Televiziunea, factor determinant al gândirii umane

Sugestii şi manipulare realizate prin intermediul emisiunilor TV

de Zoltan Marosy

Omenirea este condusă în secret de o mână de oameni, care prin diferite metode, mai mult sau mai puţin cunoscute, manipulează conştiinţa fiecărui individ. Aparent, inofensiva obişnuinţă de a viziona un film, în familie, este totuşi menită de a transforma pas cu pas mentalitatea individului. Aici se află secretul reuşitei în manipularea conştiinţei umane. Ne punem întrebarea: cum?

În primul rând trebuie să precizăm că există legături directe între imagini şi stări interioare. În această idee, multe experienţe parapsihologice demonstrează faptul că fiecare formă, culoare sau expunere ritmică şi continuă a formelor şi culorilor produc senzaţii psihice ce modifică treptat comportamentul uman.

De exemplu, Ernst Meckelborg ne avertizează în cartea sa, “Agenţii Psi” despre faptul că fiecare imagine, culoare, formă ce se expune pe cale vizuală, manifestă în conştiinţa umană modificări ale gândurilor şi ideilor. Prin repetarea, la intervale regulate, a acestor imagini, se produc conexiuni noi în creierul uman ceea ce crează o nouă obişnuinţă, un nou mod de a vedea lucrurile şi altă mentalitate. Acest lucru este denumit de cercetători “educaţie parapsihologică”.

Realitatea – un proces al gândirii

Orice idee care se vehiculează în mod constant într-un film sau în reclamele TV, provoacă conexiuni în mintea indivizilor şi prin analogie cu realitatea exterioară, se va produce o modificare în percepţia omului asupra lumii înconjurătoare. Filmele – aceste modelatoare de “realităţi” individuale – provoacă mutaţii în mintea individului care, în mod normal, îşi exprimă încrederea că ceea ce vede este realitate. Totuşi, ceea ce vede el  este doar o parte a realităţii şi fiind obişnuiţi doar cu această “realitate”, spune că doar aceasta există. De exemplu, statistic vorbind, nu există film de acţiune în care să nu fie cel puţin câteva distrugeri importante, victime, case care explodează. Dar realitatea nu este chiar aşa. Mintea o vede aşa pentru că selectează imagini, din mediu, care să se asemene cu imaginile pe care le-a acumulat, în timp, din filme, “gunoaie” sub formă de imagini, care se numesc “artă”!

Evon Harris Walker, fizician la Centrul de Cercetări de la NASA defineşte Realitatea individuală ca fiind “o hologramă imaginată de conştiinţa individuală exclusiv pentru ea însăşi”. În centrul său de cercetare a reuşit, prin diferite metode, să demonstreze că fiecare imagine vizuală este corelată cu o anumită funcţionare a creierului, cu stările de conştiinţă ale omului. Tot ceea ce omul vede, gândeşte, sau aude, produce astfel modificări ale minţii, care imediat crează modificări ale conştiinţei umane.

Lucrurile devin şi mai aprinse atunci când urmărim să înţelegem faptul că, după cum spune însăşi ştiinţa, energia mentală se manifestă ca orice câmp de energie vibratoare, care se extinde, se compune, intră în rezonanţă etc. Explicaţia fizicianului Harris este deosebit de simplă: ”fiecare gând transmite în creier o anumită mişcare a electronilor prin celulele nervoase, orice asemenea impuls electric al creierului este un veritabil emiţător electro-magnetic uman”. Tot ceea ce omul gândeşte şi toate stările psihice care au loc în acelaşi moment acţionează voluntar sau involuntar asupra gândurilor celorlalţi oameni şi implicit asupra “realităţii” văzută de ceilalţi oameni. Se spune că “frumuseţea este în ochii privitorului“, dar nu numai atât; şi realitatea este în ochii privitorului – două teorii importante care pot aduce veridicitatea celor expuse mai sus. Astfel, dacă mintea umană este “bombardată” cu filme ce arată numai o parte a realităţii, atunci prin suprapunerea a ceea ce crede cu ceea ce vede, ajunge să-şi modifice treptat concepţia de viaţă.

Imposibil? Totuşi adevărat!

O minte lucidă şi-ar pune imediat întrebarea: cum se poate că mulţi văd lumea reală ca fiind aşa cum este şi totuşi nu privesc cu toţii acelaşi gen de filme? Răspunsul a fost dat de un genial om de ştiinţă, Rupert Sheldrake, care a avansat teoria “câmpului morfogenetic”. Acest cercetător explică faptul că fiecare om este legat la un câmp potenţial comun al speciei umane – un fel de subconştient colectiv, din care selectează, prin rezonanţă, gânduri, idei, stări afective etc. Fiecare om este legat la acest subconştient colectiv şi face parte din viaţa lui zilnică. Câmpul morfogenetic, un fel de memorie a civilizaţiei umane, are capacitatea de a se încărca permanent cu gânduri, idei, stări psihice, care atunci când depăşesc un anumit prag devin potenţial mai puternice. Ca într-un război; dacă inamicul vine periodic, atacând cu forţe proaspete, la un moment dat, ocupă acel loc prin perseverenţa de care a dat dovadă. Imaginaţi-vă de câţi ani s-a încărcat acest mental colectiv cu tot felul de idei şi stări războinice, violente, care “descriu” realitatea prin filmele văzute la televizor. Fiind colectiv, înseamnă că aceste idei şi gânduri se transmit pe calea undelor electromagnetice către fiecare individ, prin procesul de rezonanţă a energiilor, care modelează pas cu pas conştiinţa individuală perturbând astfel comportamentul fiecăruia, indiferent dacă priveşte sau nu aceste filme.

Impulsurile vizuale, dacă sunt privite de mai multe persoane în acelaşi timp (cum este televiziunea şi cinematografia), produc stări ce se amplifică prin rezonanţă şi se ajunge la o energie care încarcă potenţial memoria comună a civilizaţiei umane. Acest lucru permite ca, la un anumit prag al energiei mentale, gândurile negative (care sunt în prezent  excesive) să predomine în câmpul mental comun, inhibând mentalul pur, benefic. Totuşi, printr-o practică constantă şi lucidă, unii oameni reuşesc să treacă de ceaţa deasă a mentalului colectiv şi să-şi conducă propria minte către o gândire curată, pură, luminoasă. Din fericire, aceasta este salvarea noastră! 
       
yogaesoteric
iunie 2006
articol preluat din revista Yoga Magazin