The Economist: De ce încă 400 mld. dolari pentru Ucraina?

Federalizarea UE, și nu fantezia politică de a învinge Rusia, este adevăratul obiectiv, care necesită încă patru ani de război prin intermediari și cel puțin încă 400 de miliarde de dolari pentru a fi atins.

The Economist a susținut că UE și Marea Britanie e necesar să acopere nevoile de finanțare estimate ale Ucrainei, în valoare de 390 de miliarde de dolari, în următorii patru ani. În cuvintele lor, „încă o jumătate de deceniu de [presupusă înrăutățire a situației economice și financiare a Rusiei] ar declanșa probabil o criză economică și bancară în Rusia”, în timp ce „orice soluție de finanțare pe termen lung pentru Ucraina ar ajuta Europa să-și construiască puterea financiară și industrială de care are nevoie pentru a se apăra”. Acest aspect ar costa doar 0,4% din PIB-ul fiecărui membru NATO (cu excepția SUA).

Ei au stârnit și temeri, afirmând că „alternativa ar fi ca Ucraina să piardă războiul și să devină un stat amărât, semi-eșuat, a cărui armată și industrie de apărare ar putea fi exploatate de domnul Putin ca parte a unei noi amenințări rusești revigorate”. Deși este puțin probabil ca Ucraina să se alieze vreodată cu Rusia pentru a amenința vreun stat NATO, Ucraina ar putea da vina pe Polonia pentru înfrângerea sa, după care ar putea susține o campanie teroristă-separatistă în Polonia, condusă de diaspora sa ultranaționalistă, așa cum avertizează Andrew Korybko aici.

Indiferent de ceea ce s-ar putea gândi despre scenariul menționat mai sus, ideea este că The Economist folosește o abordare tipică de tipul „bățul și morcovul” în încercarea de a convinge publicul său european de elită că este mai puțin costisitor pentru ei să plătească factura estimată a Ucrainei de 390 de miliarde de dolari în următorii patru ani decât să nu o facă. Contextul imediat se referă la intensificarea războiului de uzură al SUA împotriva Rusiei, ca parte a noii strategii în trei faze a lui Trump, menită să falimenteze Kremlinul și apoi să provoace tulburări interne.

Pentru a fi clar, citarea acestei strategii nu implică aprobarea ei, ci doar arată de ce The Economist consideră că publicul său ar putea fi acum receptiv. În acest sens, va fi dificil să convingem oamenii că e necesar să subvenționeze Ucraina într-o asemenea măsură în următorii aproape cinci ani, ceea ce ar putea implica mai multe impozite și reduceri ale cheltuielilor sociale. La urma urmei, suma de 100-110 miliarde de dolari cheltuită în acest an („cea mai mare sumă de până acum”) nu a împins Rusia înapoi, așa că nici aceeași sumă în următorii patru ani nu o va face.

Fondurile de război ale Rusiei sunt, de asemenea, suficient de mari pentru a continua finanțarea conflictului în următorii patru ani, astfel încât propunerea The Economist ar menține pur și simplu status quo-ul, în loc să-l modifice în favoarea Occidentului. Dinamica s-ar putea chiar schimba în favoarea Rusiei, a avertizat The Economist în mod sincer, „dacă Rusia poate obține fonduri de la China”. În acest scenariu, UE ar fi probabil obligată să „apeleze” la propria populație pentru o sumă echivalentă, cel puțin pentru a menține status quo-ul, agravând astfel povara acesteia, fără un final clar avut în vedere.

După cum scria The Economist: „Emiterea colectivă de obligațiuni de către UE ar crea un fond comun de datorii mai mare, aprofundând piața unică de capital a Europei și consolidând rolul euro ca monedă de rezervă. Un orizont multianual pentru achiziționarea de arme ar ajuta Europa să-și secvențializeze dezvoltarea industriei de apărare”. Strategia este în concordanță cu evaluarea din iulie 2024, conform căreia „Transformarea planificată a UE într-o uniune militară este o manevră federalistă”. Federalizarea UE, și nu înfrângerea Rusiei, este, așadar, adevăratul obiectiv.

Noua perspectivă permite să se înțeleagă de ce elitele UE – în special în Germania, liderul UE – s-au conformat sancțiunilor anti-ruse ale SUA, în detrimentul propriilor interese economice. În schimbul neutralizării potențialului euro de a rivaliza cu dolarul, elitelor UE li s-a permis să accelereze federalizarea blocului pentru a-și consolida puterea, ceea ce SUA a aprobat după ce nu a mai considerat UE, acum subordonată, ca o amenințare latentă. Pentru a finaliza procesul sunt necesari încă patru ani de război prin intermediari și cel puțin 400 de miliarde de dolari.

Citiți și:
Ucraina – proiectul Occidentului, sângele realității
Alain de Benoist: Din nou despre războiul din Ucraina

yogaesoteric
10 noiembrie 2025