Teoriile semidocte nu au nici o legătură cu adevărul despre MISA. Drept la replică solicitat revistei online Noi, NU

Această replică a fost publicată cu promptitudine în revista online Noi, NU în data de 30.10.2007

Către revista Noi, NU
În atenţia redactorului coordonator Ciprian Cherhaţ

În urma articolului „MISA, sectă păgână sub mască creştină” publicat de revista Noi, NU pe data de 16 septembrie 2007, sub semnătura lui Cristian Bodnărescu, Biroul de Presă MISA solicită publicarea următorului drept la replică.

Mentionăm că site-ul copy-paste de pe care dvs. aţi preluat acest articol a publicat cu promptitudine dreptul la replică trimis de Biroul de Presă MISA.

„Din 2001 dăm dreptul fiecăruia să se exprime liber”, se prezintă revista Noi, NU, într-o reclamă pe Internet. Dacă acest lucru este adevărat vă cerem să acordaţi acest drept şi şcolii de Yoga MISA, publicând această replică în paginile revistei dumneavoastră, pentru a repara prejudiciul de imagine adus de articolul calomnios al lui Cristian Bodnărescu.

DREPT LA REPLICĂ

Adevărul despre MISA

Revista on-line de atitudine şi cultură Noi, NU a publicat pe data de 16 septembrie 2007 articolul „MISA, sectă păgână sub mască creştină”, sub semnătura lui Cristian Bodnărescu. Pentru repararea prejudiciului de imagine adus şcolii de Yoga MISA şi pentru corecta informare a cititorilor dumneavoastră Biroul de Presă MISA solicită publicarea acestui drept la replică.

Ce este MISA?
 
Despre MISA s-a spus şi mai ales s-a scris mult. Jurnaliştii care s-au aplecat cu obiectivitate asupra acestui subiect au fost însă foarte puţini.

Ce este de fapt Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut (MISA)? MISA este o asociaţie apolitică, independentă, nepatrimonială, nonguvernamentală, cu caracter educativ, socio-profesional, filosofic. Prin prezentarea într-o formă accesibilă a cunoştinţelor şi practicilor Yoga, MISA îşi propune să contribuie la educaţia spirituală a oamenilor. MISA a fost înfiinţată în 6 ianuarie 1990 şi organizează cursuri de Yoga, care se desfăşoară în toate oraşele mari ale ţării şi în străinătate. Asociaţia este alcătuită din 27 de membri, toţi cu studii universitare. Cristian Bodnărescu nu este unul dintre aceşti membri MISA (nici fost membru), aşa cum se autointitulează. Dacă ar fi frecventat şcoala de Yoga MISA ca şi cursant ar fi trebuit să cunoască realitatea din cadrul acestor cursuri şi nu ar mai fi fost nevoit să inventeze atâtea minciuni. Lucrurile pe care le susţine sunt atât de departe de ceea ce este MISA, încât pentru orice cursant, chiar şi din anul 1 de Yoga, afirmaţiile sale sunt nişte evidente minciuni.

Studii sociologice (realizate de expertul suedez Karl Erick Nylund) despre MISA arată că această şcoală de Yoga nu este o sectă, ci „o mişcare de susţinere a unui mod alternativ de viaţă. MISA este o mişcare yoghină în care participanţii urmăresc să se autoperfecţioneze şi să îşi amelioreze starea de sănătate şi armonie prin regim lacto-vegetarian şi prin tehnici Yoga”.

„Yoga este o ştiinţă universală”

Autorul articolului încearcă fără succes să realizeze o abordare aşa zis filozofică a MISA pentru că porneşte de la o ipoteză de lucru greşită. „Problematica pusă este identitatea fenomenului Yoga. Este acest fenomen o filosofie, o religie sau un tratament sportiv şi naturist?”, se întreabă Cristian Bodnărescu, limitând din start variantele şi excluzând exact esenţa a ceea ce reprezintă Yoga.

