Teroare şi violenţă: percheziţiile din martie 2004

Ce au voie să facă procurorii atunci când se tem

de Mihai Vasilescu

Raportul CSM justifică în mod năucitor brutalitatea şi violenţa percheziţiilor efectuate de 300 de procurori şi poliţişti în martie 2004 prin anumite „temeri” ale acestora. Adică, mascaţii înarmaţi şi procurorii, în medie 20 la fiecare locuinţă percheziţionată şi de patru ori mai mulţi decât locatarii acestora, precum şi jandarmii antrenaţi pentru a face faţă unor confruntări reale au făcut paradă de forţă numai pentru că… le-a fost frică! Nu e cam exagerat? Şi totuşi, aşa reiese din Notele de Inspecţie ale Consiliului Superior al Magistraturii.

În România anchetatorii au voie să realizeze acţiuni în forţă şi să distrugă bunuri doar pentru că „se tem” de eventuale riposte violente. Ei au voie să se teamă, chiar dacă situaţiile anterioare nu le justifică temerile şi nu au nevoie să aducă nici o dovadă în sprijinul acestor temeri. În schimb, oamenii ameninţaţi cu arma, bătuţi, înjuraţi şi trataţi ca nişte infractori periculoşi doar pentru că procurorii „s-au temut”, nu au voie să acuze stările de panică şi de teroare de care aceştia se fac responsabili. Un astfel de raţionament stă la baza celebrei Ordonanţe de neîncepere a urmăririi penale din 16 mai 2005, din care s-au inspirat şi inspectorii CSM în februarie 2006: „gradul de suferinţă fizică sau psihică produs subiectului pasiv, trebuie să fie peste nivelul unei agresiuni obişnuite; nu este suficientă simpla susţinere a unei persoane că i s-a cauzat o atare suferinţă, ci trebuie dovedit că mijloacele folosite, în mod obiectiv sunt de natură să producă aceste consecinţe. Or, în speţă, cu excepţia unor violenţe fizice sesizate ca atare, persoanele vătămate au acuzat exclusiv temere şi stări accentuate de stres.” Bine, dar atunci de ce nu discutăm violenţele fizice măcar?! Adică procurorii şi jandarmii au voie să bată oameni pentru că se tem de ei, dar yoghinii nu au voie să reclame teroarea la care au fost supuşi?

Să ne amintim ce s-a petrecut în martie 2004. Există zeci de mărturii de genul celor de mai jos :

„O persoană care s-a recomandat ca fiind procurorul Delcea a ordonat jandarmilor ca cine mişcă să fie împuşcat pe loc” (L.A. despre descinderile din strada Veseliei 64)

„Personal am fost lovită după ceafă şi culcată la pământ unde au călcat pe mine. I-am văzut pe jandarmi cum au pus cătuşele prietenului meu, l-au călcat şi bătut cu piciorul şi l-au dat cu capul de podea”  (I.I., despre descinderile din Str. Peleaga nr. 5)

„Pe mine personal nu m-au brutalizat, însă am fost martoră că două persoane din casa în care eram au fost bruscate fizic. Unul G.S. a primit o lovitură în cap, care îi sângera şi o fată S.F. a fost pusă la podea, lovindu-se urât la ochi” (A.H. despre percheziţiile din  Str. Peleaga 5)

Puterile paranormale ale procurorilor români: premoniţii

În România procurorii au voie să facă ce vor, chiar dacă motivează acest lucru prin invocarea unor fapte care se puteau produce doar după (deci nu înainte de) evenimente. Cel puţin, aşa reiese din raportul CSM care spune că s-a acţionat în forţă pentru că DUPĂ descinderi câteva persoane ar fi încercat să incendieze probe. De asemenea, brutalitatea anchetatorilor la descinderi este justificată prin faptul că în timpul percheziţiilor (DUPĂ ce oamenii fuseseră bătuţi bine şi culcaţi la sol, în cioburi, cu armele la cap) s-au găsit obiecte ce ar fi putut fi folosite (dar nu au fost) pentru auto-apărare.

