Transfigurarea prin prisma conceptului de rezonanţă

În Univers, în lumea manifestată, totul poate fi redus la energie, aflată în vibraţie pe diferite niveluri, de la cele mai grosiere, la cele mai subtile. Din acest punct de vedere, până când atinge starea cea mai înaltă de eliberare şi deplină necondiţionare, conştiinţa unei fiinţe se găseşte, ca urmare a iluziei cosmice (MAYA), într-o stare condiţionată de ataşare, de ignoranţă şi de complacere într-un mod existenţial inferior. Această identificare a conştiinţei cu o ipostază a sa inferioară, de exemplu corpul fizic, se explică, de fapt, prin fenomenul de rezonanţă cu energia specifică acelui nivel de vibraţie. De ce amintim aici de fenomenul de rezonanţă? Pentru a înţelege mai bine cele două aspecte, de afirmare şi de negare care au loc în procesul transfigurării. Pentru că, din punctul de vedere al conceptului de rezonanţă, transfigurarea implică într-adevăr două secvenţe net distincte. Aspectul de negare reprezintă tăierea rezonanţei iniţiale cu un plan inferior, adică cu o sferă de rezonanţă mai joasă, iar aspectul de afirmare este crearea unei noi rezonanţe cu o sferă superioară şi asimilarea ei în fiinţă.

Raportându-se la marea sferă de rezonanţă subtilă a subconştientului colectiv, o fiinţă care se transfigurează dintr-un mod existenţial inferior, al omului obişnuit, în modul existenţial al unui geniu, translatează, prin prisma conceptului de rezonanţă, din sfera de rezonanţă a oamenilor comuni, în sfera de rezonanţă a geniilor din subconştientul colectiv. Deşi, în mod logic, ar putea să pară că ordinea celor două secvenţe este mai întâi procesul de negare şi pe urmă cel de afirmare, deci tăierea rezonanţei inferioare şi inducerea rezonanţei superioare, de multe ori lucrurile stau invers: adică prin aspiraţie, prin inducerea unei stări superioare, starea de rezonanţă inferioară este eliminată. Deci, este mult mai uşor să elimini răul chemând binele. Altfel, mentalul omului comun nu suportă golul care rămâne în urma eliminării unei stări inferioare, dacă nu este umplut cu o stare superioară. Acest aspect este important deoarece mulţi, atunci când încearcă să se transfigureze, nu caută altceva, decât să elimine starea inferioară, dar nu pun nimic în loc şi atunci conştiinţa fiinţei obişnuite recade în starea iniţială. Mulţi spun: „eu nu mai vreau să sufăr”, dar ei nu-şi imaginează fericirea unui om eliberat şi atunci, pur şi simplu, caută să elimine suferinţa fără să pună nimic în loc. Iar mentalul nu acceptă aceasta şi cheamă înapoi suferinţa. Deci, important în starea de transfigurare este să ne raportăm nu la planul inferior depăşit, care oricum ne este foarte familiar, ci la planul superior la care vrem să accedem. La această stare nouă, transfigurată, trebuie să aspirăm intens, să ne gândim mereu, să ne lăsăm fascinaţi şi atraşi de noul univers în care vom pătrunde şi de noua viaţa pe care o vom trăi.

yogaesoteric

Also available in: Français