Telechinezia și percepția de la distanță (II)

Citiţi prima parte a articolului

În 1997, Sunday Telegraph dezvăluia că Robert Jahn de la Centrul de Cercetări privind anomaliile în tehnică din Princeton desfăşura o serie de proiecte ce aveau ca scop influenţarea generării numerelor aleatorii prin intermediul telechineziei. Subiecţii erau rugaţi să se concentreze asupra unui monitor de calculator care prezenta rezultatul generării numerelor aleatoare, ca secvenţe de 0 şi 1. Legea numerelor mari afirmă că după foarte multe experienţe, numărul cifrelor de 0 şi de 1 generate ajunge să fie egal.

Dacă telechinezia există, atunci este posibil să se genereze mai multe din cifra aleasă în prealabil. După mai bine de 12 ani de experienţe, în care au fost implicaţi mii de subiecţi, profesorul Jahn a demonstrat că instrumentele electronice sunt influenţate de conştiinţa omului prin telechinezie. Acesta este un set dramatic de experimente care subliniază faptul că sovieticii au avans într-un domeniu deosebit de important.

Cercetările parapsihologice din URSS şi din Cehoslovacia pun accentul pe identificarea şi cuantificarea câmpurilor de forţă generate bioenergetic, precum şi pe identificarea proceselor fiziologice care sunt influenţate de energia psihochinetică (PK). Există diferenţe fundamentale între abordările sovietice şi cehe privind cercetările asupra PK. Deoarece cercetarea paranormală a fost privită ca apanajul unui mic număr de oameni, în URSS cercetările erau concentrate numai asupra ființelor umane dotate şi au urmărit să determine ce atribute fiziologice pun în valoare capacităţile acestora şi îi fac diferiţi de restul populaţiei.

Paralel cu aceste eforturi de a determina cauzele PK, sovieticii şi-au concentrat eforturile asupra determinării naturii câmpurilor de energie care se formează şi au urmărit să determine dacă toţi subiecţii dotaţi psihocinetic creau acelaşi câmp de energie. Cercetarea cehă era de asemenea orientată pe efectul cauză-efect, dar era condusă de ideea că efectele PK pot fi produse de majoritatea populaţiei şi nu este nevoie de capacităţi psihice deosebite pentru a demonstra efectele PK.

Dacă telechinezia există, cercetările ESP (asupra percepţiilor extrasenzoriale) realizate în URSS şi de echipele de telepaţi formate în această ţară pot avea justificare. Efectul psihocinetic este analog forţei electromotoare. Această forţă este prezentă în maşinile care includ motoare electrice, precum şi în generatorii care produc energie. Această forţă a fost descrisă de Maxwell la sfârşitul secolului al XIX-lea şi modelată în ecuaţiile matematice care poartă numele savantului. Dacă ecuaţia forţei electromotoare este analogă telechineziei, noi putem fi capabili să facem predicţii asupra funcţionării acesteia.

Dacă în ecuaţia forţei electromotoare introducem câmpurile biofizice, obţinem că forţa telecinetică este proporţională cu puterea câmpului biofizic al psi-operatorului. Acest câmp biofizic poate fi privit ca având un efect de câmp în telechinezie, deoarece mişcarea sa va amplifica efectele telecinetice. Deoarece am prezentat teoria telepatiei ca fiind o mişcare de câmpuri biofizice de la telepat la subiect, având viteza de interacţiune foarte mare, aproape instantanee, atunci poate fi văzut că dezvoltarea conştienţei în aceste câmpuri poate conduce la o marcată abilitate telecinetică. În antrenamentele telecinetice, câmpul biofizic este împins către ţintă cu putere maximă, spre deosebire de telepatie, în care acest câmp oscilează între telepat şi subiect, nepermiţând efecte psihocinetice. Cu alte cuvinte, se învaţă împingerea obiectelor odată cu ştiinţa RV-ului (remote view, vedere la distanţă). Ambele superputeri au devenit interesate de telechinezie datorită implicaţiilor militare.