Respectivele aspecte nu aveau cum să fie cunoscute nici în momentul pregătirii acţiuni, atunci când s-a hotărât modul de intervenţie şi nici în momentul declanşării ei. Pentru cei care nu îşi mai amintesc, descinderile au fost realizate simultan în 16 locaţii la primele ore ale dimineţii zilei de 18 martie. „S-a mai reţinut că pătrunderea în forţă în imobilele percheziţionate a fost determinată şi de împrejurarea că în alte imobile fuseseră descoperite obiecte ce puteau constitui mijloace vulnerante de opoziţie – spray paralizant, pistoale cu bilă, cătuşe.” (Nota de ispecţie a CSM) Adică pistoale de jucărie pe care le găseşti în orice librărie şi sprayuri paralizante pe care multe femei le ţin în poşetă tocmai pentru că autorităţile sunt incapabile să le asigure securitatea pe străzile capitalei. Ce ne poate convinge că incendierea de materiale nu a fost inventată chiar de procurori cu scopul de a-şi crea circumstanţe atenuante?

La locuinţa lui Gregorian Bivolaru, spaimele anchetatorilor au atins cota maximă

În ceea ce priveşte percheziţia de la locuinţa lui Gregorian Bivolaru, realizată în timp ce el fusese chemat la circa de Poliţie pentru a da declaraţii, lucrurile sunt la fel de cusute cu aţă albă: „Pătrunderea în forţă în imobil a fost determinată de temerea justificată a unui răspuns violent la acţiunea organizată. La momentul efectuării percheziţiei, procurorul nu a avut posibilitatea să stabilească dacă bunurile ridicate aparţineau numai lui Gregorian Bivolaru”. Întâi vedem că nu se specifică ce anume justifică temerile procurorilor. De ce este într-atât de justificată temerea anchetatorilor? Că doar mentorul MISA fusese ridicat din trafic de poliţişti doar pentru a fi ţinut apoi pe culoarele Poliţiei, fără a mai da nici o declaraţie, iar între timp la el acasă nu era nimeni…  doar procurorii şi mascaţii. Ce au găsit aceştia? O locuinţă ticsită cu cărţi. Probabil de frustrare au distrus totul şi au spart şi faianţa din bucătărie.

Aflăm din raportul CSM că este suficient ca un procuror să declare că nu a putut să respecte procedurile şi este lăsat să facă ce vrea cu bunurile din imobilul în care face o percheziţie. Adică poate lua orice, fără proces verbal, fără a stabili proprietarul. În rest, au procedat „ca la carte”, iar locuinţa au găsit-o aşa cum se vede în imaginile alăturate, ceea ce înseamnă că după logica lor Gregorian Bivolaru şi-a distrus singur uşile şi şi-a scotocit singur prin bibliotecă şi dulapuri aruncând toate lucrurile în mijlocul casei.

Mandate în… zona crepusculară

În România se pot face percheziţii indiferent dacă există mandat sa nu. Raportul CSM vorbeşte despre 13 mandate de percheziţie eliberate de judecător pentru imobile şi unul pentru un autovehicol: „S-a reţinut că percheziţiile au fost legal efectuate, în baza autorizaţiilor emise de judecător”.

În realitate s-au efectuat iniţial cel puţin 16 percheziţii. De exemplu la adresa sergent Turturică nr. 103 (care nu se află pe lista din raportul CSM) se ştia de la început că nu există mandat. Iată ce povesteşte unul dintre locatari: „Am fost târât în holul casei sub numeroase ameninţări cu arma, unde am fost somaţi să ne întindem la sol şi percheziţionaţi corporal. După aproximativ o oră de teroare, timp în care am solicitat să ni se prezinte mandatul de percheziţie, jandarmii s-au retras, unul din ei cerându-şi scuze şi spunând că au verificat doar căile de acces”.

