Un nou război în Europa: politicienii Germaniei şi-au pierdut răbdarea cu derivele lui Erdogan şi ameninţă voalat Turcia cu sancţiuni economice

În timp ce se pregăteşte de un război comercial cu SUA, Berlinul a făcut prima sa mutare într-un posibil război economic cu Turcia.

Luni de zile tensiunile diplomatice dintre Germania şi Turcia, aliaţi în NATO, s-au acumulat, iar la finalul lunii iulie situaţia s-a agravat rapid. Politicienii de top din Germania, aflaţi sub imperiul febrei electorale, au dat semne că şi-au pierdut răbdarea cu derivele Ankarei şi au dezlănţuit un adevărat atac al avertismentelor, inclusiv economice.

Germania este cea mai mare economie europeană, iar Turcia singura forţă militară de la Marea Neagră care s-ar putea compara cu cea a Rusiei. Relaţiile dintre cele două ţări n-au fost niciodată, după al Doilea Război Mondial, mai şubrede ca acum, spun analiştii. Mizele sunt mari pentru ambele tabere. Germania este cel mai mare partener comercial al Turciei, companiile nemţeşti ocupă locul doi în topul investitorilor străini şi sunt angajatori importanţi.

Peste 6.800 de firme germane au operaţiuni în Turcia. Nemţii sunt cei mai numeroşi turişti care vizitează această ţară. Turcii, în schimb, reprezintă cea mai mare minoritate din Germania, cu trei milioane de reprezentanţi, iar Turcia ar fi trebuit să fie elementul principal în strategia Germaniei de rezolvare a crizei refugiaţilor.

După ce Turcia a arestat, sub acuzaţia de terorism, un activist german pentru drepturile omului şi a pus, cum susţine presa germană, mai multe companii nemţeşti pe lista neagră a susţinătorilor terorismului, ministrul german de Externe Sigmar Gabriel a avertizat companiile şi cetăţenii să evite Turcia. Din Germania provin aproximativ 15% din turiştii care vizitează Turcia. Berlinul ar lua în considerare şi măsuri precum suspendarea garanţiilor de credit pentru firmele care investesc în Turcia şi retragerea ajutoarelor de preaderare la UE promise Turciei ca parte a procesului de aderare, notează revista Politico. Ziarul Bild scrie, citând surse guvernamentale, că Berlinul suspendă proiectele de înarmare a Turciei. „Trebuie să ne redefinim politica în privinţa Turciei”, a afirmat ministrul Gabriel, menţionând că acesta este şi punctul de vedere al cancelarului Angela Merkel.

Ministrul de finanţe Wolfgang Schaeuble a comparat atitudinea Turciei cu cea a unei ţări comuniste.

Camerele de comerţ germane DIHK au spus că în actualul mediu este greu de imaginat că cineva va investi în Turcia, iar o asociaţie a exportatorilor a avertizat că pericolele pentru afacerile nemţeşti din Turcia sunt „reale“. Federaţia Industriilor Germane (BDI) a atenţionat că „incertitudinile din ultimul an determină deja din ce în ce mai multe companii să se distanţeze de Turcia”, scrie The Local.de. Şeful BDI Joachim Lang a avertizat că „pentru companiile germane din Turcia incertitudinile cresc de la oră la oră cu fiecare acuzaţie vagă şi nesusţinută”.

Sigmar Gabriel a vorbit de cazuri de exproprieri şi a spus că Berlinul nu mai poate garanta siguranţa cetăţenilor săi în faţa arestărilor în masă „arbitrare”. Unele companii germane şi-au suspendat investiţiile, dar altele au anunţat că vor continua să-şi finanţeze proiectele din Turcia, o piaţă pe care nu o pot neglija, de 80 de milioane de locuitori.

Deutsche Bank, Siemens şi Volkswagen au rădăcini adânci în economia Turciei, investind acolo de multe decenii, scrie Bloomberg. Producătorii industriali germani au numeroase fabrici în Turcia şi mai multe mii de angajaţi. Deutsche Bank, cea mai mare bancă germană, a intrat în Turcia în 1987, iar printre operaţiunile sale de acolo se numără finanţare pentru companii şi activităţi de trading. Deutsche Bank Turcia are 116 angajaţi. Banca, alături de alte companii nemţeşti, a fost acuzată în ianuarie de un ziar proguvernamental de acțiuni complotiste pentru subminarea economiei turceşti, de „terorism economic”. Pentru Volkswagen, cel mai mare producător auto german, Turcia este una dintre pieţele-cheie pentru creştere. Compania a vândut acolo 174.000 de maşini anul trecut. VW produce autobuze MAN în Turcia, în cea mai mare uzină a sa pentru astfel de autovehicule.

