The Telegraph: Scandalul bandelor de violatori din Regatul Unit spulberă viziunea progresistă despre lume

Fiecare detaliu dezvăluit până acum despre bandele de violatori de copii e înfiorător. Acte dezgustătoare de depravare contra unor minore nevinovate. Amenințări cu violența transpuse în fapt, inclusiv tortură și omucidere, pentru a acoperi celelalte crime. Și simpla amploare a fărădelegilor comise în orașele și orășelele de pe tot cuprinsul Marii Britanii este cutremurătoare.

Încă nu cunoaștem toate datele – câte zeci de mii de vieți au fost distruse, câți făptași au scăpat nepedepsiți de justiție, cine anume din mașinăria birocratică a statului nu și-a îndeplinit cele mai elementare îndatoriri, dar cunoaștem totuși adevărul fundamental. Fete albe din clasa muncitoare au fost violate sistematic de bande de bărbați musulmani, în principal asiatici [„asiatic” e eufemism pentru „pakistanez”, iar „în principal” pentru procente apropiate de 100% – n.trad.]. Iar statul, funcționând pe baza celor două ideologii fundamentale ale sale, progresismul și multiculturalismul, nu s-a limitat doar să tolereze tacit crimele. În anumite cazuri a fost chiar complice activ la violul în masă al copiilor, cu circumstanța agravantă a rasismului.

După cum a declarat Kemi Badenoch [șefa Partidului Conservator – n.trad.], toate acestea ar fi stringent necesar să facă obiectul unei anchete publice la nivel național. Comparativ cu oricare alte scandaluri investigate prin astfel de anchete – interceptări telefonice ilegale, abuzul de putere al poliției, decesele civililor din Irak – cel al bandelor de violatori constituie un eșec masiv al statului și al societății. Da, crimele din unele locuri precum Rochdale și Rotherham au fost deja investigate și, da, a existat o anchetă națională privind abuzurile contra copiilor finalizată cu un raport în 2022. Însă acea anchetă nu s-a concentrat pe bandele de violatori, iar investigațiile locale nu pot ajuta decât până la un punct. De exemplu, încă nu știm care e adevărul privind acuzațiile de complicitate a poliției, de facilitare a crimelor de către asistenți sociali, cele privind târguri încheiate de consilieri locali influenți în afara sistemului de justiție penală.

Și dacă guvernul nu va accepta o asemenea anchetă – cum încă refuză să o facă – mai sunt și alte demersuri pe care le poate face. Nimeni nu crede că bandele de violatori au dispărut din senin: crimele lor incalificabile continuă și astăzi. Blair Gibbs, expert în justiție penală, a propus ca Ministerul de Interne să înființeze în cadrul Agenției Naționale Penale o unitate specială de poliție care să includă și procurori și să dețină un mandat pe 10 ani pentru depistarea, arestarea și inculparea membrilor bandelor. O unitate similară ar fi necesar să fie înființată și pentru investigarea polițiștilor, asistenților sociali și consilierilor locali și altor persoane suspectate de înlesnirea acestor crime dezgustătoare.

Dar sunt dispuși laburiștii să facă așa ceva? Jess Phillips, responsabila guvernamentală pentru prevenirea violenței contra femeilor și fetelor e demnitarul care a refuzat recent solicitarea municipalității Oldham de a deschide o anchetă privind bandele de violatori din acea localitate. Phillips a declarat că e atribuția municipalității să inițieze ancheta, însă ceva nu se leagă: e suficient de evident că nu poate fi lăsat în seama municipalităților acuzate de neajunsuri grave să se auto-investigheze.