Yoga este o tradiţie spirituală extrem de complexă, care are o istorie de mai mult de cinci mii de ani, o literatură foarte bogată şi o cuprindere exhaustivă. Yoga este o veritabilă ştiinţă a fiinţei umane ce constituie totodată o disciplină spirituală extrem de riguroasă. Şi nu o spune MISA, ci tratatele milenare yoghine. Cuvântul Yoga vine de la rădăcina indo-europeană care poate fi tradusă în limba română prin „a uni”, „a fuziona”, „a pune la unison”. „Yoga nu este o religie, Yoga nu este hindusă, musulmană sau creştină. Yoga este o ştiinţă universală, la fel ca matematica, fizica sau chimia. Cum fizica nu este creştină, chiar dacă aproape toate legile fizicii au fost descoperite de creştini, nici Yoga nu este hindusă, chiar dacă a fost descoperită de hinduşi. Yoga este ştiinţa pură a transformării fiinţei umane. Astfel un mahomedan poate fi yoghin, un budist poate fi yoghin, un creştin poate fi yoghin”, explică înţeleptul Bhagwan Shree Rajneesh, cunoscut şi ca Osho.

Premisă eronată – concluzie eronată

Totuşi, concluzia lui Cristian Bodnărescu este că Yoga este o religie. Cum ajunge el la această concluzie eronată? Plecând de la o premisă eronată. Astfel, pentru că în viziunea sa Yoga nu poate fi filosofie şi nici tratament sportiv şi naturist, trebuie să fie o religie. Argumentele invocate de el sunt, însă, puerile şi nu au nici o justificare concretă. Iată câteva dintre ele:

„Oamenii cred în reîncarnări, iau tot ce li se spune a fi drept bun şi privesc cu suspiciune societatea, în speţă jurnaliştii. Şi creştinii au încercat să îşi lărgească aria în acest sens, traducând (sic) zeităţile creştine zeităţilor orientale şi nereuşind. Oamenii au respins creştinismul şi pe Dumnezeu, realizând că s-a dezvoltat într-un cu totul alt timp şi spaţiu credinţelor lor (sic),.” Dacă ar fi participat cu adevărat la cursurile şcolii de Yoga MISA Cristian Bodnărescu ar fi văzut că yoghinii sunt învăţaţi, din contră, să îşi dezvolte luciditatea şi discernământul şi nu iau drept bun tot ce li se spune. În ceea ce priveşte restul propoziţiilor, din modul în care ele sunt formulate este foarte greu ca cineva să îşi dea seama ce vrea să spună autorul lor.

„Desprinzându-l pe Dumnezeu din contextul biblic, aceşti sectanţi i-au lărgit şi denaturat aria de apariţie; astfel, el fiind prezent în tot şi toate chiar oamenii fiind Dumnezeu. Ne punem logica întrebare, dacă Dumnezeu este tot, ce n-ar putea fi Dumnezeu? Răspunsul e simplu: e mai uşor să trăieşti un vis frumos şi fals decât să accepţi adevărul rece, dar la urma urmei, tot adevăr.” Aria de apariţie a lui Dumnezeu?! Şi creştinismul susţine că Dumnezeu este omniprezent, adică prezent peste tot. Cristian Bodnărescu face din acest articol o dispută de idei cu privire la veridicitatea unor precepte spirituale, dispută din care lipseşte însă interlocutorul. Dacă tot vrea să transforme într-o acuzaţie faptul că yoghinii cred că totul este Dumnezeu (viziune pe care de altfel Yoga a demonstrat-o de mii de ani în numeroase lucrări şi tratate yoghine) ar trebui să aducă şi nişte contra-argumente valabile. Însă nu o face., rămânând la nivelul de speculaţii.

