Trăirea transfiguratoare
Trăirea transfiguratoare este o stare mentală declanşată în contactul cu o operă de artă sau cu diferite aspecte ale realităţii (o privelişte, o figură umană frumoasă, un nud minunat etc.), resimţită sau apreciată ca fiind foarte frumoasă. Este cunoscută remarca lui Amiel potrivit căreia „peisajul este o stare de spirit”, revendicată în egală măsură de acele curente estetico-artistice moderne care pun accentul fie pe valenţele poetico-lirice ale receptării realităţii, fie pe aşa-numitele tensiuni interioare revelatorii.
Trăirea transfiguratoare este o stare sublimă complexă care pune în mişcare toate forţele şi energiile psihice elevate ale omului (şi în primul rând ale afectivităţii), antrenând şi stări euforice de modificare cenestezică, în special atunci când trăirea transfiguratoare se leagă de frumuseţea unei privelişti a naturii, de contemplarea sau de trăirea sublimă determinată de o operă muzicală genială. Această stare de spirit care este, în acelaşi timp, încordare euforică şi destindere, contemplaţie extaziantă şi efort, meditaţie şi acţiune, nu se limitează la un efect instantaneu, ci se prelungeşte, determinând fenomene paradisiace de rezonanţă subtilă ce se continuă zile în şir chiar şi după încetarea sau dispariţia elementelor declanşatoare. Ea lasă în urma ei, după caz, o stare intensă de euforie psiho-fizică, un sentiment paradisiac de eliberare interioară, care adevereşte nemijlocit teoria aristotelică a katharsisului, sau o stare extraordinară de disponibilitate mărită a inteligenţei, voinţei şi emotivităţii. De aici decurge şi faptul că trăirea transfiguratoare este unul dintre aspectele cele mai preţioase ale experienţei umane, unul dintre mijloacele cele mai eficace ale formării unei personalităţi armonioase şi, deci, ale educaţiei spirituale. Dezvoltat în romantism, care acordă o deosebită preţuire rolului activ al subiectului şi funcţiei creatoare a interiorităţii, ca unul dintre conceptele lor centrale, conceptul trăirii transfiguratoare constituie un obiect predilect al filosofiei vieţii desăvârşite.