Conglomeratul industrial Siemens are circa 3.000 de angajaţi în Turcia şi investiţii care variază de la fabrici la spitale. Siemens are ca ţintă venituri anuale de 100 mil. euro în cinci ani prin parteneriatele locale. Compania de îmbrăcăminte Hugo Boss îşi are cea mai mare fabrică, cu aproape 3.800 de angajaţi, în Turcia.

Daimler, prin Mercedes-Benz, produce camioane în Turcia de mai mult de 30 de ani şi investeşte 113 milioane de euro până anul viitor pentru dublarea capacităţii uzinei de la Aksaray, unde are 1.800 de angajaţi. Cea mai mare parte a producţiei este vândută în Turcia. Daimler fabrică şi autobuze lângă Istanbul, într-o uzină cu 3.300 de angajaţi. Compania de media Axel Springer deţine 7% din holdingul turcesc Dogan TV şi a anunţat că nu va face investiţii noi în Turcia din cauza presiunilor pe care guvernul le exercită asupra jurnaliştilor. CEO-ul Mathias Doepfner a criticat dur guvernul de la Ankara din cauza întemniţării unui reporter al ziarului Die Welt, deţinut de Axel Springer.

Allianz, cea mai mare companie de asigurări din Europa, deţine în Turcia Yapi Kredi Sigorta, asigurator cumpărat în 2013 pentru 684 milioane de euro. EON, cel mai mare producător de energie regenerabilă din Germania, deţine în Turcia 50% din Enerjisa Enerji, un parteneriat cu firma locală Haci Omer Sabanci. Enerjisa a raportat pentru anul trecut vânzări de 3,4 miliarde euro. Compania are nouă milioane de clienţi, mai mult decât are EON în oricare altă ţară. Robert Bosch, cel mai mare furnizor de piese auto din lume, are cinci companii diferite în Turcia. Grupul este prezent pe piaţa turcă din 1910. Bosch Turcia are acum 16.500 de angajaţi. Operatorul aeroportuar german Fraport deţine 51% din aeroportul Antalya, al treilea ca mărime din Turcia. Lufthansa are un parteneriat cu cote egale cu Turkish Airlines, numit SunExpress. Transportatorul aerian are 72 de aeronave şi 3.800 de angajaţi. Lufthansa foloseşte echipajele de la SunExpress pentru operatorul Eurowings. BASF, producător de chimicale, are 800 de angajaţi în Turcia şi şase centre de producţie. Bayer are două fabrici acolo şi 1.400 de angajaţi. Exporturile nemţeşti în Turcia, constând mai ales în piese auto, utilaje şi chimicale, s-au ridicat anul trecut la 25 de miliarde de dolari. Importurile s-au situat la 14 miliarde de dolari. Germania este pentru Turcia cea mai mare piaţă de export, şi a doua cea mai mare sursă de importuri, pe când Turcia este pentru Germania a 15-a destinaţie pentru exporturi.

Potrivit ziarului Die Zeit, autorităţile turce au transmis Berlinului o listă cu 68 de companii germane pe care le acuză că au legături cu Fethullah Gulen, un cleric turc despre care preşedintele Erdogan spune că a pus la cale lovitura de stat eşuată de anul trecut. Lista include Daimler şi BASF, dar şi o şaormerie. Berlinul spune că aceste companii sunt „nevinovate”.

Vicepremierul turc Mehmet Simsek a scris pe o reţea de socializare că „rapoartele de presă cum că Turcia anchetează Daimler şi BASF sunt complet false. Noi îi întâmpinăm cu braţele deschise pe investitorii germani”.

„Aceasta este cea mai gravă criză între Turcia şi Germania de la al Doilea Război Mondial încoace, când cele două ţări au fost în tabere diferite, deşi Turcia nu a intrat în război”, spune Huseyin Pazarci, expert în relaţii internaţionale la Universitatea Orientului Apropiat din Cipru. „Relaţiile politice şi comerciale s-au îmbunătăţit constant de când Germania a început să primescă muncitori turci în anii 1960.”

Citiţi şi:

După Brexit, Germania vrea puterea peste tot în Europa. Planul pe care Angela Merkel îl vrea pus în aplicare 
Ce vor de fapt americanii de la România? Să devină acum pionul nr. 1 în apărarea flancului de sud-est al NATO în locul Turciei 

yogaesoteric
13 octombrie 2017