Teoria suficient de generală a guvernării (I)

 

de Mihai Ion

Introducere

Acest articol a fost conceput cu intenția de a face cunoscută Teoria Suficient de Generală a Guvernării, denumită aici prescurtat cu acronimul TSGG. Autorii acestei teorii susțin că prin cunoașterea și înțelegerea acesteia de către o masă cât mai mare de oameni pot fi evitate sau depășite cu bine crizele economice, politice și sociale cu care ne confruntăm în prezent.

Mai mult decât atât, această cunoaștere permite celui inteligent și lucid să vadă mult mai ușor adevărul aflat dincolo de rețeaua de minciuni și prezentări distorsionate cu care ne-a obișnuit mass-media (care este aservită intereselor unor grupări oculte), ceea ce face imposibilă manipularea adevărului. Cu alte cuvinte, înțelegând și aplicând corect principiile acestei teorii, omul inteligent poate să întrevadă realitatea din spatele evenimentelor ce se petrec în jurul său, chiar și în situația în care singurele surse de informare pe care le are la dispoziție prezintă în mod intenționat realitatea într-un mod deformat sau complet fals.

Scurt istoric

Teoria suficient de generală a guvernării (TSGG) a fost concepută la sfârșitul anilor ’80 și apoi dezvoltată în anii ’90 de către un grup de ofițeri patrioți și curajoși din forțele militare ale URSS din zona Leningradului (actualul Sankt-Petersburg). În forma sa inițială ea a apărut în lucrarea „Apa moartă”, care era de fapt o scrisoare critică adresată conducerii de atunci a URSS și de aceea a fost scrisă într-un limbaj dur și, după cum spun unii, nerespectuos. Grupul de autori s-a autointitulat „Predictorul Intern al Uniunii Sovietice” (pe scurt PIUS).

În istoria sa, Rusia a fost deseori o forță de opoziție în calea planurilor mârșave ale grupărilor malefice oculte mondiale. Amintim în această direcție faptul că în Rusia (în orașul Sankt-Petersburg) au fost pentru prima dată făcute publice Protocoalele francmasonice (cunoscute și ca Protocoalele înțelepților Sionului).

Termeni utilizați (glosar)

Pentru înțelegerea cât mai profundă a TSGG este necesar să înțelegem mai întâi conotația care este dată unor termeni des folosiți în cadrul acestei teorii: conceptele de „predictor”, „egregor” și „elită”.

Predictor

Termenul este adoptat din matematică unde definește o variabilă independentă. O altă semnificație a acestui termen este aceea de sistem care face predicții probabilistice. De exemplu, în tehnica militară predictorul este un computer care calculează anticipat posibilele traiectorii ale țintelor și controlează procesul de țintire al armamentului automatizat.

În cadrul TSGG, predictorul este un grup de oameni care formează o structură de control și guvernare a unui grup de oameni cu mult mai mare, de exemplu, o țară. La prima vedere ar părea că este vorba despre guvernul țării respective, dar de fapt conceptul de predictor desemnează structura care guvernează de facto acea țară, în timp ce guvernul țării este doar organul formal, de jure (prin lege), de guvernare. De exemplu, președintele unei țări este deseori doar exponentul unei grupări, el executând ceea ce i se ordonă din interiorul respectivei grupări. În aceste condiții, el nu este parte a predictorului. Pe de altă parte, președintele unei bănci poate fi parte din predictor chiar dacă nu ocupă o funcție oficială, în condițiile în care el are puterea de a influența pe unii membri ai guvernului și, dacă și numai dacă, el de asemenea este un factor de decizie și nu doar un element de legătură care transmite mai departe ordinele primite.

În general vorbind, și nu doar în contextul politico-economico-social, predictorul unui sistem este acea parte a sistemului formată din totalitatea factorilor de decizie din cadrul evoluției temporale și a comportamentului sistemului respectiv, împreună cu relațiile complexe ce există între toți acești factori de decizie. Dacă este să particularizăm, am putea spune că predictorul unei ființe umane este chiar sistemul ei nervos împreună cu sistemul ei endocrin. Însă în cadrul TSGG, termenul este particularizat la sistemele socio-economico-politice.

Egregor

În concepția TSGG, egregorul este un câmp informațional-energetic care influențează o anumită masă sau grup de oameni. Această viziune nu diferă mult de viziunea yoghină asupra acestui concept și în esență desemnează aceeași realitate. Diferența este mai mult de nuanță și perspectivă. În TSGG se pune accentul pe dinamica formării și acțiunii egregorilor: o informație (idee-forță în terminologia yoghină) acumulează energie de la o masă de oameni atunci când este acceptată și vehiculată de către aceștia și devine câmp informațional-energetic structurat, adică egregor. Acest egregor la rândul lui atrage și influențează alte mase de oameni dacă acestea prezintă rezonanțe similare.

