de Lara Damian
Chiar noţiunea în sine de auto-transformare poate adeseori implica o profundă nemulţumire faţă de noi înşine şi faţă de viaţă. Însă, o astfel de atitudine nu este una fericită, deoarece ea poate fi contraproductivă, dacă urmărim să ne transformăm. Să explicăm mai întâi cum anume faptul de a ne accepta pe noi înşine nu înseamnă să renunţăm la a ne transforma pe noi înşine; de fapt, aceasta va face ca întregul proces de auto-transformare să fie mult mai plăcut:
Ne stabilim singuri standardele de auto-transformare
Adeseori suntem nefericiţi deoarece ne judecăm pe noi înşine după anumite standarde nerealiste, care au de cele mai multe ori de-a face cu aşteptările stabilite de ceilalţi sau de societate. Acceptând anumite linii directoare exterioare în ceea ce priveşte auto-transformarea noastră, noi de fapt ne comparăm cu ceilalţi. Acceptându-ne pe noi înşine aşa cum suntem, ne permite să ne judecăm auto-transformarea nu după criteriile stabilite de alţii, ci după reperele noastre anterioare.
Ne focalizăm asupra părţii pozitive
Adeseori pierdem atât de mult timp focalizându-ne asupra greşelilor şi eşecurilor noastre, încât ele ne ocupă tot spaţiul mental, nelăsându-ne loc să ne apreciem propriile calităţi. Gândindu-ne în mod constant la slăbiciunile noastre, le vom da în felul acesta un fel de putere şi ne vom simţi din ce în ce mai neputincioşi în a le depăşi. Însă, dacă ne acceptăm aşa cum suntem, cu bune şi rele, ne vom putea apoi focaliza asupra amplificării calităţilor pe care le deţinem şi, în timp, vom observa că slăbiciunile noastre nu mai au atâta putere. Deci, cea mai eficientă modalitate de a ne reduce slăbiciunile nu este aceea de a ne focaliza asupra lor, ci de a manifesta, în schimb, calitatea contrară acelei slăbiciuni.
Devenim capabili să trăim în prezent
Auto-acceptarea înseamnă să acceptăm tot ceea ce am făcut în trecut, indiferent cât de condamnabil ar fi acel lucru: ceea ce a fost făcut, a fost făcut şi nu putem face nimic să schimbăm asta acum. Putem doar, şi este chiar indicat, să învăţăm din greşelile pe care le-am făcut, pentru a nu le repeta. Nu are însă niciun sens să ne pierdem timpul sau energia regretând la nesfârşit ceea ce am făcut şi gândidu-ne la ce s-ar fi putut petrece dacă… Trebuie să începem de unde ne aflăm, aici şi acum, de la nivelul de dezvoltare pe care îl avem în prezent, cu ceea ce avem acum la dispoziţie.
Ne modifică perspectiva asupra lumii
O imagine de sine lipsită de încredere va conduce la probleme în ceea ce priveşte relaţionarea noastră cu alţi oameni şi la nenumărate întrebări despre cum anume, oare, suntem noi percepuţi de către ceilalţi. Însă dacă ne simţim fericiţi în pielea noastră, atunci vom începe să ne pese mai puţin de ceea ce cred oamenii despre noi şi vom petrece mai mult timp având grijă de oamenii din jurul nostru.
Deci, cum facem să ne cultivăm o atitudine de auto-acceptare? Iată câteva sfaturi:
Facem spaţiu în minte pentru a putea recunoaşte calităţile de care dispunem
Mintea noastră pare să fie programată să ne facă să gândim numai rău despre noi înşine. Prin urmare, trebuie să-i modificăm în mod conştient focalizarea asupra a ceea ce avem bun, atât noi, cât şi ceilalţi. Chiar şi numai cinci minute de exerciţiu zilnic, care presupune să trecem pe hârtie toate lucrurile bune pe care le-am făcut în ziua respectivă (oricât de nesemnificative ar fi ele) sau gândurile pozitive, inspiraţiile minunate pe care le-am avut, ne va ajuta foarte mult în cadrul acestui proces.
Nu ne identificăm cu mintea
Adeseori noi ne considerăm mintea ca fiind supremul judecător al comportamentului nostru, luând foarte în serios tot ceea ce ea ne spune, în special atunci când ne spune ceva rău despre noi înşine. Practicarea meditaţiei ne poate ajuta să intrăm în contact cu natura mai profundă a fiinţei noastre şi să ne luăm gândurile mai puţin în serios, înţelegând că mintea este doar un instrument al naturii noastre esenţiale, care, strunit şi folosit cu înţelepciune, ne poate fi oricând de un real folos.
Intrăm în competiţie cu noi înşine, mai degrabă decât cu ceilalţi
Indiferent dacă este vorba despre muncă, sport sau orice alt domeniu de activitate, trebuie să urmărim să ne stabilim propriile noastre provocări şi nu să ne propunem neapărat să atingem un scop fix sau să ne luăm la întrecere cu alţii. Mai degrabă să urmărim să ne întrecem pe noi înşine, depăşindu-ne chiar calităţile cele mai deosebite de care dispunem. Aceasta ne va elibera de presiunea aşteptărilor pe care ceilalţi le au de la noi, iar atunci când ne vom depăşi chiar şi cele mai minunate calităţi ale noastre, dezvoltându-ne altele şi mai extraordinare, vom trăi o mare bucurie.
Citiţi şi:
Puterea extraordinară a imaginaţiei creatoare
Priveşte viaţa dintr-o perspectivă nouă
yogaesoteric
9 septembrie 2011