Terapiile naturale, medicina viitorului

de profesor yoga Gregorian Bivolaru
fragment din lucrarea „Enciclopedia naturistă a vitaminelor”
 
 

Medicina alternativă nu este un subiect uşor de explicat şi de definit. Ea este practicată din cele mai vechi timpuri şi, la ora actuală, este cunoscută sub numeroase denumiri: medicină neconvenţională, medicină naturală tradiţională, medicină naturistă, medicină complementară, medicină holistică, dar şi medicină nouă, medicina viitorului, adevărata medicină, medicină de graniţă. Terapii, care acum câţiva ani erau considerate în unanimitate de către autorităţile medicale neştiinţifice, încep să intre în atenţia oamenilor de ştiinţă, în timp ce unele practici medicale, considerate respectabile, îşi pierd din ce în ce mai mult interesul general.

Practicile medicale aşa-zise neconvenţionale (cuprinzând fitoterapia, acupunctura, dietoterapia, apiterapia, metode yoga, hidroterapia, helioterapia, oxiterapia, cromoterapia ş.a.) pot substitui cu succes atât medicamentele de sinteză, cât şi unele intervenţii chirurgicale, care în multe cazuri reprezintă modalităţile de bază ale medicinei moderne. Mai mult decât atât, adeseori ele ajung să fie ultima şansă, care aduce ameliorarea mult dorită sau chiar însănătoşirea completă, în foarte multe cazuri în care medicina modernă deja a eşuat.

Majoritatea terapiilor alternative se bazează pe captarea din MACROCOSMOS, prin REZONANŢĂ, a unor misterioase şi binefăcătoare energii vindecătoare şi pe focalizarea şi armonizarea lăuntrică a acestora. Acest gen de fenomene tainice este cel mai adesea necunoscut oamenilor de ştiinţă.

Acupunctura tradiţională, de exemplu, acţionează (prin declanşarea unor inefabile procese de rezonanţă cu energiile subtile binefăcătoare din Macrocosmos) asupra energiei vitale CHI, care circulă prin anumite canale subtile energetice, bine stabilite (numite meridiane), independente de structurile anatomice ale corpului fizic.

Vindecarea prin transfer de energie curativă, care este realizată prin aşa-zisele „pase magnetice”, se bazează întotdeauna pe un schimb energetic subtil, profund binefăcător, compensator-energetic, ce se produce prin rezonanţă între terapeut (care captează adeseori simultan această energie vitală din Macrocosmos, tot prin declanşarea în propria sa fiinţă a unor fenomene de rezonanţă) şi pacient.

Sugestia şi autosugestia terapeutică sunt modalităţi extraordinar de eficiente în vindecare.

Fitoterapia şi anumite forme de medicină naturală tradiţională străveche, cum ar fi practicile medicale Unani (Tibet) şi Ayurveda (India), sunt chiar şi astăzi utilizate cu un mare succes, pe scară largă în cazul populaţiei „lumii a treia”, dar ele au o popularitate destul de scăzută în Occident, unde medicii se bazează în tratamentul lor aproape numai pe medicamentele de sinteză.

Terapiile naturale alternative oferă, în majoritatea cazurilor, rezultate net pozitive atunci când sunt corect şi sistematic aplicate. Noi considerăm că, dacă ele ar fi studiate în profunzime, cu obiectivitate, în mod ştiinţific, atunci ar trece cu siguranţă în cel mai scurt timp din domeniul „ocultului” în domeniul ştiinţei cele mai avansate a viitorului.

„Cred că este destul de dificil în zilele noastre să ştii foarte clar ce se numeşte medicină convenţională şi ce se numeşte medicină neconvenţională. Eu personal consider că este un lucru bun şi deloc întâmplător faptul că uneori distincţia dintre cele două a devenit din ce în ce mai vagă. Cu toate acestea, eu cred cu fermitate că orice tratament cu adevărat valoros, atât convenţional, cat şi neconvenţional, pe care la un moment dat îl putem descoperi sau despre care putem afla, trebuie studiat întotdeauna cu atenţie, cu mult discernământ şi obiectivate, o mai lungă perioadă de timp, indiferent de locul de provenienţă şi de autorul lui,” scrie doctorul englez David Bowsher, de la Universitatea din Liverpool.

