TIME: Lista potențialilor suspecți în moartea misterioasă a președintelui iranian

Ebrahim Raisi, al cărui elicopter s-a prăbușit în nord-vestul Iranului, a fost atât președintele Iranului, cât și un candidat care se lupta pentru a-i succeda bătrânului conducător actual al țării, liderul suprem Ali Khamenei.

Ambele poziții politice prezentau un nivel de risc ridicat, aproximativ comparabil cu cel al călătoriilor aeriene în interiorul Iranului, unde siguranța aviației, compromisă de zeci de ani de sancțiuni și întreținere neuniformă, a luat viața a aproape la fel de mulți oficiali iranieni de rang înalt precum războiul său din umbră cu Israelul, care planează și peste moartea raportată a lui Raisi, scrie publicația americană TIME.

Cauza prăbușirii – în care a murit și ministrul iranian de Externe Hossein Amirabdollahian, guvernatorul provinciei Iranului Azerbaidjan de Est și alții – este în curs de anchetă. Dar orice poziție oficială va fi deschisă interpretării – precum artificiile care au izbucnit pe străzile din Teheran acea seară (19 mai): sărbătoreau ei ajunul sărbătorii care marchează nașterea lui Reza, cunoscut drept al 8-lea imam? Sau moartea lui Raisi, președintele notoriu pentru linia sa dură?

Suspiciunile abundă. Accidentul a survenit la două luni după ce Iranul a lansat un atac masiv cu rachete și drone asupra Israelului, răzbunând un atac aerian israelian care a ucis doi generali iranieni de rang înalt în Siria la 1 aprilie. Răspunsul inițial al Israelului la atacul direct fără precedent asupra teritoriului său a fost atât de subțire încât a fost calificat drept simbolic: vizarea unei baterii antiaeriene care păzește o instalație nucleară.

Pentru cei dispuși să creadă că accidentul a fost o reacție din partea Tel Aviv-ului, locul unde s-a produs incidentul încurajează speculațiile. Elicopterul lui Raisi s-a prăbușit într-o pădure muntoasă din apropierea graniței cu Azerbaidjanul, care este cel mai puțin prietenos dintre vecinii Iranului – în parte pentru că întreține relații cu Israelul și are un istoric de cooperare cu Mossad.

Dar și vremea era suspectă. Statul iranian a raportat că eforturile de a localiza locul accidentului au fost împiedicate de ceață, vânturi și ploi abundente și a publicat imagini cu echipajele de salvare care se grăbesc printr-o ceață învăluitoare.

În cele din urmă, este politica internă a Republicii Islamice – notoriu de brutală în cele mai bune vremuri, dar cu atât mai mult având în vedere zvonurile persistente că ayatolahul Khamenei, care a condus țara timp de 35 de ani, este bolnav.

„Moartea lui Raisi ar crea o criză de succesiune în Iran”, a declarat Karim Sadjapour, membru senior la Carnegie Endowment for International Peace, pentru TIME, în timp ce prezentatorii televiziunii de stat se îmbrăcau în negru. „El și Mojtaba Khamenei – fiul Liderului Suprem în vârstă de 85 de ani – sunt singurii candidați despre care se vorbește pentru succesiune. În cultura politică conspirativă a Iranului, puțini vor crede că moartea lui Raisi a fost întâmplătoare.”

Raisi, 63 de ani, a prosperat în acea cultură conspirativă. Numele facțiunii sale politice, Asociația Clerului Combatant, sugerează locul său în sistemul teocratic autoritar care, în 1979, a înlocuit monarhia care a condus Iranul pentru o mare parte a secolului al XX-lea. Raisi și-a făcut cariera ca agent de executare, servind ca procuror într-o varietate de provincii și demonstrându-și angajamentul ca un dur. La sfârșitul anilor 1980, el a făcut parte dintr-un „comitet al morții” despre care grupurile pentru drepturile omului spun că a ordonat execuția a mii de prizonieri politici fără proces.

Execuțiile au dat peste cap planul de succesiune al Marelui Ayatollah Ruhollah Khomeini, clericul șiit care a condus Revoluția din 1979, după ce propriul său protejat, indignat, a declarat: „Am spus că te voi urma oriunde, dar nu te voi urma în iad”. Funcția a revenit în schimb numitului Khamenei, cu o promovare rapidă la rangul de ayatollah. În deceniile care au urmat, Raisi a urcat și el în grad, ajungând în cele din urmă să conducă sistemul judiciar, care se subordonează direct liderului.

Cu toate acestea, Raisi nu a avut niciun fel de susținere politică aparentă, dincolo de loialii regimului, care reprezintă aproximativ 20% din cei 88 de milioane de locuitori ai Iranului. Alegerea sa în 2021 în funcția de președinte, pe fondul unei prezențe la vot record și al unor acuzații de fraudă, a fost considerată de observatori drept un semnal că „sistemul”, așa cum numesc iranienii aparatul de conducere, nu mai considera funcțiile elective ca fiind o supapă de presiune necesară pentru majoritatea societății iraniene care resimte dominația combinată a clericilor de linie dură și a Corpului Gardienilor Revoluției Islamice.

Acest calcul a supraviețuit celei mai puternice provocări interne aduse regimului din ultimele decenii, când femeile au condus proteste la nivel național, care au durat luni de zile după moartea în septembrie 2022 a lui Mahsa Amini, care fusese reținută de „poliția morală”. Peste 500 de protestatari au fost uciși de forțele de securitate ale regimului, iar peste 20.000 au fost arestați.

Un an mai târziu, Raisi se afla la New York pentru a vizita Organizația Națiunilor Unite. Protejat de imunitate diplomatică împotriva arestării sub acuzația de execuții din anii 1980, el a folosit o întâlnire cu reporterii americani pentru a se lăuda că revolta „Femeie, viață, libertate”, pe care a pus-o în cârca SUA și a Europei, a eșuat. „Anul trecut, în timpul instabilității provocate de protestatari, în doar 48 de zile, peste 36.000 de minciuni au fost produse și propagate în mass-media”, a spus Raisi. „A funcționat? Dovada este rezultatul final.”

Citiți și:
Ciudatul domn Aliyev
Când guvernele se tem de oameni, există libertate. Când oamenii se tem de guvern, există tiranie

yogaesoteric
8 iunie 2024