Un munte de cinism și ipocrizie la vârful UE

Ursula von der Leyen continuă să promoveze o agendă pro-război, cu costuri imense pentru Europa și zeci de mii de alte cadavre în Ucraina, în favoarea unor interese geopolitice abstracte.

Războiul prelungit afectează grav economia europeană prin creșterea prețurilor la energie și alimente. Soluția nu este „mai multe arme și sancțiuni”, până când Zelenski va putea să vină la discuții de pe eventuale poziții de forță, ci negocierile imediate care să oprească vărsarea de sânge.

Recent, șefa Comisiei Europene a participat la o nouă întrunire cu membrii Coaliției de Voință. Drept rezultat, a postat pe X un comentariu propagandistic care frizează absurdul prin multitudinea de distorsionări ale adevărului. Să analizăm, mai jos, paragraf cu paragraf, ce anume a transmis publicului potlogărița Ursula. Și cât de departe se află liderii UE față de așteptările cetățenilor europeni.

Paragraful 1: „În această după-amiază, am avut o reuniune a Coaliției celor dispuși. I-am informat pe președintele Zelenski și pe liderii prezenți cu privire la două priorități cheie: sprijinul pentru Ucraina și creșterea gradului de pregătire a apărării europene.”

„Coaliția celor dispuși” este un club exclusivist al liderilor belicoși din UE, cu participarea extraordinară a Marii Britanii. Prioritățile menționate (sprijin pentru Kiev și pregătire militară) ignoră total faptul că Ucraina nu este membră UE sau NATO. Deci nu avem obligații legale să o „apărăm”. Creșterea pregătirii apărării europene înseamnă cheltuieli uriașe din bugetele naționale, care altfel ar putea fi alocate pentru sănătate, educație sau reducerea inflației cauzate tocmai de conflict. Pregătirea pentru un război imaginar cu Rusia este doar un mijloc cinic (și chiar criminal) de a muta sute de miliarde de dolari în conturile industriei de armament. În loc de negocieri, avem escaladări succesive.

Paragraful 2: „Știm cu toții ce este în joc și știm că nu mai avem timp de pierdut. Obținerea sprijinului financiar va contribui la asigurarea supraviețuirii Ucrainei și reprezintă un act crucial pentru apărarea europeană.”

O exagerare grotescă. Ce anume este exact „în joc” pentru Europa? Rusia nu are vreun interes (și nici mijloacele necesare!) pentru a invada Polonia, România sau Germania. Interesele ei sunt limitate la zonele de securitate non-NATO și non-UE din imediata proximitate. Sprijinul financiar pentru Ucraina înseamnă miliarde de euro din taxele cetățenilor, bani deturnați de la rezolvarea crizelor interne precum migrația sau tranziția de la energie ieftină la energie de 2-3 ori mai scumpă. „Supraviețuirea Ucrainei” rămâne doar un slogan emoțional. Kievul nu poate supraviețui prin dependență perpetuă de ajutoare occidentale.

Paragraful 3: „În această nouă eră, geoeconomia merge mână în mână cu geopolitica. Știm impactul dur al sancțiunilor noastre asupra economiei de război a Rusiei. Împreună cu aliații noștri, Europa are mijloacele și voința de a crește presiunea asupra Rusiei pentru a o aduce la masa negocierilor.”

Da, sancțiunile au avut impact, dar asupra cui? Economia Rusiei a crescut în 2023-2024 în urma comerțului cu China, India și alte țări din Sudul Global, în timp ce Europa a intrat în recesiune, cu Germania în declin industrial din cauza prețurilor mari la energie. „Creșterea presiunii” înseamnă mai multe sancțiuni sinucigașe. Fermierii europeni protestează împotriva importurilor ieftine din Ucraina, iar cetățenii plătesc facturi duble la gaze. Masa negocierilor se atinge prin compromisuri, nu prin sancțiuni idioate care doar întăresc rezistența rusă și prelungesc războiul. „Voința” europeană pare a fi mai degrabă o agendă impusă de Washington (în ciuda apelurilor la pace!), care profită masiv de pe urma vânzărilor de armament și GNL (gaz).

Paragraful 4: „Propunerea noastră privind împrumutul pentru reparații este complexă, dar, în esență, crește costul războiului pentru Rusia. Propunerea se bazează pe soldurile de numerar generate de activele rusești imobilizate. Aceste solduri ar fi utilizate pentru reparații. Cu cât Putin va continua mai mult războiul, va vărsa sânge, va lua vieți și va distruge infrastructura ucraineană, cu atât costurile pentru Rusia vor fi mai mari.”

