Un ciolac cu care Securitatea a avut un plan

Știe toată lumea că Ciolacu e revoluționar de la 1989. Revoluționar de Buzău ‒ „Oraș martir”, dacă nu știați. Și unde, să vezi chestie, nimeni nu știe câți oameni au murit.

Revoluționarul Ciolacu, un personaj mai penibil decât Ciucă (iar Ciucă mai penibil decât Ciolacu), a ajuns deunăzi prim-ministru.

Mulți ani la rând, viitorul prim-ministru s-a bătut vitejește ca dosarul de „revoluționar” să nu-i fie scos din seifurile Secretariatului de stat de profil. Au încercat să ajungă la el mulți ziariști. Nicio șansă, însă! Un partid care se ocupă de Salvarea României s-a făcut că dă Secretariatul în judecată ca să obțină dosarul, însă de foarte multă vreme n-a mai auzit nimeni nimic, semn că în culise politicienii tranzacționează orice.

În momentul în care mi-am dat seama că Securitatea era hotărâtă să împingă steaua norocoasă a lui Ciolacu la zenit, deasupra Palatului Victoriei, ceva m-a intrigat și le-am cerut gardienilor PSD-ști de la Secretariat să-mi dea dosarul. Răspunsul a venit sec: Nici să nu vă gândiți, dosarul e plin de „date cu caracter personal”, iar legea le garantează, le apără și le face și le drege. I-am dat în judecată și mi-au comunicat dosarul ‒ însă au făcut-o tot într-o manieră duhnind a Securitate. Pentru detalii, pun mai jos un pasaj dintr-un ultim demers către instanța de judecată, iar la final câteva cuvinte despre cum a urmărit dl Ciolacu să arunce praf în ochii lumii vrând să contracareze dezvăluirile mele despre porcăriile sale și ale bodyguarzilor PSD-iști, dezvăluiri pe care numiții firește că le-au bănuit ca fiind iminente.

„Către
Tribunalul Bacău
Secţia a II-a civilă și contencios administrativ şi fiscal

Dosar nr 1361/110/2023

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul Valerian Stan, în calitate de reclamant în dosarul precizat […], în contradictoriu cu Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor (SSPR), mai arăt următoarele.

Certificatele de revoluționar au constituit și continuă să constituie o temă de un larg și legitim interes public la nivelul societății. Acest interes a decurs inclusiv din repetatele dezvăluiri ale presei cu privire la acordarea certificatelor de revoluționar, un număr din aceste dezvăluiri finalizându-se cu condamnări penale ale șefilor SSPR (pentru grave încălcări ale legii în atribuirea certificatelor), precum și prin retragerea multor asemenea certificate, prin decrete ale președintelui României, inclusiv ca urmare a acțiunilor de control ale Guvernului prin care s-a constatat că titularii lor au avut calitatea de colaboratori ai Securității, și chiar și de ofițeri ai Securității. În susținerea celor arătate, anexez prezentei un comunicat din 15 octombrie al Guvernului României, precum și un articol de presă care a relatat despre condamnarea penală de către instanța supremă a uni fost șef al SSPR.

Au existat de asemenea cazuri de înalți demnitari publici în care presa a acuzat lipsa de transparență în obținerea certificatelor și a drepturilor de care ei au beneficiat prin efectul legii ca titulari ai certificatelor. Un astfel de caz, rămas și astăzi neclarificat, și pe care, ca urmare a refuzului stăruitor și abuziv al SSPR de a-mi permite, inclusiv în calitate de ziarist, accesul la actele dosarului unui titular de certificat am fost obligat să mă adresez instanței, este al domnului Ciolacu Ion-Marcel, care, din 2005 și până în prezent, a îndeplinit următoarele poziții publice: prefect interimar al județului Buzău, viceprimar al municipiului Buzău, deputat, președinte al Camerei Deputaților, prim-ministru al Guvernului României. Există informații publicate de presă cu mai mulți ani în urmă din care rezultă că, în considerarea pretinsei calități de „revoluționar”, actualul prim-ministru a dobândit în mod nelegal un teren, pe care ulterior l-a înstrăinat ‒ informație cu privire la care acesta a declarat în presă doar că „Nu mai dețin de foarte mult timp acel teren”.

