Terorismul – pretextul perfect pentru control social sau Europei cât mai mult «Big Brother» şi cât mai puţină libertate! (II)
Citiți prima parte a articolului
Când îi văd pe liberalii ăștia care ridică din umeri în fața noilor mormane de oameni omorâți la întâmplare pe stradă ziua în amiaza mare și care declară cu candoare că, „de fapt, nu prea putem să facem nimic” și că „ar cam trebui să ne obișnuim”, noi și strănepoții noștri, cu o societate în care vom risca oricând să fim aruncați în aer în numele liberului schimb și al importului nelimitat de populații, cât mai multe și mai diverse (mișcare absolut necesară, nu-i așa, pentru a termina odată cu orice ne-ar mai putea aminti de identitatea, cândva creștină și națională, a popoarelor din Europa), nu pot să nu mă gândesc ce s-ar fi întâmplat cu comunismul dacă, de la bun început, din 1917 și 1945, corifeii acestuia ar fi declarat tare și răspicat că toată lumea trebuie să se obișnuiască pentru totdeauna cu ideea că în comunism va fi penurie, lipsă de bunuri elementare, pâine pe cartelă, cozi și toate cele care știm că au cam însoțit acest proiect politic (dincolo de toate trecătoarele episoade de bunăstare socialistă).
Cu toată dictatura și represiunea lui, fără speranța în raiul de bucate pe pământ, comunismul s-ar fi destrămat rapid ca o boare de fum (ceea ce s-a și întâmplat până la urmă, dar numai după zeci de milioane de victime și după zeci de ani în care a devenit evident și pentru cei mai grei de cap că sistemul nu merge și nu livrează mult așteptata mântuire materialistă).
Liberalilor, în momentul în care ne anunțați cu candoare că ar fi cazul să ne obișnuim cu ideea că va trebui să trăim într-o societate în care vom risca să fim omorâți la orice oră din zi și din noapte, voi de fapt anunțați (fără să vă prindeți, se pare, de ceea ce faceți) inevitabilul sfârșit al utopiei liberale despre pacea universală prin comerț, liber schimb și multiculturalism!
Totuși, pe teritoriul statului ăsta islamic există măcar o fabrică de șuruburi, de cuie și de îndoit tablă? Că altfel mă îndoiesc că au pe acolo ceva industrie metalurgică sau vreo turnătorie de tunuri și de alte obiecte de care locuitorii acestui stat se folosesc în mod curent… Întreb pentru că mi se pare de-a dreptul hilar că cea mai mare coaliție militară din istorie n-a fost în stare până acum să acționeze la sursă pentru a elimina definitiv ceea ce se dovedește a fi, iată, cel mai mare risc la adresa securității și vieții cetățenilor țărilor din această alianță, de la înființarea acesteia și până astăzi.
Totuși, cum e posibil ca o entitate care e în întregime dependentă de importul de bunuri de toate felurile (de la hrană la medicamente și arme), iar ca produs de export n-are decât o singură marfă (petrolul) să o ducă bine-mersi și să reușească să reziste economic în timp ce „teoretic” se află în război cu tot universul?
Nu sunt un specialist în geografia economică a teritoriului statului islamic, dar mă hazardez să afirm că populația destul de numeroasă existentă în acel teritoriu, altfel preponderent deșertic, n-ar putea să subziste fizic doar din resursele existente pe respectivul teritoriu, fără exportul singurului produs vandabil în afară: petrolul. Cine îl cumpără? De ce nu s-a acționat până acum pentru a obține eliminarea definitivă a exportului de petrol din SI (statul islamic) și pentru a bloca definitiv importul de orice fel de mărfuri către acel teritoriu inamic al întregii lumi?
Să nu uităm că avem de-a face cu un stat și o armată care, practic, nu are aviație. Ultimul război în care aviația n-a contat decisiv a avut loc tocmai acum 100 de ani, era vorba de primul război mondial.
Cum se face că această armată înarmată cu puști și mitraliere (de import!) reușește să lovească în însăși inima blocului dușman (sediul NATO e la Bruxelles), în timp ce alianța NATO, cu forțe efectiv infinit superioare nu reușește să elimine logistica și centrele de comandă ale Statului Islamic?
Ceva e foarte, foarte putred în… Danemarca.