UN document DIA din 1975 declara: „Cercetarea sovietică are câteva direcţii diferite în eforturile de a dezvolta explicaţii materialiste pentru efectele observate de PK. Această cercetare s-a implicat în studii serioase asupra caracteristicilor câmpului electric dintre subiect şi obiect, asupra caracterizării câmpurilor electrice din imediata apropiere a subiectului, asupra studierii formelor undelor creierului subiecţilor şi asupra fotografierii câmpurilor bioenergetice ale subiecţilor. Deşi savanţii ruşi nu au ajuns la o concepţie comună privitoare la natura acestor forţe, toţi agreează ideea că energia psihică este implicată.”

Victor Adamenko de la Institutul de Radiofizică din Moscova, Victor Iniuşin de la Universitatea kazahă din Alma-Ata şi Ghenadi Sergheiev de la Institutul de Fiziologie din Leningrad sunt savanţii sovietici care conduc cercetările în domeniul PK. Iniuşin şi Sergheiev au dezvoltat o serie de teorii bazate pe existenţa unui tip diferit de energie – o formă a energiei biofizice pe care au numit-o „bioplasmă”.

Aceştia consideră efectele PK analoage fulgerului şi afirmă că mişcarea în PK apare ca un rezultat al interacţiunii câmpului electrostatic al obiectelor. Energia biologică implicată este direcţionată de conştient spre subiect. Astfel se pot deplasa obiecte sau se poate opri mişcarea, se poate schimba direcţia sau obiectele se pot roti. Sergheiev a dezvoltat o serie de aparate de măsură pentru schimbările în câmpul bioplasmatic la distanţe de până la 3 metri. A putut măsura câmpuri de până la 10.000 volţi/cm în vecinătatea ţintei fără vreo indicaţie că ar exista vreun câmp între subiect şi obiect.

În conformitate cu cele declarate de Sergheiev, energia bioplasmatică se concentrează în regiunea capului. El atribuie PK unei polarizări a bioplasmei într-o manieră asemănătoare laserului. De aceea îl denumeşte „efect biolaser”, care acţionează ca o forţă materială asupra obiectului.

Sergheiev a elaborat detectori care monitorizează energia în timpul demonstraţiilor PK. Deşi observatorii vestici au negat informaţia asupra construirii detectorilor (informaţie pe care sovieticii o clasificau ca fiind strict secretă), un tip de astfel de detector s-a realizat chiar în SUA. David Thomson a realizat un aparat care poate fi considerat ca intrând în această clasă. Aparatul a fost utilizat în studiul câmpurilor de forţă umane la Universitatea Saskatchewan din Canada.

Aparatul era constituit dintr-un preamplificator, două condensatoare şi un înregistrator, întocmai ca cel de la encefalograf. La Laboratorul de cibernetică biologică din Universitatea Leningrad, Catedra de fiziologie, a fost elaborat un aparat pentru detectarea câmpurilor electrice ale nervilor la distanţe de până la 24 de cm. Acest aparat se baza pe electrozi deosebit de sensibili.

Adamenko a condus experienţe pentru a stabili rolul sarcinilor electrostatice de pe suprafaţa corpurilor-ţintă în deplasarea acestora. Adamenko a avansat teoria că omul poate fi anizotropic, adică omul poate fi capabil să altereze energia sa externă în funcţie de starea energetică internă, iar această capacitate la rândul său depinde de procesele fiziologice. Adamenko presupune că oamenii, animalele şi plantele posedă câmpuri electrice datorită polarizării spontane a ţesuturilor. Aceste câmpuri pot interacţiona cu sarcinile electrice externe induse sau impuse. Adamenko a arătat că baza materială a interacţiunii fără contact între om şi obiecte rezultă din câmpul electrostatic a cărui magnitudine depinde de starea fiziologică a omului.