În România anchetatorii au deci voie să pătrundă în orice locuinţă situată în proximitatea imobilului pentru care au mandat. Cât de largă poate fi această zonă nu se precizează, rămânând la latitudinea procurorului să stabilească câte case doreşte să percheziţioneze fără mandat.

În România anchetatorii au voie să oprească persoanele care trec prin faţa unui imobil percheziţionat, să le ducă cu forţa în locaţiile în cauză şi să le deposedeze de bani,  bijuterii, acte, telefoane sau orice alte bunuri pe care le au asupra lor.  Şi aceasta nu reprezintă un abuz.

Ce-am găsit al meu să fie…

În România anchetatorii au dreptul să reţină fără proces verbal bani, bijuterii, acte, CD-uri, cărţi, telefoane şi alte bunuri personale cum ar fi haine, şosete, aspiratoare, etc şi să nu le mai returneze.

„Referitor la bunurile şi valorile ridicate cu ocazia percheziţiilor, în situaţia în care s-a constatat că obiectele ridicate nu aveau legătură cu cauza, acestea au fost restituire persoanelor vătămate ca efect al admiterii plângerilor formulate,” spune raportul CSM.

Să vedem ce s-a restituit la modul real din tonele de bunuri ridicate de anchetatori. În data de 4 octombrie 2004, Nicolae Catrina, preşedintele MISA a avut o discuţie prelungită cu procurorul Dan Popa, care a promis că se va începe imediat, chiar în cursul zilei următoare restituirea treptată a bunurilor reţinute abuziv în urma percheziţiilor din 18 martie. Surpriză însă – reprezentanţii MISA care au telefonat a doua zi dimineaţa la Parchet pentru a se programa pentru ridicarea bunurilor reţinute au avut parte de un răspuns neaşteptat: inspectorul Ionuţ Rotaru a refuzat să înceapă restituirile şi, mai mult, a catalogat cele stabilite cu doar o zi inainte cu procurorul Dan Popa drept o mare minciună.

De-abia în 7 februarie 2005 au fost convocaţi la Parchet mai mulţi yoghini MISA pentru a se începe restituirea bunurilor. Într-o primă fază s-au restituit acte contabile, documente, reviste şi alte materiale deţinute de membrii MISA, urmând ca ulterior să se restituie gradat tuturor cursanţilor yoga păgubiţi de oamenii legii, şi alte bunuri care le-au aparţinut. În total cinci cutii cu lucruri faţă de tonele de camioane de obiecte confiscate. Procesul de restituire a bunurilor a continuat sincopat şi şchipătat şi continuă încă, lent şi nesigur.
 
Nici până în ziua de azi nu am înţeles la ce au folosit sau îşi imaginează procurorii că le vor folosi în anchete tonele de cărţi şi cursuri de yoga, în mare parte aflate încă la Parchet. Sau lucruri personale precum haine, fotografii, covoare, plante medicinale. Dar poate că imaginaţia anchetatorilor nu cunoaşte limite şi speră că vor face conexiuni cu posibile dosare viitoare pe care le vor fabrica yoghinilor. Însă în ceea ce priveşte calculatoarele, unde legea reglementează foarte clar termenul maxim de reţinere al acestora, raportul CSM nu suflă nici o vorbă. Inspectorii CSM muşamalizează de asemenea existenţa dosarului penal deschis de Procuratura militară împotriva jandarmilor care au furat în timpul percheziţiilor o mulţime de bunuri de la casele percheziţionate.

Reveniţi la început

Continuare:
Cum au ajuns la presă imaginile filmate la percheziţii? Inspectorii CSM zic că de la membrii MISA care au filmat la faţa locului. Yoghinii MISA care au încercat să filmeze acţiunile din 18 martie au depus reclamaţii că au fost agresaţi şi li s-au furat camerele video. Presa, totuşi, se referă la surse judiciare. Citiţi pe larg…

7 martie 2006
yogaesoteric