Dacă ar fi să fiu analist politic aş interpreta evenimentele din ultimii ani aşa: orice atentat terorist ridică obligatoriu nivelul de alertă în Europa. Orice atentat terorist duce la măsuri stricte de securitate. Măsuri stricte de securitate înseamnă practic restrângerea sau chiar anularea unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti.
Deci, terorismul şi teroriştii câştiga… pentru că scopul terorismului, ghici care e? Exact… să terorizeze.
Bun, acum că suntem terorizaţi, ce urmează? Eu zic să aşteptăm să vedem măsurile pe care le va lua Uniunea Europeană, şi în funcţie de aceste măsuri care urmează să fie luate vom afla dacă au fost cunoscute de către serviciile secrete, sau nu au fost cunoscute, aceste planuri pentru atentate.
De ce spun asta? Păi e simplu: Salah, singurul terorist supravieţuitor al atentatelor de la Paris, „s-a ascuns” bine-mersi, în cartierul în care a crescut, ba chiar în una din casele unor prieteni. Bun… ori serviciile secrete europene, ale tuturor statelor europene sunt sub orice critică, ori au ştiut şi au lăsat-o aşa în vederea unor noi atentate la „emoţia” europeanului de rând care, desigur, pentru protejarea sa şi a cetăţenilor Europei, este capabil să renunţe, măcar pentru o perioadă de timp limitată (la început) la nişte drepturi şi libertăţi, cum ar fi: să fie interceptate telefoanele, internetul, să poţi fi „călcat” de poliţie la orice oră din zi şi din noapte, fără mandat, doar pe o suspiciune, să poţi fi arestat fără mandat şi fără dovezi clare, pentru că, nu-i aşa, e vorba de siguranţa naţională şi europeană.
Însă ceva nu se leagă, în sensul că la Paris a fost un atentat extrem de sângeros. Se ştia că unul dintre atentatori venea din Belgia, şi era posibil să se fi întors în Belgia. Mai mult de atât, Salah a fost interceptat de 3 ori de poliţie şi tot de 3 ori a fost lăsat să plece. Mai mult de atât, s-a ascuns în cartierul în care a copilărit, repet, în casa unor prieteni, ba chiar şi în propriul apartament. Mă întreb, având de a face cu cel mai proaspăt şi sângeros atac cunoscut de Franţa până acum… chiar nu s-au gândit serviciile să infiltreze grupările islamice? Chiar nu s-au gândit să păzească 24 din 24 de ore pe toţi cunoscuţii lui Salah, cartierul, casa, să intercepteze telefoanele tuturor cunoscuţilor lui Salah ş.a.m.d.? […] Deci, repet, ori sunt extrem de proşti, mai proşti decât mine care nu am făcut nici armata, ori au ştiut tot timpul. Deci, cum mai pot eu, cetăţean european, să cred că de fapt nu e totul o înscenare, şi să încep să dau dreptate teoriilor conspiraţioniste?
În altă ordine de idei… citesc ieri (22 martie n.n), recunosc, nu cu foarte mare stupoare.. că ISIS, pe CONTUL SĂU DE SOCIALIZARE DE PE TWITTER… şi-a asumat atentatele. ISIS are conturi de socializare???
De fapt.. dacă mă gândesc bine, ISIS postează decapitări, postează ameninţări, postează mesaje de propagandă. ISIS are pagini de internet, are follower-şi, are conturi pe toate platformele de socializare, youtube ş.a.m.d.
Adică cum?! Eu dacă postez o femeie goală, mi se închide contul. ISIS îşi face propagandă, ucide online şi transmite ameninţări… şi încă au conturi? Şi cum… primeşte like-uri şi comentează?
Sunt singurul care vede ironia în chestia asta? Păi dacă scopul terorismului e să terorizeze… noi îl facem mainstream? Îi dăm lăţime de bandă? Îl televizăm? Îi lăsăm să-şi facă propagandă, să atragă tineri, să-şi construiască celule, şi să perpetueze mesajul de distrugere a lumii civilizate?
