Un binecunoscut general israelian compară, pe bună dreptate, STATUL EVREU actual cu GERMANIA NAZISTĂ

Până în prezent compararea statului evreu actual cu Germania nazistă era specifică mediilor antisioniste. Preluând această paralelă, Yair Golan, membru al unităților de elită ale armatei israeliene (Tsahal), a iscat o adevărată polemică.

Yair Golan, vice-șef de stat major, al cărui nume este atât de tipic israelian, și-a petrecut aproape întreaga carieră în cadrul unităților de elită de comando ale parașutiștilor, a participat la toate campaniile militare israeliene de după războiul din 1982 (invazia din Liban) și a condus luptele împotriva teroriștilor palestinieni în cadrul operațiunii Scutul defensiv din 2002.

Oare acest Golan a dat dovadă de curaj sau de inconștiență? Rostind, în seara zilei de 4 mai, în cadrul kibbutzului (tip de comunitate rurală specifică israeliană) Tel Yitzhak un discurs fără precedent cu ocazia comemorării Soah-ului (Holocaustul) – comparând Israelul cu Germania anilor 1930 –, acesta s-a abținut în mod conștient de la a atribui societății israeliene statutul de eternă victimă. În același timp el a lansat un avertisment ferm contra intoleranței crescânde de care aceasta dă dovadă și care ar putea să o conducă la comiterea unor acțiuni ireparabile. Nu poate să existe cineva care să își imagineze, chiar și pentru o secundă, faptul că generalul Yair Golan nu știa că scriind acest discurs și rostindu-l va declanșa o adevărată furtună națională și că va fi declarat inamicul public numărul unu de către militanții de dreapta și de patrioții autoproclamați din diaspora evreiască.

Păcatul său capital este că a contestat viziunea lumii pe care Netanyahu a creat-o

Imediat după ce a fost pronunțat, discursul lui Golan a fost atacat și deformat într-un mod diabolic. În loc să se confrunte cu faptul că, într-adevăr, există anumite influențe „toxice” în cadrul societății israeliene, care amintesc de atmosfera care domnea în Europa anilor 1930, ca să cităm cuvintele lui Yair Golan, israelienii nu au ezitat să îl acuze că a comparat Tsahal-ul cu Wehrmacht-ul, Israelul cu naziștii și pe palestinieni cu evreii din lagărele de exterminare. Pentru a nu rămâne mai prejos, o masă isterică l-a acuzat că împroașcă cu noroi propria armată și că furnizează muniție pentru cei care susțin campania de boicotare a Israelului.

Doar ministrul Apărării Moshe Yaalon (din partidul Likud, fost șef de stat major și teoretic un „șoim”) a amintit de statul de drept, a apărat armata și i-a înfruntat pe susținătorii de dreapta și extremă-dreapta. Alături de Reuven Rivlin, președintele partidului Likud, Yaalon a devenit contrar tuturor așteptărilor unul dintre ultimii și rarii oameni politici din Israel care consideră că a continua politica de ocupare este de natură să amenințe democrația și statul de drept. Pentru cei de dreapta și extremă-dreapta, principiile universale ale drepturilor omului și a celor democratice sunt doar niște concepte subversive folosite de dușmanii Israelului.

„Moarte arabilor”. Mesajul central al lui Yair Golan, așa cum de altfel știe foarte bine și Netanyahu, este că erupția isterică și naționalistă, care a strâns zeci de mii de susținători israelieni pentru sergentul Elor Azaria (soldatul franco-israelian care a ucis un palestinian rănit în Hebron), este josnică, periculoasă și că aceasta amintește, într-adevăr, de o sumbră perioadă din istoria europeană. Celălalt mesaj al său este că, în această atmosferă, este din ce în ce mai dificil pentru armata israeliană – care se pretinde a fi cea mai morală din lume – să reconcilieze „puritatea armelor” și legea războiului.