Elită

Conceptul de elită este strâns legat de ideea de grup și egregor. Dintr-un anumit punct de vedere nașterea unei elite este un proces atât subiectiv cât și obiectiv. La modul cel mai direct elita înseamnă „cei mai buni dintre cei mai buni” din cadrul unui grup. Deosebirile însă apar când luăm în considerare criteriile care stau la baza selecției celor mai „buni”. Există criterii obiective, cum ar fi de exemplu performanțele sportive deosebite ale elitei tuturor sportivilor, dar există și unele aspecte subiective cum ar fi sentimentul de apartenență la elită și acceptarea reciprocă.

Pentru claritate dăm un exemplu: doi oameni de știință geniali (de exemplu, matematicieni) de naționalități diferite se întâlnesc la un congres internațional. Deși ei se văd unul pe altul pentru prima oară și sunt forțați să comunice într-o limbă care nu le este proprie (de exemplu, engleza) lor li se pare că se înțeleg foarte bine unul pe altul când vorbesc pe teme matematice. Ei se identifică foarte ușor unul cu celălalt și au sentimentul că se cunosc dintotdeauna, pentru că ei de fapt fac parte din… elita matematicienilor. Dacă un alt matematician, care să zicem că este foarte bine documentat în domeniul lor comun de interes, dar care nu este la fel de genial, vine în cercul lor, el nu va fi perceput ca fiind „de-al lor”. Comunicarea cu el nu va fi decât pe nivelul exterior al conceptelor, deoarece el nu va avea acces la înțelegerea mult mai profundă pe care o au cei din elită. Putem să traducem acest exemplu în termeni de egregori: toți trei fac parte din egregorul matematicienilor, dar numai primii doi fac parte din sub-egregorul elitei matematicienilor.

Așadar elita unei grupări este de fapt expresia concretă a unui subegregor al egregorului grupării respective.

În contextul TSGG, termenul de „elită a unui grup” desemnează subgrupul celor care sunt sau ar putea deveni factori de decizie în guvernarea grupului respectiv, deoarece dețin pârghiile de a acționa pe nivelul uneia dintre cele 6 priorități ale guvernării. Asupra celor 6 priorități vom reveni detaliat mai târziu. Astfel, elita națională a unei țări se poate împărți în elite specifice cum ar fi: elita militară, elita politică, elita financiară, elita intelectuală, religioasă etc.

Predictorul global (PG) sau guvernul din umbră

Având ca instrument teoria mecanicii newtoniene și observațiile perturbațiilor în traiectoria planetei Uranus, a fost prezisă existența planetei Neptun chiar înainte de a fi practic descoperită. Într-un mod analog, există un mare număr de evenimente socio-politice care nu pot fi explicate dacă se iau în considerare numai guvernele de jure ale statelor lumii. Pe lângă guvernele și elitele naționale ale diferitelor state ale lumii, TSGG necesită existența unei variabile independente (predictor) suplimentare, în special pentru a explica tendințele actuale de globalizare. Acest element suplimentar a fost numit de către PIUS (autorii TSGG) Predictorul Global (pe scurt PG), acesta fiind de fapt guvernul mondial din umbră.

Există două tipuri de guvernare: guvernare structurală – care se realizează prin structurile legale de guvernare ale unui stat, și guvernare nestructurală – care se realizează prin alte mijloace decât cele legale, cum ar fi: mass-media, șantaj economic sau politic, amenințare, persuasiune ș.a.
În mod evident, guvernele sunt implicate într-un proces de guvernare structurală. Elitele naționale pot fi implicate atât în guvernare structurală cât și nestructurală, în funcție de ce mijloace utilizează.

Un exemplu elocvent al ambelor tipuri de guvernare sunt SUA. Elitele americane guvernează structural Statele Unite ale Americii prin intermediul structurilor administrative legale existente. În același timp, aceleași elite guvernează nestructural aproape toate statele Uniunii Europene, Japonia, Coreea de Sud și multe alte state. Principalele instrumente ale guvernării nestructurale sunt corporațiile media, băncile și petro-dolarul.

Întrucât nu există structuri de jure de guvernare globală, Predictorul Global este implicat de asemenea într-un proces de guvernare nestructurală.
Conform PIUS, ideea care stă la baza PG nu este decât relativ nouă, întrucât ea își are de fapt originile în Egiptul antic. Pornind de la premiza că lumea și resursele ei sunt finite, faraonii egipteni au dezvoltat ideea necesității creării unei structuri globale, suprastatale, care să gestioneze resursele și populația întregii lumi. Această idee, conform PIUS, a fost preluată de la egipteni de către evrei și consemnată chiar și în cartea lor sfântă din acele vremuri – Torah.

