Ucraina e pe cale să piardă Războiul……. La fel și Europa
Dincolo de distrugerile provocate Ucrainei, războiul produce pagube importante și în restul Europei.
Continentul pierde aprovizionările cu energie cele mai competitive, compromițându-și avantajul industrial și accelerând un val de inflație care, prin costurile energetice mai mari, va afecta grav nivelul de trai al populației în iarna care vine.
Europa încearcă de ani de zile să își diversifice sursele de energie. Ea nu avea însă un plan de urgență global pentru a contracara impactul rupturii brutale de petrolul și gazele rusești după începerea războiului din Ucraina.
Politicienii europeni au exagerat grosolan potențialul de înlocuire cu alte surse de energie (cum ar fi gazele naturale lichefiate) și se confruntă acum cu necesitatea de a accepta alternative care, nu cu mult timp în urmă, erau considerate inacceptabile din punct de vedere politic. Cum ar fi redeschiderea producției de cărbune în Germania.
Cum s-a putut produce această grosolană eroare de calcul?
În mod evident, liderii europeni s-au dovedit incapabili să prevadă adevăratele consecințe economice pe care războiul economic declanșat împotriva Rusiei le va avea asupra Europei și a lumii întregi.
Una dintre explicațiile acestei cutezanțe și auto-suficiențe a conducerii europene față de Rusia de la începutul războiului a fost motivată de o puternică încredere că această combinație între sancțiunile împotriva Rusiei și ajutorul militar acordat Ucrainei va avea ca rezultat o slăbire semnificativă a nivelului politic, social și militar al Rusiei care să ducă la înfrângerea ei.
Aceasta explică de pildă arogantele declarații că războiul se va tranșa doar pe câmpul de luptă, făcute de miniștrii de Externe ai UE în luna martie.
Se poate afirma că greșita evaluare a deznodământului își are originile în informațiile furnizate de spionajul americano-britanic, care prevedeau înfrângerea Rusiei printr-un război economic și, în consecință, un impact limitat al sancțiunilor asupra Europei.
Nu s-a petrecut așa, astfel că acum liderii europeni sunt obligați să caute cu disperare soluții. Între timp, primele consecințe nefaste au apărut deja, prim-miniștrii britanic și italian fiind victimele cele mai proeminente ale evenimentelor interne provocate de sancțiunile împotriva Rusiei.
Însă nu pare că liderii europeni rămași în funcții (conduși de Von der Leyen, Macron și Scholz) doresc să facă modificări importante de direcție politică, de teama pierderii credibilității.
Pe de altă parte, opiniile politice europene disidente și neortodoxe devin tot mai puternice. Cum este și recentul discurs al premierului ungar Viktor Orban, în care a afirmat cu îndrăzneală că sancțiunile împotriva Rusiei și livrările de armament către Ucraina au eșuat, că aceasta nu poate câștiga războiul și cu cât mai multe arme sunt trimise acolo, cu atât mai mult teritoriu va pierde Ucraina, iar Occidentul este necesar să înceteze să îi mai livreze arme și este necesar să se concentreze pe diplomație.
Esența problemelor actuale ale Europei o reprezintă incapacitatea sa de a-și concilia interesele economice și de securitate cu o autonomie suficient de mare pentru a putea avea grijă de propriile interese. Ambiguitatea europeană nu este ceva nou: ea își are rădăcinile în arhitectura clădită după al Doilea Război Mondial și după prăbușirea Uniunii Sovietice.
În legătură cu Ucraina, această ambiguitate s-a manifestat prin incapacitatea Europei de a impune respectarea Acordurilor de la Minsk, care ofereau în mod clar o cale către pace între Rusia și Ucraina. Acordurile de la Minsk nu au putut fi însă aplicate de Franța și Germania din cauza presiunii neîncetate a Statelor Unite și Ucrainei.
Se pare că numai apariția unor modificări politice importante în țările europene care contează – adică Franța, Germania și Italia – va permite o modificare semnificativă în raport cu direcția actuală, de confruntare cu Rusia și, în final, de auto-distrugere economică.
Altminteri, orice inițiativă politică pentru tranșarea războiului va fi lăsată pe seama Rusiei și Statelor Unite. Într-o astfel de situație, niciun acord durabil nu va avea în vedere interesele europenilor. Ar fi tragic ca o problemă a Europei Centrale, așa cum este războiul din Ucraina, să fie rezolvată prin înțelegerile dintre o putere euro-asiatică și o putere americană.
Analiză de Oscar Silva-Valladares, pentru The Ron Paul Institute
Citiți și:
Prețul războiului Occident vs. Rusia: 379 miliarde de euro!
Douglas Macgregor: Consolidarea eşecului în Ucraina
Victimele și beneficiarii războiului împotmolit
yogaesoteric
8 octombrie 2022