Alexandru Dubrov, un biofizician de la Institutul de Fizică a Pământului al Academiei de Ştiinţe a URSS, a avansat conceptul de „biogravitaţie” pentru a explica PK. Biogravitaţia a fost introdusă, ca noţiune, de V.A. Bunin în 1960, în legătură cu abilitatea organismelor vii de a forma şi detecta unde gravitaţionale. Dubrov şi-a bazat teoria pe conceptele curent acceptate ale biologiei moleculare şi fizicii energiilor înalte. Aceasta înseamnă că vectorul sau câmpul de forţă este format la nivel subcelular şi este capabil de atragerea sau respingerea forţelor naturale gravitaţionale sau el însăşi emite unde gravitaţionale de foarte mică intensitate. Dubrov, ca şi alţi savanţi americani şi sovietici, gândeşte că schimbările în continuumul spaţiu-timp poate fi baza fenomenelor PK observate, adică, timpul poate fi accelerat sau decelerat de către subiectul psihic.

În 1974, psihicul sovietic Boris Ermolaiev a participat la o serie de experimente la Universitatea din Moscova. S-a raportat că Ermolaiev are capacitatea de a suspenda (levita) obiectele în aer prin concentrarea energiei psihice într-un anumit punct focal în spaţiu. Într-o altă demonstraţie, Ermolaiev a ţinut în mâini un obiect, apoi şi-a depărtat mâinile cam la 20 de cm de obiect, care a rămas suspendat în aer. Dubrov simte că puterile levitaţionale ale lui Ermolaiev pot fi folosite pentru a demonstra că spaţiul-timp şi schimbările gravitaţionale apar în zona dintre mâinile psihicului şi obiect. El bănuieşte că transmisia energiei electromagnetice ar putea fi întârziată atunci când trece printr-un câmp de levitaţie.

Cehii, ca şi sovieticii, au urmărit să identifice sursele de energie biofizică, dar cercetările lor nu au fost centrate asupra ființelor umane dotate psihic. Parapsihologii cehi au emis ipoteza că există mulţi oameni care posedă capacităţi psihice şi că astfel de capacităţi pot fi observabile ca efecte PK. Cercetarea parapsihologică cehă este orientată pe PK, probabil ca rezultat al construirii de către Robert Pavlita a generatorilor psihotronici. Cehii cred că utilizarea acestor aparate pentru colectarea şi concentrarea energiei pot crea posibilitatea oricărei persoane să provoace efecte PK.

Deşi proiectarea şi construirea generatorilor sunt deosebit de complexe, aceste aparate sunt uşor de folosit şi cer numai o scurtă instruire pentru a se opera cu ele. Acest mod de a acționa are două avantaje majore: nu necesită prezenţa unui supervizor, iar efectele fizice observabile, cum ar fi mişcarea sau atragerea obiectelor, servesc ca feedback încurajator, benefic pentru subiect.

Ruşii şi cehii, aşa cum am mai menţionat, utilizează generatoare psihotronice pentru a amplifica câmpurile biofizice. Utilizând această metodă este posibil de a obţine efecte macro-telechinetice. Aceasta are implicaţii strategice pentru Rusia. S-a observat că exploziile nucleare au efecte ciudate, dependente de timp. Astfel, forţa exploziei nucleare se modifică în funcţie de momentul din zi al exploziei şi de luna anului. Acest fapt nu poate fi explicat de fizica obişnuită. De aceea, dar evident şi din alte motive, este un fenomen strict-secret. Prin urmare, deoarece reacţiile nucleare depind de timp şi chiar de poziţia geografică, armele nucleare au diferite randamente la diferite momente de timp.

Se pare că cercetătorii ruşi din domeniul războiului paranormal au reuşit să utilizeze psi pentru a modifica desfăşurarea unei reacţii în lanţ într-o armă nucleară. Ei au descoperit că prin focalizarea telechineziei pe un eşantion radioactiv, rata înjumătăţirii, detectată de un contor Geiger, putea fi modificată. Cercetătorii sovietici au analizat metodele prin care se putea încetini dezintegrarea uraniului 235 şi a plutoniului, care sunt folosite în armele cu fisiune atomică şi ca detonatori în bombele cu hidrogen.

