Tribunalul mondial pentru Irak declară mass-media tradiţională vinovată de înşelăciune

„Declaraţia unui juriu de conştiinţă” privind ilegitimitatea războiului din Irak

 
de Mihai Vasilescu
 

Pe 14 februarie 2005 la Roma, un tribunal popular a decis că o mare parte din mass-media occidentală este vinovată de incitare la violenţă şi de înşelarea publicului prin modul în care a reflectat războiul din Irak.


Ocuparea Irakului, justificată doar de lupta SUA pentru supremaţia mondială


Tribunalul Mondial pentru Irak (World Tribunal on Irak) este o Curte populară constituită pentru a stabili adevărul asupra ocupării Irakului. Este alcătuit din intelectuali, luptători pentru drepturile omului şi organizaţii neguvernamentale din întreaga lume, după modelul Tribunalului Rusell. Acesta din urmă fusese constituit în noiembrie 1966 împotriva războiului din Vietnam, la iniţiativa filozofului britanic Bertrand Russell şi a filozofului francez Jean Paul Sartre.

Din 2003, Tribunalul Mondial pentru Irak a realizat numeroase acţiuni, printre care dezbateri publice, audieri de martori şi investigaţii privind diverse aspecte ale războiului din Irak cum ar fi: legalitatea acestuia, violarea legilor internaţionale, a prevederilor ONU şi a drepturilor omului realizate de ţările care au pornit războiul, mai ales SUA şi Marea Britanie, utilizarea uraniului sărăcit de către armatele de ocupaţie, manipularea opiniei publice internaţionale prin intermediul mass-media, consecinţele sociale, economice şi culturale ale ocupării Irakului. Un capitol important a fost dedicat rolului pe care „Proiectul pentru noul secol american” (Project for the New American Century) l-a jucat în declanşarea războiului, dar şi a locului ocupat de invadarea Irakului în acest plan de dominare militară a planetei.

Şedinţa finală a avut loc pe 20 martie 2005 la Istanbul, iar concluziile celor doi ani de audieri au fost sintetizate într-un raport numit „Declaraţia unui juriu de conştiinţă” (Declaration of the Jury of Conscience). Concluzia finală este clară: „invadarea şi ocuparea Irakului au fost şi sunt ilegale. Justificările oferite de guvernele din SUA şi din Marea Britanie pentru ocuparea Irakului în martie 2003 s-au dovedit a fi false. Există numeroase probe care susţin concluzia că principalul motiv al războiului a fost controlul şi supremaţia asupra Orientului Mijlociu şi a vastelor sale rezerve de petrol, ca parte a demersurilor SUA de a obţine puterea globală asupra lumii.”

Mass-media tradiţională este complice

În februarie 2005, la Roma, au avut loc timp de trei zile audieri privind modul în care mass-media a reflectat războiul din Irak. Ziarişti independenţi, profesori de jurnalism, militanţi pentru drepturilor omului şi un deputat din Parlamentul European, Michele Santoro, au depus mărturii pe această temă.

Juriul alcătuit din judecători ai Tribunalului Mondial pentru Irak a acuzat guvernele britanic şi american că i-a împiedicat pe jurnalişti să îşi facă munca, oferindu-le acestora intenţionat informaţii false. Tribunalul a acuzat şi marile corporaţii media tradiţionale că a cenzurat ştirile, că i-a marginalizat şi a pus în pericol viaţa jurnaliştilor independenţi. Tribunalul a mai arătat că reportajele realizate de media tradiţională asupra Irakului se încadrează pefect în prevederile articolului 6 al tribunalului de la Nurenberg (cel care a judecat crimele naziştilor): „atât conducătorii şi organizatorii, cât şi instigatorii şi complicii care participă la formularea sau executarea unui plan pentru comiterea de crime contra păcii, de crime de război şi de crime împotriva umanităţii sunt responsabili de toate actele pe care le realizează.”

„Nu este vorba despre un simplu exerciţiu de a denunţa media tradiţională pentru comportamentul său şi pentru incompetenţă,” a declarat dr. Tony Alessandrini, militant pentru drepturile omului care a publicat mai multe articole despre colonizarea Irakului de către SUA. „Ceea ce ne interesează nu este doar rolul jucat de mass-media, ci complicitatea activă a acestora în crimele care au fost comise şi care încă sunt comise şi astăzi contra poporului irakian.”

Mass-media tradiţionale sunt total supuse controlului politic

Dr. Peter Philips, director al „Proiectului de ştiri cenzurate” (Project Censured) din cadrul Universităţii Sonoma, California, a adus mărturii pe bandă rulantă. El a declarat că în niciun moment începând cu anii ’30, SUA nu a fost atât de aproape de un „totalitarism instituţionalizat”, adăugând: „societatea americană a devenit cea mai puţin informată, dar şi cea mai bine echipată în materie de distracţii (distrasă de la realitate n.n.) din lume”

Tribunalul a audiat şi mărturia lui David Miller, autorul lucrării „Minte-mă! Proaganda şi distorsiunea mediatică în atacul contra Irakului” (Tell Me Lies: Propaganda and Media Distortion in the Attack on Iraq). Miller a afirmat că „Pentagonul nu vrea să recunoască noţiunea de jurnalism independent, tocmai pentru că acesta propagă informaţii pe care el se străduieşte să le mascheze. Mass-media tradiţionale din SUA şi Marea Britanie sunt complice pentru că au favorizat invadarea şi ocuparea Irakului.” Toate studiile independente, realizate asupra mijloacelor de comunicare în masă tradiţionale, arată o totală supunere a acestora faţă de directivele politice guvernamentale.

Fernando Suarez, politician spaniol şi euro-parlamentar, s-a decis să depună mărturie în faţa Tribunalului Mondial pentru Irak după ce fiul său a murit în acest război. Suarez a povestit cum Pentagonul i-a spus iniţial că fiul său a fost împuşcat în cap de irakieni, pentru ca în final să afle că de fapt fiul său murise din cauză că a călcat pe o bombă cu explozie fragmentată americană, armă care este considerată oficial ilegală. „Niciun cuvânt din tot ce mi-au spus nu a fost adevărat. Am descoperit adevărul singur şi acesta este evident. Pe 26 martie, armata americană a lansat 20.000 de bombe care explodează fragmentându-se asupra Irakului, dar doar 20% din ele au explodat pe loc. Restul de 80% se găsesc încă în oraşe şi pun în pericol viaţa locuitorilor paşnici. Bush mi-a trimis fiul acolo pentru că, spunea el, Irakul ar deţine arme ilegale, iar fiul meu a murit tocmai din cauză că americanii utilizează acolo arme ilegale. Mass-media nu va vorbi niciodată despre armele ilegale americane.”

Aşa cum era de aşteptat, mass-media a trecut sub tăcere activitatea Tribunalului Mondial pentru Irak. Şi astăzi, în 2008, Irakul este tot sub ocupaţie americană, iar violenţele continuă, cu complicitatea mass-mediei.

Citiţi şi:
Directorul revistei Harper, John MacArthur, face o analiză lucidă asupra mass-mediei americane
Trucaje grosolane şi ştiri regizate în reportajele marilor agenţii de presă 
Presa, o privire din interior – Ce spun ziariştii despre ei înşişi

yogaesoteric
17 mai 2008

Also available in: Français