După cum susține PIUS, procesul globalizării este un proces obiectiv, având în vedere dezvoltarea tehnologică a societății. Cu alte cuvinte, în procesul de dezvoltare a unui stat este necesar să se țină cont și de interesele celorlalte state, dacă avem în vedere că tehnologiile actuale utilizate de majoritatea statelor au potențialul de a afecta și influența și alte zone aflate la zeci de mii de kilometri distanță. Pe de altă parte, procesul de guvernare al PG este marcat de un caracter subiectiv, cu alte cuvinte de multe ori guvernează așa-zisa „lege a bunului plac” a elitelor, în loc de legea bunului-simț.

Predictorului Global îi corespunde așa-numita „elită globală” care este formată din anumiți membri ai elitelor naționale care, conștient sau nu, se identifică cu idealurile globaliste într-o mai mare măsură decât cu idealurile naționale, și care dețin o gamă extinsă de mijloace de guvernare nestructurală. Este demn de menționat că numai 358 de familii și clanuri din întreaga lume dețin peste 50% din bogățiile planetei. Sau că primii opt miliardari ai lumii dețin o bogăție egală cu cea avută de jumătatea mai săracă a populației mondiale.

Deciziile care se iau atât la nivelul PG cât și de multe ori la nivelul elitelor naționale țin cont numai de interesele și necesitățile elitelor, în timp ce interesele și necesitățile celorlalte grupuri sau ființe umane individuale sunt ignorate sau chiar încălcate. Existența elitelor este ceva natural și firesc, însă, pe de altă parte, elitismul este o deviere flagrantă de la normele bunului-simț și armoniei.

Cele 6 priorități ale guvernării

Iată în continuare cele 6 priorități ale guvernării în procesul de globalizare așa cum sunt ele prezentate în TSGG.

Ce este globalizarea? În secolul XX, omenirea s-a confruntat cu un fenomen obiectiv care este numit „globalizare”. Globalizarea este procesul concentrării guvernării întregii omenirii în mâinile unui grup restrâns de persoane. Acest proces s-a desfășurat pe parcursul întregii istorii a omenirii, iar acum el se îndreaptă către finalizarea sa. Cu mulți ani în urmă, preoții Egiptului antic au ajuns la concluzia că globalizarea poate fi dirijată, guvernată. Ei au nesocotit principiile generale și schema de guvernare a societății în vederea atingerii propriilor țeluri și au controlat acest proces.

Noi vom urmări să vedem acum în ce mod se realizează procesul controlat al globalizării.

A 6-a prioritate: armamentul și instrumentele de distrugere

„Războiul este continuarea politicii prin alte mijloace.” – Carl von Clausewitz

Cel mai vechi și mai rapid mod de control al oamenilor este războiul. Scopul oricărui război este cucerirea de teritorii, bogății, resurse umane sau distrugerea totală a inamicului. Istoria omenirii a înregistrat foarte multe războaie sângeroase. Pe parcursul procesului global istoric au apărut instrumente din ce în ce mai perfecționate destinate distrugerii și înrobirii. Acum se pare că omenirea a căzut în capcană: este nevoită să cheltuiască din ce în ce mai multe resurse în această cursă [exponențială] a înarmării. În cele din urmă au fost create arme care odată cu dușmanul pot să distrugă întreaga civilizație.

A 5-a prioritate: instrumentele de genocid

„Pentru slavi – niciun fel de igienă! Doar alcool și tutun.” – Adolf Hitler

Pentru a distruge sau supune un popor întreg în vederea atingerii propriilor țeluri se pot folosi instrumentele de genocid: drogurile, alcoolul, tutunul, unele vaccinuri și organismele modificate genetic. Dar pentru ca poporul să nu-și dea seama că acestea sunt arme, ele au fost „camuflate” prin intermediul culturii, mass-media, a programelor diabolic concepute ca așa-zise mijloace de recreere chipurile inofensive, sau prin intermediul substanțelor pentru așa-zisa eliminare a stresului ori vindecare a bolilor. Dar de fapt acestea sunt otrăvuri periculoase, care atacă genotipul (materialul genetic, n.n.), exterminând ființele umane spiritual și fizic, atât pe cei în viață cât și generațiile viitoare. Credeți că aceasta este alegerea conștientă a fiecărui om? Este de fapt o alegere falsă, impusă, întrucât cultura noastră ne pune să alegem încă din fragedă copilărie între minciuna nr. 1 – consumul de narcotice „cu măsură”, și minciuna nr. 2 – fără măsură.

Citiți continuarea acestui articol

Citiţi şi:

Pericolele ascunse şi insidioase ale globalizării, ce este plănuită şi impusă din umbră de aşa-zişii «iluminaţi» 
Noua Ordine Mondială – Lumea încotro?

 

yogaesoteric
7 februarie 2020