Eu dacă postez o femeie goală, în cinci minute am contul închis. Dacă ISIS postează o decapitare, reala şi fără blur, are instant zeci de mii de vizualizări, şi stă cu lunile pe internet. Hm…
nu lucrez în servicii, repet, nici armata n-am făcut-o, nici analist militar nu sunt, nici strateg. Şi tot îmi dau seama că nişte lucruri aici nu sunt în regulă. Bine, dacă aş face o listă cu tot ce nu e în regulă… cu date exacte, ar trebui să-mi iau concediu de la muncă două luni, ca să scriu o carte despre cât de occidentală, tehnologică, militară, strategică, este amprenta terorismului, de zici că e pusă la cale de CIA, sau MOSSAD, sau Mi5… Desigur, glumesc, n-ar face ăştia aşa ceva. Sunt sigur nişte oameni care trăiesc în grote, şi beau apă din oazele din deşert care pun la cale toate atentatele astea.
Somn uşor!
Bogdan Chirieac/ DCnews: Bucureștiul în război – doar o chestiune de timp
În 22 martie, la Bruxelles, a avut loc o nouă bătălie a noului Război Mondial care a început la 11 septembrie 2001. De data aceasta, la Bruxelles, oameni nevinovați au fost uciși la aeroport și în metrou. Pe 13 noiembrie 2015, la Paris, alți oameni nevinovați au fost uciși într-o sală de spectacole, pe stradă și în restaurant.
Lumea civilizată află din când în când de aceste bătălii cu teroriștii, atunci când sunt atacate mari simboluri ale civilizației occidentale: Washingtonul, New Yorkul, Londra, Madridul, Parisul, Bruxellesul. Puțină lume știe că, de la începutul anului, nu a existat nici măcar o singură zi în care, undeva în lume, să nu fi avut loc un atentat. Cu o săptămână înainte de atentatele de la Bruxelles a fost din nou atacată singura punte dintre Occident și Orient: Turcia. Atentatele din Rusia, având ca obiect cetățeni ruși, provoacă mai puțină emoție internațională, dar acum două luni de zile un avion ce decolase de la Sharm el-Sheikh a fost aruncat în aer cu tot cu pasageri.
Din 11 septembrie 2001, lumea și-a luat tot felul de măsuri polițienești pentru combaterea terorismului. Multe dintre ele ar face deliciul securității comuniste a lui Nicolae Ceaușescu. Convorbiri telefonice ascultate, localizare pe hartă pentru cetățeni și vehicule, toate datele personale în mâna autorităților, monitorizarea strictă a traseului banilor. Rezultatul nu a fost nicio clipă mai multă securitate. Nu s-au putut preveni nici intervențiile urmate de eșecuri militare în Irak, Afganistan, Egipt, Libia sau Siria. Bilanţul a mai bine de un deceniu de luptă antiteroristă a fost crearea unei comunități barbare numită Stat Islamic, care a ocupat teritorii întinse în Siria și Irak. Bombardat de superavioane, lovit de supertrupe de elită, americane sau rusești, Statul Islamic continuă să ocupe teritorii și să comită atrocități inimaginabile.
Ultimul atentat de la Bruxelles ne arată că nimeni nu se poate apăra cu adevărat de terorism. Din momentul în care ești pus pe hartă, este doar o chestiune de timp până când vei fi lovit. De exemplu, după atentatele din Belgia, Londra a fost două zile în alertă maximă, așteptând un atac terorist. Și iată că au lovit la Bruxelles. Situația în Europa devine cu atât mai complicată cu cât un milion de refugiați au fost acceptați fără discernământ în Europa, deși guvernele au fost avertizate că printre ei se află numeroși criminali ai ISIS. Nici măcar Parisul nu a fost un exemplu de luat în seamă, fiindcă, deși atentatorii din Franța erau cetățeni francezi la a doua generație, doi dintre ei, cei care au inițiat atacul, veniseră cu ultimul val de refugiați.
Ipocrizia europeană – care ignoră faptul că lumea are o problemă astăzi cu fundamentalismul islamic – și decizia inexplicabilă a dnei Merkel de a impune refugiați Europei condamnă la eşec lupta cu terorismul. În Israel, unde funcţionează cele mai bune servicii de luptă antiteroristă, în medie, la 15 atentate reale dejucate, un atentat reușește. Acel atentat care ucide nevinovați este contabilizat ca o nouă victorie a terorismului.
În realitate, terorismul este în continuare învingător prin teama pe care o imprimă cetățenilor, prin faptul că modul de viață occidental se schimbă fundamental. Oamenii sunt controlați tot mai strict în aeroporturi. Controalele vor fi probabil extinse în gări și stații de metrou. În final, tot nu va fi de ajuns. Nu poți pune un om înarmat în fiecare sală de clasă, în fiecare grădiniță, în fiecare sală de teatru sau salon de spital. Câtă vreme vor exista oameni care în numele credinței sunt dispuși să se arunce în aer, atentatele vor continua.