Din păcate, în majoritatea cazurilor, terapiile alternative au fost studiate foarte puţin sau chiar deloc din punct de vedere ştiinţific. Cu toate acestea, trebuie să fim optimişti şi să nu uităm că în unele situaţii atitudinea oamenilor de ştiinţă se modifică rapid.

Autorul englez Brian Inglis relatează că, atunci când a scris cartea Medicina alternativă (în urmă cu aproape 50 de ani), a fost insistent sfătuit să renunţe la capitolul despre acupunctură. I s-a spus, printre altele, că aceasta este o terapie tradiţională chineză care nu îşi va găsi aproape niciodată locul în lumea occidentală. Contrar acestor idei preconcepute, imediat după apariţia cărţii, dintre toate terapiile care au fost descrise în ea, acupunctura a atras cel mai mult atenţia oamenilor de ştiinţă din întreaga lume, la scurt timp după aceea începând să apară cu regularitate articole despre acupunctură în multe reviste medicale din întreaga lume.

Unele persoane foarte sceptice susţin chiar şi în prezent că interesul viu care este manifestat la ora actuală faţă de medicina alternativă nu este altceva decât o efemeră modă jurnalistică. Dincolo de aceste păreri, nu este greu să descoperim că astăzi sunt cu mult mai mulţi oameni care utilizează în mod curent medicina naturistă decât cei care o utilizau, spre exemplu, acum 30 de ani. Datorită faptului că cel mai adesea medicina alternativă este practicată pe scară largă în afara instituţiilor medicale, este foarte greu să se realizeze la momentul actual o statistică obiectivă.

Acum 40 de ani, cei care practicau cu adevărat (deşi cel mai adesea pe ascuns) transferul de bioenergie prin misterioasele pase magnetice, în România, puteau fi număraţi pe degetele de la o mână. La ora actuală, în schimb, în România există mii de persoane, mai mult s-au mai puţin înzestrate cu energii vindecătoare, mai mult sau mai puţin competente (unele dintre ele, de ce să nu recunoaştem, sunt nişte escroci avizi de îmbogăţire, care se bazează în această direcţie doar pe exploatarea abilă a credulităţii şi a infantilismului mintal al pacienţilor), care practică în mod curent, cu rezultate mai mult sau mai puţin spectaculoase, transferul de bioenergie.

În prezent, pe tot globul, există un număr considerabil crescut de persoane care au studiat sistematic osteopraxia tradiţională, şi totodată, se ştie că, paralel cu aceştia, există un număr mare de practicieni apreciaţi, care nu au nici un fel de calificare. În general vorbind, comparativ cu numărul de terapeuţi fără diplomă care practică medicina alternativă cu succes, numărul de medici care deja au această orientare este, la ora actuală, cu mult mai mare. Se poate spune că nu există niciun oraş mare în aproape toate ţările lumii în care să nu se afle măcar un acupunctor, un fitoterapeut, un bioterapeut, un cromoterapeut sau un centru de terapie prin metode Yoga. De exemplu, comunitatea de imigranţi asiatici, care locuiesc permanent în Anglia, are chiar şi la ora actuală proprii săi terapeuţi reputaţi. Există, astfel, peste 40 de centre tradiţionale în Anglia unde se practică în mod curent medicina alternativă hindusă (Ayurveda) şi, în afară de aceasta, mai există numeroşi fitoterapeuţi fără calificare.

Paradoxal, în Anglia, deşi guvernul cheltuieşte în jur de 10 miliarde de lire sterline anual pentru programul naţional de sănătate, totuşi oamenii încă mai au nevoie de aceste practici medicale tradiţionale. Multe probleme foarte grave de sănătate care nu au putut fi rezolvate de către medicina (aşa-zisă) ştiinţifică au fost tratate cu succes prin terapii alternative.

