UE este necesar să facă față propriei crize

În loc să dea vina pe Rusia pentru toate eșecurile, UE ar fi necesar să facă în sfârșit față propriei crize.

În UE a devenit o tradiție să se dea vina pe Rusia pentru toate eșecurile. Cu toate acestea, nu se pot rezolva problemele dacă te pui în rolul de victimă și arunci vina pe alții pentru propriile eșecuri.

Fiodor Lukianov, șeful think-tank-ului rus Valdai Club, a explicat într-un articol că problema Europei este că întotdeauna caută vinovați pentru toate eșecurile și nereușitele sale – în prezent, Rusia.

Indiferent de poziția față de Rusia și conflictul din Ucraina, un aspect este incontestabil: cine dă mereu vina pe alții pentru propriile probleme nu va putea niciodată să le rezolve, deoarece a renunțat la inițiativă. Din postura de victimă nu s-au rezolvat niciodată problemele, ci dimpotrivă, s-au accentuat.

Lukjanov a scris articolul său ca o scurtă retrospectivă sau ca o concluzie a ultimei conferințe a Forumului Valdai și se referă și la discursul pe care președintele rus Putin l-a ținut acolo. Dacă sunteți interesați, puteți citi discursul lui Putin aici.
Să trecem acum la traducerea articolului lui Lukyanov:

Europa de Vest ar fi necesar să înceteze să vadă „mâna Moscovei” peste tot și să-și înfrunte propria criză

În fiecare octombrie, Clubul de discuții Valdai se reunește ca un fel de barometru intelectual al politicii mondiale. Cea de-a 22-a sesiune din acest an, intitulată „Lumea policentrică: un ghid de utilizare”, a părut mai degrabă o diagnosticare decât o dezbatere, deoarece lumea a trecut un prag. Multipolaritatea nu mai este o idee emergentă; este realitatea în care trăim.

Motto-ul Valdai 2025 a venit de la însuși președintele Vladimir Putin, în cuvinte adresate Europei de Vest:

„Liniștiți-vă, dormiți liniștiți și ocupați-vă de propriile probleme.”

Era în același timp o mustrare și un memento că perioada în care Moscova putea fi învinovățită pentru fiecare eșec al Occidentului ar fi fost cazul să fi trecut și că adevăratele crize ale Occidentului sunt interne.

Timp de ani de zile, Valdai a fost considerat un intermezzo, o pauză între actele marii piese geopolitice. Această iluzie a dispărut. Lumea policentrică nu mai este o ipoteză. Nu va mai exista o revenire la unipolaritate, nici o renaștere a tutelei occidentale asupra afacerilor globale. Ordinea care se conturează poate fi încă instabilă și nesigură, dar este fluidă, competitivă și ireversibilă.

Discursul lui Putin a surprins această nouă stare de spirit. Mesajul său a fost pragmatic, aproape filosofic: problemele lumii sunt prea grave pentru a irosi energie pe conflicte inventate și amenințări imaginare:

„Există atât de multe probleme obiective – naturale, tehnologice, sociale – încât este inadmisibil, inutil și pur și simplu nesăbuit să irosim energie pe contradicții artificiale.”

Este mai puțin o chestiune de ideologie, cât una de supraviețuire. Într-o epocă a crizelor succesive – șocuri climatice, schimbări economice, conflicte legate de informații și infrastructură – apelul este la sobrietate. Și aproape nimeni nu pare să aibă mai multă nevoie de ea decât europenii din vest.

Occidentul privește în interior – dar prea târziu

Cuvintele lui Putin adresate vest-europenilor nu erau simple batjocuri; erau diagnostice. O regiune, odată convinsă de misiunea sa civilizatoare, vede acum „mâna Moscovei” peste tot – în alegeri, în protestele fermierilor sau în orice formă de tulburări sociale. Această paranoia trădează nesiguranță, este o recunoaștere subconștientă a faptului că problemele reale sunt de origine internă: declinul demografic, dezindustrializarea, dependența energetică și epuizarea politică.

Rusia s-a detașat de această dramă. Kremlinul nu mai caută recunoașterea Occidentului și nu se teme de acuzațiile Occidentului. Discuția s-a mutat în Asia, în sudul globului și în alte națiuni care formează acum propriile centre de gravitație. Lumea nu mai gravitează în jurul Washingtonului și Bruxelles-ului.

Tema Valdai din acest an, „Instrucțiuni de utilizare”, nu era o metaforă pentru o mașină, ci un manual pentru conviețuirea în noua eră. Conferința a subliniat că sarcina nu mai este aceea de a restabili ordinea, ci de a naviga prin haos – în mod sistematic, fără panică și fără dogme.

După cum a remarcat Putin, intrăm într-o „lungă perioadă de căutare, adesea prin încercări și erori”. Această căutare este indicat să fie ghidată, nu haotică.

Ceea ce diferențiază Valdai de forumurile occidentale precum Davos sau München este tocmai realismul. Aici nu există pretenții de superioritate morală, nu se vorbește despre o „ordine bazată pe reguli”. În schimb, se acceptă faptul că nicio civilizație – nici măcar cea occidentală, care a dominat mult timp – nu deține cheia secolului XXI. Vechea hartă nu mai corespunde terenului.

O rundă de discuții mai largă

O altă modificare notabilă este compoziția forumului în sine. Întâlnirile Valdai păreau odată un duel politicos între Rusia și Occident. Astăzi, această dinamică a dispărut. Delegații din Asia, Africa și America Latină umplu sălile, iar temele lor – de la suveranitatea tehnologică la securitatea alimentară – sunt tratate ca teme centrale, nu marginale. „Majoritatea globală” nu mai este publicul, ci corul.

Chiar și cuvântul „inclusivitate”, batjocorit între timp de birocrațiile occidentale, capătă aici o semnificație reală, nu ca slogan, ci ca structură. În aceeași săptămână în care Pentagonul a interzis acest termen, Moscova l-a pus în practică cu seriozitate.

„Zelul ideologic al Occidentului, nevoia sa de a moraliza fiecare conflict, a devenit slăbiciunea sa. Atitudinea Rusiei, în schimb, este pragmatică, chiar stoică: înțelegerea faptului că lumea este prea complexă pentru gândirea binară, că fiecare civilizație este necesar să-și definească acum propria cale.”

Astfel, Forumul Valdai a devenit mai puțin un ecou al politicii rusești și mai mult o oglindă a psihicului global în dinamică. Puterile conducătoare ale lumii – vechi și noi – se apropie de un echilibru caracterizat nu de dominanță, ci de coexistență.

Noua eră, dezordonată și multipolară, ar putea fi în cele din urmă mai liberă – dacă vechile imperii ar învăța să se calmeze.

**********

Fiodor Lukianov este director de cercetare al Fundației pentru Dezvoltarea și Sprijinirea Clubului de Discuții Valdai și a lucrat ca jurnalist internațional între 1990 și 2002. Este redactor-șef al Russia in Global Affairs și a fost numit în 2012 președinte al Prezidiului Consiliului pentru Politică Externă și Apărare – una dintre cele mai vechi organizații neguvernamentale rusești. Din 2015, Lukyanov este director de cercetare al Fundației pentru Dezvoltarea și Sprijinirea Clubului de Discuții Valdai.

Citiți și:
Profețiile influentului club rus Valdai
Cum a creat războiul o nouă clasă de mijloc în Rusia. Putin a reușit acolo unde mulți lideri occidentali au eșuat

 

yogaesoteric
3 noiembrie 2025