Ca și după 11 septembrie, când nu intervenția în Afganistan și mai ales în Irak erau cele mai bune soluții, și astăzi lucrurile trebuie lămurite în profunzime. Dacă Europa vrea să mai fie vreodată în siguranță, cetățenii ei trebuie să respecte anumite reguli. Dacă regulile acestea au mare legătură cu creștinismul, asta este situația. Europa așa cum există astăzi este o creație creștină. Discursurile politic corecte au adus Europa în situația de astăzi. Rezultatul va fi o întărire fără precedent a mișcărilor extremiste pe continent. Cei care vor avea de suferit nu vor fi doar musulmanii din cartierul central al Bruxelles-ului, unde de ani de zile poliția nu a avut curaj să intre, ci cetățenii est-europeni, cei care se află la muncă în spațiul occidental. Dar, în fața morții, acestea sunt chestiuni marginale.
Problema este că fondul terorismului nu este atacat nici la Bruxelles și nici în capitalele europene și, ca urmare, nu se pune problema dacă, ci când și unde va avea loc următorul atentat. Din acest punct de vedere este doar o chestiune de timp până când Bucureștiul va ști și el ce înseamnă terorism pe străzile sale.
Inpolitics: Sorin Roșca Stănescu: Lumea în cerc vicios
Statul Islamic loveşte din nou. Iar Europa se simte, tot din nou, terorizată. Ceea ce înseamnă că scopul a fost atins. Şi pentru a nu ştiu câta oară, asistăm la acelaşi tip de război. Un război simetric. Cel puţin din perspectiva statelor europene şi al Statelor Unite. Un răspuns simetric la lovituri asimetrice. Aceasta este, pe scurt, definiţia cercului vicios din care Occidentul nu prea dă semne că vrea să mai iasă vreodată. Dar ce ar trebui să facă altceva decât ceea ce face?
Statul Islamic este o entitate în toată legea. Are teritoriu, are armată, are politici militare, politici de PR, politici comerciale, dar şi politici sociale. De acolo, din teritoriul Statului Islamic sunt concertate toate atacurile teroriste. Ele sunt executate, însă, extrem de rar de către alte persoane decât cetăţeni europeni. Jihadiştii, care îşi sacrifică în mod deliberat viaţa, aruncându-se în aer în locuri aglomerate şi făcând nenumărate victime, sunt aproape fără excepţie tineri sau tinere la a doua, la a treia sau chiar la a patra generaţie stabilită în statele lumii occidentale. Străbunicii, bunicii şi părinţii lor au fost, cei mai mulţi, buni cetăţeni europeni. Ceva extrem de grav se întâmplă cu această generaţie de tineri islamişti care, dintr-un motiv sau altul, devin jihadişti şi, apoi, luptători ai Statului Islamic.
Şi numai dacă ştim ce se întâmplă cu adevărat, cum funcţionează acest laborator care transformă un european în kamikaze, vom putea trata răul.
Războiul Statului Islamic este un război asimetric. Aproape aleatoriu. Statul Islamic loveşte, din când în când, aparent la întâmplare, dar este evident că, pentru a stârni teroarea, alege acele ţinte care se identifică cât mai mult cu duşmanul. Cine este duşmanul? Duşmanul este Uniunea Europeană, Turcia, Federaţia Rusă sau chiar câteva state din Orientul Mijlociu, care şi-au declarat susţinerea pentru coaliţia antiteroristă. Şi, evident, ţinta principală este Statele Unite. În funcţie de acest obiectiv, teroriştii îşi planifică şi execută loviturile.
Reacţia autorităţilor statelor victimă este, de cele mai multe ori, postfactum. Evident că există şi o activitate de monitorizare, de prevenire, făcută cu uriaşe costuri legate de interceptări, de infiltrări, de supravegheri. O muncă în mare parte inutilă însă. Pentru că, oricâte eforturi s-ar face în acest sens, este suficient ca într-unul dintre marile oraşe occidentale, unul-doi terorişti să lucreze cvasi-independent, să se sustragă oricărei urmăriri şi să reuşească să lovească. Ceea ce se întâmplă. Şi se va întâmpla la infinit.