În arhiva noastră de cazuri rezolvate cu succes sau considerabil ameliorate avem deja sute de mărturii personale, ce provin de la pacienţii care au fost atent sfătuiţi şi ghidaţi de noi, în mod complet gratuit, cum să procedeze şi ce anume să facă singuri pentru a se vindeca. Aceşti oameni, consideraţi bolnavi incurabili de către medicina modernă, recunosc fiecare că, deşi sufereau de grave maladii, ei nu fuseseră ajutaţi în nici un fel de către medicii lor, iar după ce au urmat singuri şi în mod consecvent una sau mai multe modalităţi terapeutice naturiste asociate, perfect adaptate individului şi nu bolii, starea sănătăţii lor s-a ameliorat gradat sau chiar au ajuns să se vindece după o anumită perioadă de timp.

Pe de altă parte, este la fel de adevărat că uneori putem găsi în articolele din revistele medicale străine relatări perfect adevărate despre cum a făcut hepatită un anumit pacient din cauza acelor nesterile ale unui acupunctor sau confesiuni amare despre maniera în care a fost păcălit un bolnav de către un escroc care, folosindu-se de credulitatea pacientului şi sub paravanul pretenţiilor medicale, a reuşit să-i ia mii de dolari. La rândul lor, chirurgii ortopezi şi reumatologi povestesc uneori anecdote care se referă la situaţii tragice despre pacienţi cu afecţiuni ale coloanei vertebrale, a căror stare de sănătate, în loc să se îmbunătăţească, s-a înrăutăţit în urma unor şedinţe de masaj medical ce a fost greşit efectuat de către un  terapeut incompetent.

Unul dintre aspectele profund benefice şi foarte importante pentru pacient este faptul că, spre deosebire de un medic alopat, care cel mai adesea este grăbit şi superficial, în cazul abordării corecte a terapeuticii alternative, un veritabil specialist dedică mult mai mult timp cunoaşterii pacientului, ascultându-l cu atenţie şi sfătuindu-l cum să procedeze pentru a se auto-vindeca. Pentru pacientul care consultă un expert în terapie alternativă este foarte important, din punct de vedere psihic şi mental, să înceapă să comunice EMPATIC cu aura extraordinar de puternică a terapeutului, mai ales atunci când simte că într-adevăr se dă atenţia cuvenita problemelor sale.

Un alt motiv foarte important pentru care pacienţii caută, adesea plini de încredere, ajutorul acestor terapii alternative este faptul că ei au o teamă inconştientă de medicamentele de sinteză sau de o eventuală intervenţie chirurgicală, ori pentru că mulţi dintre ei sunt suficient de inteligenţi şi se gândesc la faptul că efectele secundare ale medicamentelor de sinteză le pot crea ulterior multe probleme de sănătate.

Medicul englez Michael Jenkins de la spitalul Homeopatic Regal din Londra afirmă că mulţi dintre pacienţii săi doresc, în cazul oricăror boli, un tratament homeopatic, pentru că nu pot tolera efectele secundare nocive ale medicamentelor de sinteză.

După scandalul imens care a fost generat de sinistrul medicament numit Talidomidă, numeroase alte medicamente de sinteză, mai mult sau mai puţin nocive, au fost criticate cu virulenţă sau au fost definitiv retrase de pe piaţă, datorită multiplelor lor efecte secundare periculoase sau foarte neplăcute.

Din nefericire, cel mai adesea aceste efecte secundare, uneori grave, se observă la medicamente prea târziu, numai după ce ele au fost utilizate de către acelaşi pacient timp de ani de zile.

De exemplu, în cazul medicamentului Practolol, cu acţiune hipotensivă, după ce a fost prescris la zeci de mii de pacienţi, timp de ani de zile, s-a observat că acesta determină tulburări ireversibile la nivelul ochilor şi la nivelul intestinului, şi chiar ulcere ale pielii. Recent s-a observat că persoanele care luau o doză normală de calmante cu benzodiazepine (Diazepam, Nitrazepam, Calmepam) ajungeau în scurt timp după aceea dependenţi de acest medicament şi prezentau puternice simptome de sevraj în momentul în care renunţau la ele. În deceniul trecut milioane de reţete care recomandau benzodiazepinele au fost în mod curent prescrise de către medici, care atunci nu cunoşteau deloc efectele profund nocive ale acestor medicamente.

Citiţi şi:

Postul, cea mai firească terapie 
Magnetoterapia, o nouă modalitate terapeutică naturală 
Trei cerinţe fundamentale pentru a avea o viaţă sănătoasă 

yogaesoteric
februarie 2008

Also available in: Français