„Ţinând cont că această mişcare pune preţ scăzut pe inteligenţă şi critică intelectualii (sic) nu putem să o catalogăm drept o ştiinţă. Realitatea nu este nicidecum interpretată şi reflectată la modul general, ci abstract. Nici problemele vieţii nu sunt în centrul atenţiei, M.I.S.A. urmărind numărul de reîncarnări (sic) şi de existenţe mult detaşate faţă de viaţă. Iar să te desprinzi de religia iniţială şi să o faci comercială (sic), utilizând zeităţile regionale (sic) este furt şi mârşăvie comercială, nu lucru greu de rezolvat”.

MISA este formată în majoritate tocmai din intelectuali, după cum demonstrează studiile statistice. Dacă ar fi să ne luăm după Cristian Bodnărescu, reîncarnarea pare a fi singura preocupare a MISA, de parcă yoghinii n-ar face nimic altceva decât să îşi contorizeze reîncarnările. Nu înţelegem nici ce sunt acelea zeităţi regionale, în cursurile de Yoga nu s-a vorbit niciodată despre aşa ceva. MISA a condamnat mereu transformarea spiritualităţii în ceva comercial. MISA nu s-a desprins din nici o religie iniţială, ci urmează linia tradiţiei milenare Yoga. Cristian Bodnărescu se contrazice singur când afirmă că „problemele vieţii nu sunt în centrul atenţiei” întrucât tot el scrie în acelaşi articol: „Scopul mişcării M.I.S.A. este de a ajunge energii în univers (sic) (întrebaţi orice yoghin şi o să vă spună că nu acesta este scopul MISA, n.n.) Chiar dacă sunt iluminaţi şi cunosc tot (sic), yoginii români nu renunţă la viaţa lor şi îşi duc la capăt misiunea. De ce nu pleacă mai repede să ne lase pe noi?”

Pe lângă lipsa de logică în ceea ce priveşte formularea unora dintre propoziţiile de mai sus, este evident faptul că se fac nişte afirmaţii gratuite, în necunoştinţă de cauză. O documentare temeinică a unui articol de acest gen, care se doreşte o analiză intelectuală a şcolii de Yoga MISA, ar fi eliminat din start astfel de ridiculităţi. Printr-o simplă accesare a site-ului oficial al MISA, yogaesoteric.net autorul ar fi descoperit o multitudine de articole cu tematică variată, susţinute de bogate bibliografii şi cu o mare aplicabilitate în viaţa de zi cu zi. Astfel ar fi putut evita să vorbeasccă în necunoştinţă de cauză despre caracterul abstract şi lipsit de o bază teoretică a învăţăturilor MISA.

Abordare superficială

După ce Cristian Bodnărescu concluzionează în mod greşit că Yoga este o religie, face încă un pas în analiza sa: „Dar, ce fel de religie poate fi aşa-zisul fenomen Yoga promovat de MISA? Nefiind oficială şi practicată de un număr restrâns de persoane nu poate fi decât o sectă. […] Nefiind acceptată de nicio biserică, preluând termeni divini şi o anume doctrină, aceste persoane izolate formează o sectă.”

Un alt argument ridicol adus în sprijinul afirmaţiei că MISA e o sectă este faptul că „nu ai voie să faci parte din sectă fără a crede în ideile lor.” Înscrierea la cursurile de Yoga este liberă, deci nu e condiţionată de nimic, însă evident că la aceste cursuri se înscriu oameni care sunt preocupaţi de Yoga, aşa cum cei care sunt preocupaţi de chimie se înscriu la o facultate de chimie şi nu la una de litere. Îl întrebăm pe Cristian Bodnărescu pe această cale care sunt motivele pentru care un om alege să facă parte dintr-un anumit grup sau organizaţie, dacă nu identificarea cu principiile, preocupările şi ideile promovate de acesta. De când au devenit ipocrizia, făţărnicia, prefecătoria nişte calităţi?