Cauza transformării acestor tineri europeni, de religie islamică, în jihadişti şi terorişti este întotdeauna, dacă analizăm, cu atenţie, fiecare situaţie în parte, enclavizarea. Izolarea lor la propriu şi la figurat de restul comunităţii. De oameni cu altă origine etnică şi cu o altă pregătire religioasă. Izolare în cartiere care, pe măsură ce a trecut timpul, au devenit numai ale lor, izolare în şcoli care au devenit numai ale lor, izolare, evident, în plan religios. Şi o teribilă frustrare.
Sunt oameni care trăiesc în inima Europei şi se simt mult mai puţin europeni decât s-au simţit părinţii şi bunicii lor. Iar condiţiile materiale, mult mai precare decât ale celorlalţi de origine non-arabă, îi înrăiesc. Şi îi apropie periculos, din ce în ce mai periculos, de proiectul Statului Islamic.
Ori, în aceste condiţii, războiul asimetric prin care Occidentul trebuie să răspundă atacurilor asimetrice ale Statului Islamic nu trebuie să vizeze efectele, şi nici măcar prevenţia, cât şi, sau mai ales, rădăcina răului. Cum să facem, prin urmare, pentru ca aceste comunităţi să nu mai fie din ce în ce mai izolate, din ce în ce mai frustrate şi din ce în ce mai sărace? Cum să facem în aşa fel încât tinerii islamişti, încă din copilărie, să poată trăi în viitor în aceleaşi cartiere cu non-islamiştii, să poată învăţa în aceleaşi şcoli cu aceştia şi, în respectivele şcoli, să aibă posibilitatea, atunci când ceilalţi o au, să-şi practice propria religie. Cum să facem ca, ajutându-i să înţeleagă şi să aprecieze tipul de civilizaţie occidentală, să învăţăm să recunoaştem şi să apreciem, la rândul nostru, modelele lor de civilizaţie?
Dacă şi alte servicii secrete din lume a căror misiune este lupta antiteroristă, în loc să îşi informeze, cu onestitate, Guvernele despre cauzele răului, vor face cum face SRI, să profite, în mod cinic, de uriaşa emoţie stârnită de o dramă, pentru a cere fonduri suplimentare şi mai multă putere, ei bine, atunci modul în care se va sfârşi cel de-al Treilea Război Mondial este cât se poate de previzibil. Prin îngroparea civilizaţiei occidentale.
Fostul europarlamentar Adrian Severin a postat un comentariu pe Facebook ca reacție la atacurile comise în dimineața zilei de 22 martie la Bruxelles, în inima Europei. Adrian Severin consideră că este vorba de un război în toată regula, atentatele de la Bruxelles dovedind, încă o dată, că liderii de la Bruxelles sunt incapabili să gestioneze această criză.
„Ținta tactică a fost de astă dată aeroportul capitalei europene – Bruxelles. Efectul imediat va fi îngreunarea activității instituțiilor europene; și așa greoaie.
Se mai îndoiește cineva că ne aflăm în război? Se mai îndoiește cineva că acesta este război mondial? Se mai îndoiește cineva că actualii conducători ai UE nu sunt capabili să gestioneze criza?
Suntem în război cu sentimentul că trăim în pace. Suntem în război având conducători care nici pentru situații pașnice nu sunt buni”, scrie Adrian Severin, fost ministru de Externe, într-un scurt comentariu pe marginea atacurilor din capitala Belgiei.
„Nici televăicărelile și nici măsurile populiste nu rezolvă ceva. Prima urgență este să recunoaștem starea de război. Pornind de aici, a doua urgență este definirea naturii războiului – un război care pune în discuție ordinea mondială, atât sub aspect geostrategic cât și cultural. În fine, a treia urgență este aceea ca principalii lideri politici actuali, la nivelul UE și al statelor membre, să lase locul unor persoane capabile să facă față situației. Nu este vorba de demisii sau de sacrificarea unor țapi ispășitori. Este vorba despre un transfer responsabil al ștafetei. Minimul care poate fi cerut conducătorilor unui continent în criză de conducere, aflat sub bombardament”, conchide fostul europarlamentar.
Citiţi şi:
Ceea ce s-a petrecut în noiembrie la Paris arată că «supravegherea în masă» nu are niciun efect în combaterea terorismului!
Rău venit în Evul Mediu de acum
yogaesoteric
2 iunie 2016