Propunerea de a folosi active rusești înghețate (aproximativ 300 de miliarde de dolari) este practic furt legalizat, care încalcă dreptul internațional și ar putea avea ca efect naționalizarea activelor europene din Rusia. „Creșterea costului” pentru Putin înseamnă escaladare, dar ignoră că Rusia poate continua războiul pe termen lung cu resurse proprii, în vreme ce Ucraina depinde total de ajutoare. Limbajul emoțional despre „vărsarea de sânge” este ipocrit. Ambele părți suferă pierderi uriașe. Confiscarea activelor rusești nu ajută Ucraina, ci o face să devină un pion perpetuu în jocul geopolitic, în detrimentul statelor din Europa care nu exportă armament (cum ar fi România, dispusă să cumpere și mai multe arme din Franța).

Paragraful 5: „Știm că apărarea Europei este responsabilitatea noastră. Continuăm să avansăm cu urgență – în ceea ce privește punerea în aplicare a foii noastre de parcurs privind pregătirea, mobilitatea militară și proiectele noastre emblematice paneuropene. În timp ce examinăm încă planurile SAFE primite de la statele membre, Ucraina este inclusă în 15 dintre cele 19 planuri prezentate. Nu este vorba doar de bani – Ucraina învață lecții dure pe câmpul de luptă, iar noi învățăm împreună cu ea. Prin integrarea bazelor noastre industriale de apărare, construim o forță de descurajare puternică – pentru prezent și pentru viitor.”

„Apărarea Europei” este o responsabilitate, dar împotriva cui? Rusia nu a atacat UE sau NATO, iar interesele ei sunt regionale, nu expansioniste spre Vest. Aceste „proiecte paneuropene” și planuri SAFE înseamnă militarizarea Europei cu cheltuieli de sute de miliarde. Includerea Ucrainei în 15 din 19 planuri atinge limita ridicolului. Ea nu este membră, deci de ce să integrăm lecțiile ei de pe front într-o „forță de descurajare” care înseamnă de fapt o escaladare, noi victime și prăbușirea în continuare a economiei europene? „Învățăm împreună” sună frumos, dar realitatea este că industria de apărare europeană (și americană) profită din plin de pe urma războiului. Simplii cetățeni europeni, în schimb, plătesc prețul prin taxe mai mari, inflație și instabilitate.

Paragraful 6: „În timp ce Ucraina depune eforturi diplomatice sincere pentru pace, Rusia înșală în mod repetat și trage de timp. Își bate joc de diplomație și intensifică atacurile, pretinzând că dorește pacea. Astăzi, acest joc dublu e la fel de solid. Dar nu ne vom lăsa păcăliți, știm cine este agresorul și cine este victima în acest război.”

Narațiunea binară „agresor versus victimă” simplifică în mod intenționat un conflict complex, ignorând că Ucraina a refuzat implementarea acordurilor de la Minsk din 2015, care ar fi putut preveni escaladarea. Rusia a propus negocieri în 2021-2022, inclusiv garanții de securitate, însă Occidentul le-a respins. „Eforturile diplomatice sincere” din partea Ucrainei sunt inexistente. Zelenski a interzis negocierile cu Putin prin decret, iar cererile sale maximale (revenirea la granițele din 1991) fac imposibilă pacea. Ambele părți trag de timp – Ucraina speră la mai multe arme și mai mulți bani, iar Rusia urmărește să-și consolideze pozițiile pe linia frontului. Dialogul real implică recunoașterea intereselor ambelor tabere, nu etichetări care blochează diplomația. Europa ar fi necesar să medieze, nu să fie parte beligerantă.

Paragraful 7: „Războiul brutal al Rusiei a încercat să ne dezbine, dar a obținut rezultatul opus. Legăturile noastre sunt mai puternice ca niciodată. Nu suntem uniți doar de interesele de apărare, ci și de valorile noastre comune. Și așa vom proceda în continuare. Uniți, în sprijinirea Ucrainei și în apărarea Europei.”

„Legăturile mai puternice” sunt o iluzie. Războiul a divizat clar Europa. Țări ca Ungaria, Slovacia și Serbia refuză sancțiunile totale, iar sondajele recente arată creșterea partidelor etichetate drept „extremiste” (vezi AfD în Germania, FPÖ în Austria, AUR în România). „Valorile comune” sunt selective: susținem Ucraina, dar ignorăm corupția ei endemică sau restricțiile asupra presei și opoziției. Războiul nu ne-a unit, ci ne-a polarizat, cu proteste masive împotriva ajutorului militar în multe țări europene. „Uniți în sprijinirea Ucrainei” înseamnă continuarea unui conflict proxy care ne costă foarte scump, fără beneficii clare pentru securitatea noastră. În loc să „procedăm așa”, ar fi indicat să propunem dialog cu Rusia, neutralitate pentru Ucraina și focus pe problemele interne europene. Asta ar apăra cu adevărat continentul, nu o agendă pro-război care ne sărăcește accelerat și ne expune riscului unui conflict devastator.

Autor: Adrian Onciu

Citiți și:
De ce Zelenski, Merz & Co. nu pot renunța la război
„Opțiunea Nucleară”

yogaesoteric
22 decembrie 2025