SSPR a stăruit în refuzul său abuziv deși i-am precizat insistent că atât prin Normele metodologice la Legea accesului la informații de interes public (art. 22 din Norme), cât și prin Decizia ÎCCJ nr. 37 din 7 decembrie 2015, este statuat că în situația în care informațiile publice se află pe un înscris care conține și date cu caracter personal, informațiile publice se comunică prin anonimizarea datelor cu caracter personal. Iar în cauza de față, astfel cum voi urmări să arăt în continuare, date personale care pot fi anonimizate sunt cele pertinente pentru accesul, legitim prin legalitatea lui, la toate informațiile relevante pentru informarea publicului cu privire la calitatea de revoluționar a unui politician exercitând funcții de demnitate publică la vârful ierarhiei statului român.

Sub acest din urmă aspect, apreciez ca fiind vădit nelegal, abuziv și șicanator modul în care SSPR, cu intenția de a cenzura accesul la practic cele mai importante (și cel mai probabil și cele mai incomode) informații din dosarul domnului Ion-Marcel Ciolacu, prim-ministrul Guvernului căruia îi este subordonat această instituție, SSPR, a șters cu tuș negru nu doar ceea ce ar putea fi considerat ca fiind date cu caracter personal, dar și seriile și numerele (sau numai numerele, și nu și seria) unor certificate de revoluționar ori numele titularului lor, numele și prenumele prefectului de pe un act administrativ întocmit de acesta în scopul acordării titlului de revoluționar unor persoane (anonimizate și acestea abuziv), inclusiv actualului prim-ministru.

Din înscrisurile de la dosarul depus de SSPR, există indicii că în cauză ar putea să nu fie vorba (numai) despre persoana actualului prim-ministru, în condițiile în care în cuprinsul înscrisurilor în discuție figurează trei nume asemănătoare (deci nu identice): Ciolacu Marcel, Ciolacu I. Marcel, Ciolacu Ion-Marcel ‒ iar în alte înscrisuri numele este pur și simplu anonimizat.

Anonimizarea acestor date este ilegală inclusiv prin raportare la împrejurarea de fapt că acestea se regăsesc în cuprinsul unor acte administrative, emise de instituții și autorități publice în scopul atribuirii titlului de revoluționar unor persoane exercitând funcții și demnități publice, precum și altor persoane, ale căror date cu caracter personal (nume, prenume etc), în legătură cu aceeași presupusă calitate de revoluționar, s-au regăsit ca atare în cuprinsul unor acte administrative ‒ supuse publicării, potrivit legii ‒ prin care le-a fost acordată această presupusă calitate (a se vedea în special Decretul președintelui României nr 226/1992 privind conferirea titlului de „Erou-martir al Revoluţiei române din decembrie 1989”, a titlului de „Luptător pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989” şi a medaliei „Revoluţia română din decembrie 1989”, publicat în Monitorul Oficial nr 41 din 24 februarie 1993).

Anonimizarea în modalitatea precizată face imposibilă inclusiv urmărirea procedurilor prin care actualul prim-ministru a reușit să obțină, în timp, mai întâi titlul de „Luptător pentru pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989”, apoi pe cea de „Luptător remarcat prin fapte deosebite pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989” și, în cele din urmă, pentru a beneficia de avantaje financiare mai importante, și pe cea de „Luptător cu rol determinant pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989” (această din urmă procedură aflându-se în faza finală).

În setul de înscrisuri depuse și anonimizate abuziv de SSPR se află și o declarație a persoanei „Ciolacu Ion Marcel” ‒ nedatată și cel mai probabil neolografă ‒ în cuprinsul căreia se fac ample referiri la cooperarea dintre aceasta și ofițeri ai Securității municipiului Buzău. Contextul factual relatat în înscris generează bănuiala rezonabilă că s-a dorit prezentarea ofițerilor de Securitate ca participanți la Revoluție (inclusiv în scopul recunoașterii oficiale a acestei participări), dar și că numitul „Ciolacu Ion Marcel” a putut avea calitatea de colaborator al Securității municipiului Buzău. Modul în care a fost fotocopiată această declarație, precum și anonimizarea calității/gradelor persoanelor la care face referire declarația constituie motivul din care aceasta este practic (voit) neinteligibilă.

