Tergiversarea ‒ Diplomația măruntă a protipendadei politice

Când generalul prof. univ. dr. Cristian Troncotă ‒ istoric cu reputație în rândul analiștilor de elită ‒ afirma ferm că: „Nu-i corect să spunem că România este o colonie!”, am tresărit și, contrariat, gândul mi-a alunecat înspre dimensiunea unde a ales să se odihnească regretatul dr. Ilie Șerbănescu, fost ministru al Reformei, care susținea contrariul. Dar imediat mi-am revenit când același mentor al Academiei Naționale a SRI și-a motivat afirmația astfel: „O colonie are niște drepturi, pe care astăzi România nu le are. România este un teritoriu aflat sub ocupație militară străină și condus din afara țării”. Și, fără a rămâne stupefiat de gravitatea informației, am cugetat în felul meu, convins că o asemenea personalitate, care a avut acces nemijlocit la acte și date mai puțin cunoscute majorității, se exprimă în cunoștință de cauză.

Tocmai de aceea, astăzi, când analizez modul în care guvernul României se desistează, cu atâta ușurință, de angajamente asumate în fața reprezentanților structurilor asociative ale tuturor acelora care au activat în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, mă împresoară sentimente reprobabile și mi-e jenă de încrederea acordată cândva unor asemenea parveniți.

Păi, cum altcumva când ab initio, în punctul de vedere remis Parlamentului, surprinzător și contrar celor convenite și promise de premierul Marcel Ciolacu, se inserează faptul că: „în integralitatea sa, modalitatea de exprimare a intenţiei normative nu întrunește exigențele de calitate a legii impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţia României, republicată”. După care urmează o serie de motivații, dintre care unele de-a dreptul ciudate, prin care se invocă „Mecanismul de Redresare și Reziliență” elaborat și transmis ‒ în acea formă stufoasă din OUG 124/2021, din care fiecare înțelege cam ce vrea ‒ invocând, fără de nicio relevanță, „principiul ireversibilității reformelor”.

Mai mult, încercarea de a induce în masă „caracterul discriminatoriu al dispoziției de actualizare a pensiei de serviciu”, prin faptul că „aceasta nu se va aplica tuturor categoriilor de beneficiari de pensii atât din sistemul public, cât și de serviciu” este o intenție josnică și o modalitate grosolană nu numai de justificare, ci și de manipulare (omiţându-se, voit, concesiile făcute magistraților, de pildă), de învrăjbire chiar, a celorlalte categorii sociale. Ca, într-un final, în mod laș, să transfere răspunderea în sarcina Parlamentului, care era necesar să decidă „cu privire la oportunitatea adoptării inițiative legislative”. Și ‒ culmea fariseismului ‒ în plenul celor două camere, reprezentanții PSD, dintre care unii membrii activi în guvern, votează în unanimitate, fără să obiecteze în vreun fel. Un alt șiretlic, căci, în subsidiar, se știa că Avocatul Poporului (în fapt, doar al statului politic) va ridica o excepție de neconstituționalitate la Curtea Constituțională. O altă „capodoperă” juridică, realizată în pripă (a se vedea că, în „obiecție”, se atacă varianta de la Camera Deputaților și nicidecum cea de la Senat, camera decizională), tendențios și fără de niciun temei. În care, ce-i drept, nu se insistă pe principiul ireversibilității reformelor, ci ‒ pe lângă alte susțineri neconforme cu realitatea, inclusiv aduce în atenția Curții Constituționale un principiu care nu are consacrare constituțională: „Încălcarea principiului legalității și a principiului securității raporturilor juridice”.

Domnilor reprezentanți ai puterii (Guvern și Avocat) ‒ spre știința dumneavoastră ‒ vă informăm, în deplină cunoștință de cauză, că legea adoptată, fără niciun vot împotrivă, de către Senatul României (cameră decizională), vă este opozabilă din cel mai simplu motiv posibil: este un act juridic indispensabil pentru eliminarea gravă, abuzivă, tot de către guvern, a acelorași dispoziții pentru care astăzi se încearcă o acțiune de îndreptare. Cunoscut fiind că, prin art.59 și 60 din OUG nr.59/2017, s-au ciuntit dispozițiile Legii 223/2015 referitoare pensiile militare. Este o lege absolut reparatorie, pur morală, care nu are nicio legătură cu vreo reformă, cu „principiul ireversibilităţii reformelor”, de care vă agățați, ca de o ultimă speranță, pentru a prelungi și astfel procesul de legiferare. Mai corect, din start ar fi fost cazul să spuneți că nu mai aveți bani și că bruma care a rămas pe fundul sacului are o cu totul altă destinație: „comunitară” sau în considerarea unor angajamente belice, care afectează atât de grav traiul poporului român. Ori, poate că are dreptate profesorul Troncotă, când ne asigură că, din acea prea mare obediență și servilism, nu mai aveți nicio putere de a decide în țara peste care încă credem că guvernați.