Dar păcatul capital pe care l-a făcut generalul Golan este că a contestat viziunea lumii reprezentate de premierul Netanyahu. Benjamin Netanyahu este cel mai puțin îndreptățit să conteste orice fel de comparație între Holocaust și vremurile actuale, el fiind cel care și-a făcut din Holocaust o armă retorică la care recurge adesea și de care chiar abuzează. De la tribuna ONU, fluturând planurile Auschwitz – Birkenau, Netanyahu a asemănat acordul referitor la armamentul nuclear iranian cu acordurile de la Munchen, pe Obama cu Chamberlain și pe ayatollahi cu naziștii. Pentru Netanyahu și, din păcate, pentru majoritatea israelienilor și a evreilor, orice comparație în ceea ce privește Shoah-ul (Holocaustul) nu se poate îndrepta decât într-un sens: oricare ar fi circumstanțele, evreii sunt eternii țapi ispășitori și victime, în timp ce restul lumii nu visează decât să termine ce au început naziștii.

Netanyahu i-a proiectat pe israelieni într-o lume în care aceștia nu mai sunt stăpânii propriului lor destin, precum evreii din ghetourile din Bialystok sau din Liov, un univers în care shtetl (sat evreu din Europa orientală) este permanent în flăcări iar securea călăului este mereu la gâtul Israelului. Paradoxal, acest mesaj înnăbușitor este un discurs antisionist, căci prin crearea statului Israel s-a reușit transformarea condiției evreilor și li s-a redat stăpânirea asupra propriul lor destin, precum și asupra mijloacelor de a se apăra.

Faptul că zeci de mii de israelieni cer expulzarea sau asasinarea palestinienilor nu îl împiedică pe Netanyahu să doarmă. Nici faptul că strigătele „Moarte arabilor!” au devenit ceva obișnuit pe stadioanele de fotbal. Nimic din toate acestea nu îi atinge nici pe Netanyahu, nici pe partizanii săi. Dar faptul că un recunoscut general israelian afirmă, precum copilul din fabulă, că regele e gol, aceasta este de ajuns pentru ca majoritatea israelienilor să înnebunească de furie. De ce? Pentru că simt că se apropie depășirea unei linii sensibile.

Cuvinte de nevrednicie

Dreapta israeliană a dat frâu liber reacțiilor de furie împotriva declarațiilor generalului Golan rostite în ziua comemorării Shoah-ului. Iată ce scria cotidianul Maariv:

„Discursul rostit în ziua comemorării Shoah-ului de către adjunctul șef al statului major Yair Golan este fără îndoială momentul cel mai josnic trăit vreodată de Tsahal. Prin rangul său, acest general ar trebui să reprezinte morala și mândria poporului nostru și a armatei sale. Negăsind nimic mai bun decât să compare Tsahal-ul cu Wehrmacht-ul, Golan a oferit un cadou nesperat dușmanilor neobosiți ai statului evreu, începând cu militanții BDS (boicotarea, descurajarea investițiilor și sancționarea statului evreu).

În timp ce Yair Golan își rostea cuvintele sale scandaloase, mă aflam împreună cu 1.500 de israelieni în satul meu natal Nir Galim (aproape de Ashdod și fâșia Gaza) pentru a sărbători cei 95 de ani ai lui Israel Goldberger, «cântărețul din lagărul nazist Bergen-Belsen». Mai e nevoie să amintim despre ce este vorba? Nir Galim a fost înființat (în 1949) de cei care au scăpat de Holocaust și, mai ales, de evreii care au supraviețuit experimentelor lui Josef Mengele. Locuitorii săi au fost reduși la tăcere de discursul lui Golan. Și în același timp, nu au fost decât pe jumătate surprinși. În definitiv, cine sunt adversarii cei mai înverșunați ai Israelului și ai armatei sale? Evreii. Măcar de-ar fi vorba doar de niște oameni simpli. Dar chiar din fruntea statul nostru sunt rostite cele mai defetiste sau antipatriotice cuvinte. Președintele Rivlin (care, totuși, este membru al partidului Likud), unul dintre cei mai înverșunați calomniatori ai istoriei israeliene, nu a ținut un discurs foarte diferit despre situația actuală.

Există doar o singură zi în care este comemorat Shoah-ul și rămân alte 364 de zile pentru a discuta despre politică și despre războiul nostru contra palestinienilor. În ziua de Shoah ori taci, ori demisionezi.”

Citiți și:
Preşedintele Israelului, ameninţat cu moartea
Raport șocant în Israel: «Vizam adeseori ținte civile, din distracție!»
Peste 1.300 de palestinieni au fost împușcați de israelieni în primele 11 zile ale lunii octombrie

yogaesoteric
27 iunie 2016