Terorismul profită din plin de pe urma prostiei

Închişi în puritatea doctrinei, o seamă întreagă de lideri politici occidentali, laolaltă cu filosofii lor de circumstanţă, au întors spatele realităţii, punând în pericol viaţa cetăţenilor proprii, scrie Horaţiu Pepine pe Deutsche Welle.

La Ankara, a doua zi după atacurile teroriste de la Bruxelles, preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, se arăta profund nemulţumit faţă de mefienţa frivolă pe care o manifestă faţă de turci unele ţări occidentale.
În conferinţa de presă susţinută în comun cu preşedintele Klaus Iohannis, şeful statului turc a relatat cum unul dintre autorii atacului de la Bruxelles fusese arestat aproape de graniţa siriană, la Gaziantep, în vara anului trecut și apoi expulzat în Belgia, oferind totodată informaţii privind legăturile sale cu teroriştii. Dar autorităţile de la Bruxelles, a continuat jignit preşedintele Turciei, au crezut de cuviinţă să-l pună imediat în libertate, considerând că informaţiile primite din Turcia sunt îndoielnice. „Sunt încredinţat că, dacă statele lumii îşi vor uni eforturile şi se vor solidariza în această luptă, flagelul terorismului va fi lichidat”, a mai spus şeful statului turc.

Conduita frivolă a serviciilor de securitate belgiene nu a fost, după toate aparenţele, un simplu accident, ci mai curând o formă de cecitate ideologică cu o lungă istorie. Regimul politic de la Ankara este privit cu multă suspiciune din cauza durităţii cu care au fost reprimaţi separatiştii kurzi şi a modului părtinitor în care Turcia a intervenit în conflictul sirian (ca de altfel toţi ceilalţi actori externi implicaţi), dar şi din pricina reprimării opoziţiei liberale interne. Dar transferul acestor suspiciuni asupra unor teme de securitate se poate dovedi, aşa cum am văzut, fatal.

Se pare că acelaşi transfer ideologic s-a produs şi în Franţa, acolo unde preşedintele François Hollande şi mai ales ministrul său de Externe, Laurent Fabius, au manifestat o ostilitate obsesivă faţă de Bashar al-Assad, refuzând absolut orice fel de concesie. De altfel, atunci când alianţa occidentală anti-ISIS a convenit împreună cu Rusia să facă un compromis în aceasta privinţă, Laurent Fabius a fost nevoit să demisioneze.

Dar, în anii anteriori, serviciile secrete franceze au fost văduvite de informaţii importante din cauza faptului că serviciile lui Bashar al-Assad, în replică la ostilitatea franceză, refuzau, evident, să coopereze. Revista conservatoare din Franţa Valeurs Actuelles (Le Monde şi numeroasele publicaţii ale stângii liberale ar fi refuzat o asemenea abordare) publica în 15 noiembrie anul trecut un interviu cu un fost şef al contraspionajului francez, Bernard Squarcini, care a relatat felul în care, din cauza orbirii ideologice a guvernului socialist de la Paris, Franţa a pierdut informaţii vitale, care ar fi putut preîntâmpina atacurile tragice din ultimul timp.

„Acum doi ani – relata, în noiembrie 2015, Bernard Squarcini – serviciile siriene mi-au oferit efectiv o listă cu francezii care luptau în Siria. Am vorbit cu foştii mei colegi care l-au informat pe Manuel Valls. Condiţia pusă de sirieni era ca Franţa să accepte un anumit nivel de cooperare la nivelul serviciilor de informaţii. Mi s-a comunicat un refuz net, cu motivaţie ideologică. A fost păcat, căci propunerea era o bună amorsă pentru a reînnoda relaţii profitabile şi, mai ales, pentru a-i cunoaşte, identifica şi supraveghea pe toţi aceşti cetăţeni francezi care călătoresc între ţara noastră şi Siria. Rezultatul: nu ştim nimic despre ei şi pierdem foarte mult timp cerând informaţii serviciilor secrete germane, care au rămas la faţa locului, dar mai ales iordanienilor, ruşilor, americanilor şi turcilor. Nu mai suntem deloc în mijlocul faptelor.” (Valeurs Actuelles, 15 noiembrie 2015, citată şi de Hotnews în 25 martie 2016)

Se pare însă că cel puţin pentru belgieni (şi poate şi pentru francezi, căci Bernard Squarcini nu mai e, fatalmente, la curent cu tot ce se petrece) nici turcii nu sunt de încredere din aceleaşi motive. Poate doar iordanienii să fi rămas principala sursă de informaţii a occidentalilor care nu au mijloace proprii, aşa cum se poate înţelege printre rânduri din mulţumirile adresate de Federica Mogherini la Amman. Dar, în linii mari, nu putem să nu constatăm eşecul tragic al serviciilor de securitate franceze şi belgiene. Nicio scuză nu mai e posibilă şi nicio căinţă suficientă.

Întrebarea este: ce contează mai mult? Exigenţele democratice privitoare la respectarea libertăţilor politice în Siria, Turcia, Rusia ş.a.m.d. sau protejarea vieţilor propriilor cetăţeni?

Ascultându-l pe preşedintele François Hollande vorbind pe un ton înalt despre marea misiune a Franţei, despre exigenţa politică şi morală inflexibilă pe care Occidentul ar trebui să o manifeste faţă de tiraniile Răsăritului, nu putem să nu vedem uriaşul contrast dintre ambiţii şi realitate. Închişi în puritatea doctrinei, o seamă întreagă de lideri occidentali, laolaltă cu filosofii lor de circumstanţă, au întors spatele realităţii, punând în pericol viaţa cetăţenilor proprii.

Liderii politici europeni ar trebui acum să-şi asume răspunderea pentru orbirea şi neputinţa lor. Iar Europa în întregul ei s-ar cuveni să-şi reordoneze priorităţile.

Citiți și:

Atacurile teroriste – capital nepreţuit pentru instituţiile de tip poliţienesc, care vor să ne bage în cămăşile de forţă ale noii lumi (I)

Un înalt oficial al NSA propune: «Ca să scăpăm de terorism, de câte ori are loc un atac terorist, să tăiem fondurile tuturor serviciilor secrete»

yogaesoteric
8 iunie 2016