Economic Mondial și Organizația Națiunilor Unite
Nu ar fi cazul să surprindă pe nimeni faptul că WEF și ONU sunt doi dintre cei mai mari susținători ai proiectelor „Orașul de 15 minute” și „Orașul inteligent”. În octombrie 2019, WEF și națiunile G20 au lansat Alianța globală a orașelor inteligente G20 privind guvernanța tehnologică.
Pe site-ul web al Alianței pentru orașe inteligente se afirmă că alianța „stabilește și avansează standardele de politică globală pentru a contribui la accelerarea celor mai bune practici, la atenuarea riscurilor potențiale și la promovarea unei mai mari deschideri și a încrederii publice”. Alianța susține că reprezintă peste 200.000 de orașe și administrații locale, precum și companii, startup-uri, instituții de cercetare și comunități ale societății civile.
WEF ne reamintește, de asemenea, că impulsul către orașe inteligente de 15 minute este menit să îndeplinească Obiectivul 11 de dezvoltare durabilă al Organizației Națiunilor Unite, care se concentrează pe preschimbarea orașelor și a așezărilor umane în orașe „incluzive, sigure, rezistente și durabile”. În conformitate cu acest obiectiv ‒ și al celorlalte ODD ale ONU ‒ orașele depun eforturi pentru a implementa o serie de așa-numite tehnologii inteligente. Aceste tehnologii și concepte vor fi folosite pentru a încolți omenirea în medii urbane strict controlate, urmărite și localizate.
Citiți și:
Dr. Geanina Hagimă: Petiție către Primării privind „orașele de 15 minute” și rețelele 5G și 6G
Viziunea globalistă: orașele-închisoare „de 15 minute” și sfârșitul proprietății private
yogaesoteric
28 mai 2024
Also available in:
English