Era de așteptat ca Avocatul Poporului, care ‒ meritoriu ‒ se dovedește preocupat de bugetul țării, să rețină că, prin noua lege, nu se generează niciun tratament discriminatoriu, dimpotrivă. Pentru că, în asemenea situație, deosebirea de tratament se bazează chiar pe acel „criteriu obiectiv și rațional”, invocat în context. De altfel, Deciziile Curții Constituționale nr.573/2011, 366/2014 și 755/2014, îndeosebi, în paragraful 23, stipulează că: „Principiul egalității în drepturi nu înseamnă uniformitate, încălcarea principiului egalității și nediscriminării existând atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă și rezonabilă” (cazul OUG nr.59/2017).

De așteptat ar fi fost ca Avocatul Poporului să intervină ferm în favoarea militarilor și să constate că în România, potrivit art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, invocată în obiecție, „există diferență de tratament săvârșită de stat între persoane aflate în situații analoge”. Situația generală a pensionarilor militari, pe care legiuitorul încearcă să o îndrepte, fiind cea mai reprezentativă. Tocmai de aceea, este de neînțeles de ce se cantonează atât de virulent pe „discriminarea” acelora care, pe lângă pensiile destul de mari, în comparație cu cei care au avut același grad și aceeași funcție, beneficiază și de salarii sau îndemnizații uriașe. Un aspect obiectiv și rațional, în acord și nicidecum în contrast cu susținerile referitoare la bugetul țării. Reamintim că, într-o situație asemănătoare (în referire la unele aspecte din Legea 19/2000), Curtea Constituțională a constat că pentru a se echilibra bugetul, în ceea ce privește diferența de tratament în raport de alte categorii de personal, o diferență este discriminatorie, în sensul art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cazul în care nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă, iar măsura nu poate fi considerată ca fiind arbitrară pentru că nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei. Cu atât mai mult cu cât, prin înseși dispozițiile noului act normativ, se prevede că această „discriminare” are caracter temporar, fiind valabilă doar pe perioada cât aceștia îndeplinesc respectivele funcții ca demnitari.

Fără să dezvoltăm in extenso, susținerea că prin actualul act normativ s-ar încălca art. 113 alin. (5) din Constituția României privind „imposibilitatea aprobării cheltuielilor bugetare fără stabilirea sursei financiare”, menționăm că acestea sunt acoperite prin articolul care stipulează că: „Fondurile necesare pentru plata în anul 2024 a acestor drepturi vor fi suportate din bugetele instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională”. O chestiune de ordin intern pusă, în prealabil, de acord cu reprezentanții tuturor instituțiilor interesate și care nu afectează în mod nemijlocit bugetul de stat, fapt evidențiat, de altfel, și în Punctul de vedere al Guvernului adresat Parlamentului, prin care, la capitolul I, pct. 1, se reține că: „În ceea ce privește impactul bugetar de propunerea legislativă, în lipsa unei metodologii menționate în cuprinsul acesteia, estimarea se realizează pe o variantă proprie de calcul”. Iar în privința alocărilor pentru perioada viitoare, firesc, se va ține cont la întocmirea bugetului anual. Referitor la fișa financiară, reamintim că: „Netransmiterea fișei financiare în termenul legal de către autoritatea publică ce are obligația de a întocmi acest document nu poate constitui un impediment în continuarea procedurii de legiferare”.

În acest sens, evidențiem că: „Sub acest aspect, prin Decizia n.767 din 14 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.131 din 21 februarie 2017, paragraful 59, Curtea Constituțională a stabilit că «a ridica această competență a Guvernului la nivel de regulă constituțională implicit admisă de art.138, alin. 5 din Constituție ar echivala cu o condiție potestativă pură în sensul că orice lege ce are implicații bugetare ar putea fi adoptată numai dacă Guvernul a întocmit și a transmis Parlamentului fișa financiară. Or, dacă Guvernul nu susține inițiativa legislativă / nu este de acord cu ea și, prin urmare, nu transmite fișa financiară, nu poate bloca procesul legislativ printr-o atitudine omisivă»”. Mai mult, Curtea a mai reținut și un alt aspect extrem de important, respectiv, faptul că fișa financiară și punctul de vedere al guvernului sunt documente diferite „având un regim juridic și, implicit, finalități diferite”. Totodată, Curtea a reamintit faptul că nu deputatul sau senatorul este necesar să întocmească fișa financiară, ci Guvernul, art. 15, alin 2 din Legea 500/2002 stabilind clar că: „În cazul propunerilor legislative, Guvernul va transmite Camerei Deputaților sau Senatului, după caz, fișa financiară”. Drept urmare, desistarea Guvernului de propria obligație și motivațiile Avocatului Poporului, în baza Punctului de vedere al Guvernului, sunt incompatibile cu practica instituită de Curtea Constituțională și exced cadrului de neconstituționalitate.