Domnule Preşedinte,

În raport cu toate cele de mai sus, înțeleg să:

‒ Modific capătul de cerere 1, astfel; 1. ‒ Obligarea la comunicarea de către pârâtul Secretariat, în ordine cronologică, a înscrisurilor depuse în cauză prin scrisoarea sa nr 18/5362/30.05.2023, prin eliminarea tuturor anonimizărilor operate de reprezentanții instituției, cu excepția adreselor de domiciliu ale persoanelor, și cu precizarea dacă prin scrisoarea menționată au fost depuse toate înscrisurile din dosarul de revoluționar obiect al prezentei cauze.

‒ Modific capătul de cerere 2, astfel: 2. ‒ Obligarea pârâtului Secretariat la plata către subsemnatul a sumei de 20.000 de lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

Motivez creșterea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale prin sentimentul de frustrare acută care mi-a fost cauzată de atitudinea de desconsiderare sfidătoare și șicanatorie a reprezentanților instituției guvernamentale pârâte față de dreptul meu constituțional și legal de a avea acces la informații de un larg interes public, precum și de imposibilitatea în care m-am aflat și mă aflu, datorită acestei condamnabile atitudini, de a-mi informa publicul cititor, în calitate de ziarist, cu privire la o temă precum cea pe care am supus-o examinării și deciziei acestei instanțe.”

***

Cum spun, informat de subordonații PSD-iști de la SSPR despre procesul cu mine, Ciolacu a căutat să contracareze dezvăluirile despre panamaua în centrul căreia se află. Așa că a pus la cale o ședință la SSPR care să-i respingă cererea de obținere și a celei de-a treia și cea mai înaltă și bănoasă calitate de revoluționar ‒ „Luptător cu rol determinant pentru victoria Revoluției”. Titluri inventate succesiv, în decursul anilor, de parlamentarii PSD-iști cleptomani în beneficiul propriu și al revoluționarilor arondați acestui Partid, cei mai mulți niște plastografi rapaci și ei.

Cât de luptător e Marcel Ciolacu?

Ședința de la SSPR, o făcătură pe genunchi, contracronometru, e de un caraghios grotesc. Răspândită pe toate canalele bine plătite de acest Partid corupt în continuare până în măduva oaselor, așa-zisa ședință a coteriei revoluționare PSD-iste a vrut să acrediteze cât mai larg ideea că escrocheria revoluționarului impostor e doar așa, o legendă a unor oameni răi cu buzoianul ajuns în capul statului.

Mascarada din 26 iunie 2023 de la SSPR, survenită la 11 zile de când eu am chemat în judecată numitul Secretariat, și tot la exact 11 zile după ce Ciolacu a fost uns prim-ministru, este ce spun că este și prin raportare la alte două împrejurări grăitoare. Care spun că atribuirea și a celei de-a treia calități de revoluționar lui Ciolacu era deja iminentă la data la care eu încă nu mă apucasem să tulbur apele. Anume, luând act de planurile pe care Securitatea le avea cu Ciolacu, DNA a clasat repejor în urmă cu șase luni (la 23 martie 2023) un dosar privind calitatea numitului de revoluționar, iar pe biroul prezidentului țării (altădată mâncător de PSD-iști fripți) se afla deja din noimerbrie 2022 dosarul revoluționarului ciolac tocmai pregătit de aprobare.

P.S. Primăria buzoiană Săpoca, cea care pare să-i fi atribuit revoluționarului conjudețean un teren în considerarea acestei calități, tace deocamdată la o cerere de informații pe care i-am trimis-o, semn că și cei de acolo se vor întâlni cu mine în instanță.

Autor: Valerian Stan

Citiți și:
Ciucă și Ciolacu au îndatorat țara mai mult decât Câțu. BNR confirmă amanetarea viitorului financiar al României
Guvernul Ciolacu a pregătit revoluția fiscală anti-capitalistă și anti-românească

 

yogaesoteric
11 octombrie 2023