În raţionamentul său Cristian Bodnărescu pune punctul pe I atunci când afirmă că tot ceea ce nu este recunoscut la modul oficial nu poate fi decât o sectă. MISA este cea mai mare şcoală de Yoga din Europa, reunind peste 35.000 de cursanţi şi simpatizanţi, şi nicidecum un număr restrâns de persoane izolate, aşa cum vrea să sugereze el în mod tendenţions. Pentru a încadra MISA în acest tipar al marginalilor, izolaţilor, puţini la număr, scenariu la care au mai apelat şi alţii, Cristian Bodnărescu minte încă o dată atunci când spune: „Oricum, adepţii M.I.S.A. au rămas a zecea parte din câţi au fost, şi la faimoasa tabără internaţională de la Costineşti, se adună oameni de ordinul zecilor, minţindu-se că ar fi ordinul miilor sau zecilor de mii.” Pentru a vă edifica asupra credibilităţii ziaristului, precizăm că anul acesta la Tabăra Internaţională de Yoga de la Costineşti au participat peste 5000 de yoghini atât din ţară cât şi din străinătate.

Modul său superficial de a pune problema nu poate oferi nici un răspuns la întrebarea dacă o organizaţie de amploarea şcolii de Yoga MISA este sau nu o sectă. Răspunsul ar putea veni doar din partea unui studiu sociologic, realizat în mod profesionist, cu instrumente adecvate de către un expert în acest domeniu. Un astfel de studiu a fost deja realizat în 2005 de către preotul suedez Karl Eric Nylund, expert în materie de secte al Curţii Supreme de Justiţie de la Stolckholm. Concluzia acestui studiu a fost că MISA NU este o sectă.

Suspiciune faţă de… jurnalişti

Şi în continuare sunt prezentate tot felul de idei eronate şi calomnioase referitoare la şcoala de Yoga MISA, la activitatea sa şi la mentorul său spiritual, Gregorian Bivolaru. Afirmaţiile lipsite de logică se amestecă într-un mod halucinant. Oare motivul pentru care Cristian Bodnărescu a ignorat complet Articolul 5 din Codul Deontologic al Ziaristului care precizează că „nu se vor aduce acuzaţii fără să se ofere posibilitatea celui învinuit să-şi exprime punctul de vedere” este că în viziunea sa la MISA „oamenii privesc cu suspiciune societatea, în speţă jurnaliştii”?

Tocmai datorită aerului intelectual pe care autorul doreşte să-l afişeze, afirmaţiile jignitoare de acest gen devin de-a dreptul comice: „Obiceiurile vechi păgâne precum urinatul mentorului spiritual în gura adepţilor pentru iniţiere (sic) ,,se împacă” excelent cu creştinismul, mai ales sexul în grup(sic)” sau „Afişele cu femei dezbrăcate (sic) (toată lumea a văzut că pe afişe apare o femeie în costum de baie, n.n.) atrag tinerii naivi, dar ,,orgiile au loc începând cu anul 4 de studii (sic), atunci când creierul e maleabil şi spălat (sic)”. De-a lungul timpului, imaginaţia fierbinte a unor jurnalişti rău-intenţionaţi a dat naştere la tot felul de „legende” referitoare la MISA. Sexul în grup şi urinoterapia sunt subiectele pe care presa, în campania sa de denigrare a MISA, a marjat cel mai mult. În ciuda unor invenţii de genul celor de mai sus, yoghinii ar trebui deci să aibe maximă încredere în ceea ce scriu ziarele. Mai mult, ar trebui să ignore cu desăvărşire propria lor experienţă, adică ceea ce au văzut cu ochii lor şi au auzit cu urechile lor la aceste cursuri, unde niciunul dintre ei (deşi au trecut de anul 4) nu au întâlnit vreodată „orgiile sexuale” sau „obiceiurile vechi păgâne” amintite mai sus.

