Ucraina și Israelul urmează aceeași schemă, dar Unchiul Sam nu vrea să joace

Ucraina și Israelul au cel puțin un element în comun ‒ sunt disperate și se agită în încercarea de a implica direct Statele Unite în războaiele lor. Ucraina este împinsă în mod constant afară din Donbass și Kursk, suferind pierderi teribile în acest proces, iar liderii săi, cu Zelenski în frunte, caută să urmeze un curs de acțiune care va aduce Statele Unite și NATO direct în luptă. Cu alte cuvinte, să provoace Rusia să își extindă operațiunile prin atacarea țintelor NATO ca represalii pentru asistența NATO în lovirea teritoriului rus cu așa-numitele „rachete cu rază lungă de acțiune”.

Israelul, la rândul său, nu a reușit să eradicheze Hamas după 11 luni de lupte, economia sa este în colaps ‒ în parte datorită faptului că Houthis au oprit activitățile portuare din Eilat ‒ și nu a putut opri atacurile Hezbollah asupra nordului Israelului. Israelul, la fel ca Ucraina, s-a angajat într-o strategie de provocare ‒ și anume, să lovească ținte iraniene și Hezbollah și să spere că acestea vor lua măsuri de retorsiune care vor crea presiune politică în Statele Unite pentru a interveni și a lupta alături de Israel.

Până acum, nici Rusia, nici Hezbollah/Iran nu au mușcat momeala. Să începem cu Rusia. Imaginea strategică pe teren de-a lungul întregului front de luptă din Ucraina s-a modificat decisiv în favoarea Rusiei. Forțele ucrainene sunt prinse în Kursk și sunt în ghearele unui boa constrictor militar rus. Ucrainenii sunt izolați, au puține muniții și alimente și nu dispun de mijloace sigure de realimentare. Între timp, în Donbass, lațul se strânge și el. Armata rusă a anunțat, la 20 septembrie, că distruge toate legăturile feroviare și podurile către Pokrovsk aka Krasnoarmeysk, ceea ce va lăsa trupele ucrainene fără un mijloc sigur de realimentare. De aici și disperarea lui Zelenski și a echipei sale.

Israelul se confruntă cu o provocare diferită. Explozia de pagere capcană în Liban, urmată de un atac cu rachete asupra unei reuniuni a comandanților de rang înalt ai Hezbollah, a ucis și rănit mii de oameni. La sfârșitul lunii septembrie, Israelul a intrat cu trupe terestre în sudul Libanului, să atace Hezbollah. Dar se pare că adevărata strategie a Israelului este de a căuta să provoace o reacție din partea Hezbollah și a Iranului care să justifice trimiterea Statelor Unite cu forțe militare în ajutor. Dar Hezbollah nu a mușcat momeala:

… se pare că atacurile în masă ale diferitelor dispozitive de comunicare au stârnit chiar o largă solidaritate cu răniții. Vocile au făcut apel la „unitate națională” având în vedere atacul care este văzut ca o lovitură dură pentru întregul Liban, nu numai pentru Hezbollah și că războiul, dacă ar izbucni, necesită înrolarea tuturor cetățenilor Libanului pentru a proteja patria.

Hassan Nasrallah este perfect conștient de dificultățile Libanului de a face față atacurilor care se soldează cu numeroase victime. În discursul său, el a mulțumit echipelor medicale și spitalelor pentru contribuția lor imensă. De asemenea, el a mulțumit Iranului și Siriei pentru că și-au deschis spitalele pentru pacienții libanezi, precum și Irakului pentru expedierea rapidă de medicamente și echipamente medicale.

Dar a dorit, de asemenea, să clarifice faptul că „războiul greu și fără precedent” asupra Libanului nu va modifica politica organizației, în ciuda faptului că atacul „a depășit toate liniile roșii”.

Se pare că Hezbollah, împreună cu Hamas, au optat pentru un război de uzură cu Israelul. Ei sunt dispuși să sufere pierderi teribile, dar calculează că, până la urmă, capacitatea Israelului de a susține lupta ‒ mai ales dacă Hezbollah stă deoparte și continuă să atace nordul Israelului cu rachete și proiectile ‒ este limitată. Poate că Hezbollah preia o pagină din cartea lui Muhammed Ali și folosește tactica „rope-a-dope”, adică lasă-ți adversarul să se lovească până la epuizare. Punctul forte al Hezbollah este capacitatea sa de a duce o bătălie defensivă, pe care Israelul probabil nu o va putea câștiga.

Atât Ucraina, cât și Israelul au primit vești neplăcute din partea Statelor Unite. Biden și păpușarul său, Jake Sullivan, sub presiunea Pentagonului, au refuzat să accepte cererea Ucrainei de a lansa rachete cu „rază lungă de acțiune” în Rusia. Iar comandantul american al CENTCOM, cu binecuvântarea secretarului apărării Lloyd Austin, i-a spus lui Netanyahu că, dacă provoacă un război, îl va duce singur. SUA nu vor interveni.

Chiar dacă Ucrainei și Israelului li s-a spus „nu”, aceasta nu este o garanție că vreunul nu va alege să facă ceva stupid și provocator. Nu am ieșit din impas, iar potențialul unui război extins în fiecare teatru de operațiuni rămâne ridicat.

Autor: Larry Johnson

Citiți și:
Sfârșitul unei iluzii. Diplomația americană în Orientul Mijlociu se clatină
Liniștea dinaintea furtunilor din Ucraina, Gaza și Taiwan

yogaesoteric
8 octombrie 2024