Nu e nevoie de prea multă muncă de deducție pentru a ajunge la motivul real al blocării anchetei. Există acuzații la adresa conduitei unor consilieri laburiști influenți din Oldham și presa a scris că au fost ascunse informații de anchetă privind abuzurile contra copiilor gestionată de autoritățile din Greater Manchester. Acest tip de comportament nu se limitează la Oldham: Shaun Davies, fostul șef al consiliului local din Telford, a luptat pentru blocarea anchetei privind bandele de violatori din orașul lui. Astăzi el este parlamentar laburist, ba încă membru al Comisiei Selecte de Afaceri Interne a Camerei, de unde verifică răspunsul statului la crime precum abuzurile sexuale contra copiilor.

Însă motivele ajung undeva mai adânc de simplul inconvenient politic. Phillips, care a dezvăluit cum a fost hărțuită și intimidată de militanți islamiști în cursul campaniei electorale, este o adeptă convinsă a multiculturalismului ideologic și nu poate face față disonanței dintre lumea în care crede și lumea în care trăiește. În vară, când bande de justițiari musulmani s-au adunat în circumscripția ei și au comis acte de violență, ea a încercat să le justifice comportamentul. Acum mai mulți ani, când imigranții au comis delicte sexuale în masă la Koln, ea le-a comparat comportamentul cu hărțuielile sexuale care au loc frecvent vineri noaptea în centrul orașului Birmingham.

Asistăm nu la forța unui stat arogant, ci la slăbiciunea și frica unei dinastii ideologice care își vede imperiul în colaps și nu are deloc puterea de a-l opri. Prin propriile sale acțiuni statul a admis că e capabil să mențină pacea în societatea dezbinată doar prin aplicarea selectivă a legii. Datele incontestabile din teren – în combinație cu democratizarea știrilor, comentariilor și colectării de informații, făcută posibilă de rețelele de comunicare virtuală – înseamnă că zilele secretomaniei, mușamalizării și manipulării scenariilor convenționale au apus demult.

Iar frica este palpabilă. Tot așa cum Sir David Amess a fost asasinat de un islamist pentru ca apoi politicienii să dezbată politețea dezbaterilor de pe internet; și aici are loc același fel de eschivă. În loc să abordeze chestiunea gravă a bandelor care violează copii, politicienii laburiști încearcă să o schimbe într-un scandal pe tema faptului că Elon Musk a criticat-o pe Phillips pe rețelele de comunicare virtuală. Însă această stratagemă răsuflată nu mai poate funcționa. Progresiștii se plâng de „stereotipuri rasiste” și „islamo-fobie”, însă nu mai pot controla informația așa cum o făceau până acum.

Ceea ce nu înseamnă, firește, că bătălia s-a încheiat. De la universități la departamentele de resurse umane, de la administrația publică la instanțe, ideologia progresistă domină. Și teama de cei aflați în funcții de răspundere nu înseamnă că adepții ideologiei se vor răzgândi ori vor renunța la putere.

Vor continua și mai înverșunați. În vreme ce încă un studiu de pe continent relevă costul net al imigrației provenite din afara Occidentului, guvernul Marii Britanii blochează publicarea statisticilor echivalente privind imigranții din Regat. Miniștrii promit că vor veni cu o definiție formală a „islamo-fobiei”, definiție cerută de islamiștii hotărâți să blocheze orice investigație privindu-le faptele și să protejeze islamul de orice critică. Reglementarea limbajului cetățenilor prin lege va continua, iar autoproclamații gardieni ai adevărului de la BBC și nu numai vor continua să distorsioneze realitatea.

Însă ce nu poate fi negat este faptul că în societatea și politica noastră are loc o transformare profundă. Informația nu mai poate fi ținută la secret de elite. Realitatea nu mai poate fi contestată. Iar acea realitate – economică, socială, geopolitică – va aduce curând surparea întregului edificiu progresist.

Autor: Nick Timothy, parlamentar Conservator

Citiți și:
Andrei Marga: Colapsul noii plutocrații
UE înființează o comisie pentru „apărarea democrației”, care să stopeze „interferențele actorilor statali și nestatali” în politica europeană

yogaesoteric
24 februarie 2025