Niciodată la MISA nu s-a făcut, nici măcar nu s-a promovat ideea de sex în grup. Există în schimb o abordare diferită a sexualităţii: continenţa amoroasă, o străveche metodă de control al energiei sexuale şi de transformare a acestui uriaş potenţial în alte forme de energie: afectivă, intuitivă, mentală şi spirituală. Practic, aceasta presupune ca energia sexuală să nu fie irosită prin descărcare (sau ejaculare în cazul bărbatului). La cursurile MISA continenţa amoroasă este prezentată detaliat cu argumente ştiinţifice şi metode care pot ajuta la realizarea unui foarte bun control al ei.

În ceea ce priveşte urinoterapia, aceasta nu face parte din programa de predare a cursurilor de Yoga MISA, nici ca subiect teoretic şi nici ca metodă practică. Informaţiile despre urinoterapie au intrat în circulaţie odată cu traducerea unui tratat străvechi, Damar Tantra, tipărit în ediţiei bilingvă, sanscrită şi română a cărui prefaţă a fost realizată de Gregorian Bivolaru.

O altă temă favorită a ziariştilor atunci când denigrează MISA este cea a taxei de curs. Cristi Bodnărescu nu o ratează nici pe aceasta şi vorbeşte despre „acceptarea taxei care constă în bani pentru a promova o lună de curs, fără a fi participanţi fizici, acest fapt arătând puterea banului care este deasupra celei spirituale, în cazul lor.” În cadrul MISA taxa nu se percepe pentru a promova o lună de curs, aşa cum tendenţios arată autorul. De altfel cursurile de Yoga nici nu sunt împărţite pe luni, ci pe ani de studiu. Este alegerea fiecăruia dacă vine sau nu la aceste cursuri la care s-a înscris în mod liber şi pentru care a plătit taxa respectivă, însă numărul de absenţe acceptate este limitat. Această taxă este cu mult mai mică decât cea percepută pentru a urma cursurile unei facultăţi, fiind mai mică decât taxele uzuale pentru a face aerobic, înot, etc. Cât despre interesele materiale puse deasupra celor spirituale, Cristian Bodnărescu ar fi trebuit să ştie (dacă a fost cursant MISA, aşa cum susţine) că prima luna de curs din anul 1 este gratuită, iar cei care au nevoie – studenţii, şomerii, pensionarii pot primi reduceri de la aceste taxe sau chiar gratuitate, tocmai pentru ca dificultăţile financiare să nu îi împiedice să practice Yoga.

„Să fim animale sau plante?”

Un alt lucru care l-a deranjat serios la mişcarea Yoga MISA pe autorul articolului este recomandarea care li se face cursanţilor MISA de a nu asculta muzică perturbatoare şi dezechilibrată psihic cum ar fi rock-ul. O simplă căutare pe google explică de ce: Cristian Bodnărescu este un împătimit al genului. Peste 50% dintre articolele publicate pe Internet sub semnătura acestuia sunt interviuri cu lideri ai unor formaţii de muzică rock. Ridicol este şi raţionamentul prin care autorul vrea să ne convingă că yoghii MISA sunt rockeri pentru că… au părul lung.

Un alt aspect deranjant pentru Cristian Bodnărescu este regimul ovo-lacto-vegetarian al yoghinilor. Alimentaţia cursanţilor MISA îi oferă acestuia prilejul unor reflexii “profunde”: „Atunci, ne punem serioasa întrebare: să fim animale sau plante?” sau „În plus, dacă suntem ceea ce mâncăm, ne putem da seama de intelectul canibalilor care îi mâncau pe misionarii creştini”.