Ei au descoperit că psi putea încetini reacţia în lanţ, astfel că arma nu mai ajungea la masă critică şi nu mai apărea explozia nucleară. Variabilitatea în timp a randamentului exploziilor nucleare se pare că se datorează efectului pe care Pământul, Soarele şi alte corpuri cereşti îl au asupra ratei reacţiilor nucleare în lanţ. Efectul Psi este mult mai puternic decât acţiunea acestor câmpuri pe planeta noastră.

Aceste cercetări au fost întreprinse în mai mult de 20 de institute. Evaluările pe care le făcea DIA din SUA asupra psi sovietic considerau că psi-războinicii ruşi puteau: „incapacita, de la distanţă, echipamentele militare americane de toate tipurile, inclusiv armele nucleare, cât şi rachetele”. Efectul asupra armelor nucleare al psi a fost unul din cele mai bine păzite secrete. Ingo Swann era capabil să spioneze exploziile nucleare prin RV. Astfel şi-a dat seama că psi-experţii ruşi conectaţi la generatoare psihotronice puteau opri detonarea armelor nucleare. De aceea, Comandamentul american al rachetelor era aşa de îngrijorat. Dacă într-adevăr aşa ceva este posibil, atunci armele nucleare nu mai reprezintă o ameninţare.

Ţara care domină războiul paranormal va avea un avantaj enorm în războaiele care vor veni în acest al XXI-lea secol. Atunci când Rusia a oprit folosirea psi între facţiunile rivale (mai precis când Putin şi-a asumat puterea), această nouă democraţie a redevenit o superputere. SUA, ca fiind singura ţară vestică care s-a preocupat de dezvoltarea armei psi, este provocată să facă faţă armatei chineze paranormale, corporaţiilor japoneze dotate cu capacităţi psi, precum şi celui mai puternic inamic în acest domeniu, Rusia lui Putin.

Forţa care este inima telechineziei ar putea explica fenomenele psihotronice. Formarea unui grup de telepaţi va amplifica efectul telechinezetic. Deoarece efectul nu este simplu aditiv, ci este un efect sinergetic, se pot obţine rezultate deosebit de puternice.

Telechinezia este legată de forţa care provoacă funcţia de stare cuantică să producă evenimente. De aceea, telechinezia se poate folosi pentru provocarea funcţiei de undă cuantică în scopul influenţării manifestării evenimentelor. Astfel se provoacă modificarea realităţii. Telechinezia se poate, de asemenea, folosi pentru ca să se inducă câmpurilor biofizice aspecte duale pentru modelarea formelor gând. Aceasta poate avea ca rezultat producerea unor efecte specifice. Crearea formelor gând din câmpuri biofizice este prezentată în mii de cărţi de spiritism. Este posibil ca noţiunea de magie să fie ea însăşi o absurditate, dar efectele ritualilor magice sunt în moştenirea noastră culturală.

Telechinezia poate fi folosită la modificarea realităţii. Cercetătorii ruşi deja au prezentat câteva din aceste modificări care vor avea loc.

Dacă privim câmpul biofizic natural ca parte a biosferei biofizice a Pământului, atunci în oceanul inconştientului colectiv, grupări mai mici de câmpuri biofizice se pot coaliza pentru a forma arhetipuri, aşa cum a postulat Carl Jung. Grupuri de telepaţi ar putea folosi telechinezia pentru manifestarea formelor gând din bazinul arhetipurilor în inconştientul colectiv.

Aceste forme gând pot fi văzute ca noi tipuri de mime, care ar putea infecta populaţia cu noi tipuri de gândire şi acţiune. Deoarece populaţia nu realizează dimensiunea paranormală a realităţii, formele gând direcţionate, în fapt nişte mime, ar putea afecta starea mentală a unei naţiuni. Astfel ar putea fi conceput un nou sistem de arme sau un sistem de inducere a politicii dorite. Psihotronica a devenit unul din interesele majore ale cercetărilor militare din SUA, Rusia, China, Japonia, Cehia şi alte ţări.