În referire la trimiterile înspre condițiile de recalculare și de recorelare în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile, constatăm că susținerile sunt depășite de realitatea legislativă, cunoscut fiind că pensiile militare nu au nicio legătură cu asigurările sociale, contribuțiile în cauză fiind reținute direct la fondul bugetar al respectivelor instituții.

Trimiterea la Legea nr. 223/2015, în forma ciuntită prin OUG nr. 59/2017, este superfluă, din moment ce nu se înțelege că și astfel s-a intervenit abuziv în conținutul unei legi organice, prin privarea pensionarilor militari de contraprestația datorată de stat în baza unor angajamente contractuale anterioare. Angajamente, despre care Avocatul Poporului ‒ instituție, care este cazul să reprezinte întreg poporul, deci și militarii ‒ ca parte a poporului ‒ în situația oricăror încălcări a drepturilor ce li se cuvin, ca drepturi specifice de proprietate, face abstracție.

Amintim faptul că, Curtea Constituțională, prin Decizia nr.872/2010, a constat că: „dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada vieții activă a vieții persoanei, statul având obligația pozitivă de a lua toate măsurile necesare realizării acestei finalități și de a se abține de la orice comportament de natură a limita acest drept”. Iar, potrivit dispozițiilor Deciziei nr. 29/2011 a Curții Constituționale, „pensiile militare nu sunt un privilegiu, ci au fost instituite de legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, al privațiunilor (program nenormat, îndeplinirea necondiționată a ordinelor, chiar și cu prețul jertfei supreme, interzicerea deschiderii unei afaceri, a dreptului la asociere și de sindicat etc. ‒ n.n.), la care este supus un militar în decursul carierei”. Privațiuni indubitabil deosebite de orice altă obligație sau îndatorire, cărora le sunt incompatibile.

În ceea ce privește termenul de punere în vigoare, ca și posibilitatea Caselor sectoriale de pensii de a corecta indicatorii în cauză, se mai poate discuta. Însă ținând seama de coeficienții de funcție și gradul deja reținut în fișa fiecărui pensionar, de performanța actualului program de calculator de la toate ministerele, nu credem că sunt impedimente de neînlăturat.

Așadar, tertipurile actualilor guvernanți de a tergiversa, până la epuizare, corecta problemă  a drepturilor de care pensionarii militari și celelalte categorii asemenea au fost privați de atâta vreme ‒ din vina exclusivă a guvernelor anterioare ‒ reprezintă doar o diplomație măruntă, o manevră rușinoasă, care nu le onorează, în niciun fel, prestația. Să sperăm într-o altfel de poziție a celor care le vor succeda, dacă și aceia vor dovedi verticalitate, corectitudine și competență.

Dacă vreți, într-adevăr, să reparați ceea ce tot dumneavoastră, politicienii și guvernații, de la mai toate partidele ați stricat, dacă aveți onoare și demnitate, dați imediat tot o ordonanță de urgență, prin care anulați articolele 59 și 60 din OUG, ca și din alte dispoziții contrare, și ați rezolvat imediat situația. Fără de nicio pretinsă „reformă”. Mai mult, atenționați Curtea Constituțională că Avocatul Poporului, fapt fără de precedent, s-a autosesizat înainte de punerea proiectului în dezbaterea Senatului, care l-a adoptat sub un alt număr. Și, pe această bază (fiind vorba de o altă variantă), care nu are nicio legătură cu neconstituționalitatea, să insistați pentru promulgarea legii de către Președintele României. Dar tare mă tem că nu asta se vrea.

În final, le reamintim tuturor celor predispuși la critică și zâzanie, că nu sumele în sine, de care au fost lipsiți atâția ani pensionarii militari (care nicidecum nu solicită alocări retroactive, cum au procedat magistrații) reprezintă esențialul, ci nedreptatea pe care le-a făcut-o statul care s-a dovedit ingrat față de angajamentele contractuale. Nedreptate care ar fi fost cazul, cu mult timp în urmă, să facă obiectul intervenției Avocatului Poporului și al tuturor organelor în drept.

Doamne ocrotește-i pe toți românii!

Autor: General-locotenent (r) dr. Grigore Stamate, Membru al Fundației Europene Titulescu

Citiți și:
„Au făcut copiii noștri dinți!”
Discreditarea categoriilor de elită

yogaesoteric
29 noiembrie 2024