87% dintre cursanţii MISA au studii superioare

Dincolo de amuzamentul pe care aşa-zisa analiză a MISA îl trezeşte, prin afirmaţiile din acest articol sunt insultate un număr foarte mare de persoane. Iată cum descrie Cristian Bodnărescu miile de cursanţi Yoga MISA: „Oamenii acceptă toate aceste lucruri din lipsă de cultură, şi, în primul rând, din prostie”. Argumentaţia sa este chiar una pretins ştiinţifică prin invocarea unui „profesor universitar doctor, scriitor Gigi Ceauşu” care „critică aspru fenomenul Yoga promovat de MISA” .”Teoria yogină e depăşită cu mult (sic), spune acesta. Ei încearcă să atribuie legătura omului cu Universul. Dar, Universul e într-o continuă schimbare, noi necunoscând decât informaţia primită prin lumină (sic), care îl prezintă aşa cum era el acum zeci de mii de ani şi lumea a evoluat, se ştie asta, dar ei au stagnat şi gândesc ca acum câteva mii de ani, când nu aveam tehnică (sic). Gigi Ceauşu are mari îndoieli legate de coeficientul de inteligenţă al celor ce practică Yoga”.

Şi noi avem mari îndoieli referitoare la existenţa sau importanţa acestui Gigi (sic) Ceauşu, al cărui nume nu este de găsit pe nicăieri şi care nu a publicat nici un fel de studiu referitor la MISA, pe care însă se pare că este foarte supărat. La fel cum avem îndoieli cu privire la motivaţia care îl face să conteste o tradiţie milenară a cărei valabilitate este demonstrată de studii ştiinţifice de ultimă oră. Ştiinţa modernă a ajuns de-abia acum să descopere ceea ce în Yoga se cunoştea încă din vechime.

Există într-adevăr un George Ceauşu care predă în cadrul Facultăţii de filosofie de la Iaşi, dar asocierea familiarului Gigi cu sforăitoarele titluri care îl însoţesc este de prost gust, ca să fie vorba despre aceeaşi persoană. Nu mai vorbim de faptul că pentru a stabili coeficientul de inteligenţă al cuiva, domnul profesor ar trebui să ştie, chiar dacă este filozof, că trebuie să aplice nişte teste psihologice, să facă nişte măsurători, iar el nu a realizat niciodată aşa ceva, altfel am fi fost primii care ar fi aflat.

De altfel, dacă ar fi fost bine intenţionat, Cristian Bodnărescu ar fi putut afla mai multe din studiile profesioniste realizate până acum despre cursanţii MISA. Un studiu realizat în 2005 de un grup de sociologi pe cursanţii Yoga MISA demonstrează că mai mult de trei sferturi dintre aceştia au cel puţin studii universitare şi încă 12% sunt studenţi – deci un total de 87 % de studenţi şi persoane cu studii superioare. 17% dintre yoghini au şi studii postuniversitare, inclusiv doctorat.

Un gram de practică…

Este interesant că, deşi Cristian Bodnărescu afirmă senin despre cei care frecventează cursurile MISA că sunt proşti, tot el spune despre profesorul universitar ieşean Nicu Gavriluţă şi despre el însuşi că sunt foşti membri MISA.

În ce priveşte apartenenţa la MISA a lui Nicu Gavriluţă, nu avem nici un dubiu că aceasta există doar în imaginaţia lui Bodnărescu. Nicu Gavriluţă a realizat un studiu de caz asupra şcolii de Yoga MISA, fără însă a avea vreun contact direct cu yoghinii. Documentaţia a fost făcută folosind doar site-ul yogaesoteric, din care a spicuit câteva citate extrase din context. După sesizările primite din partea şcolii de Yoga MISA, Nicu Gavriluţă şi-a cerut scuze pentru greşelile care au apărut în studiul său.

Cursurile MISA se remarcă tocmai prin vastitatea aspectelor teoretice şi prin caracterul bine documentat şi confirmat în practică a conţinutului lor. Interesant de observat este că tocmai cei care nu practică Yoga o critică. Poate înţelege şi Cristian Bodnărescu aforismul yoghin: „Un gram de practică valorează cât tone de teorie” altfel decât ca o dovadă de prostie.

Biroul de Presă MISA
26 octombrie 2007