Un om
Cărţile de vizită ne impresionează de obicei prin funcţia şi calităţile profesionale ale titularului. Aceasta însă, prin lipsa lor. Sub nume doar menţiunea „OM” !
Dacă stai pe prispă vezi o sumedenie de oameni trecând prin faţa ta. Categoria, culoarea, religia, crezul politic etc. nu spun mare lucru la prima vedere, ne-am obişnuit ca doar în caz de curiozitate să ne întrebăm ce fel de om e.
Partida de tabinet din grădiniţa de sub bolta viei era în toi când din odăile casei bunicilor răsună deodată glasul mamaiei : „Măi, omule!” Bunicul sărea ca ars de la masa de joc şi lăsa cărţile, chiar în toiul partidei şi pleca să descopere motivul acestei exclamaţii care nu prevestea niciodată „timp frumos”. Din contră, însemna furtună, nori ameninţători la orizont, deoarece de obicei îl striga mereu pe nume.
Politica naţională, internaţională, de tot felul o fac oamenii. Între ei, pentru ei şi despre ei. Se caută cu ardoare respectarea sau mai bine zis instaurarea acelor principii omeneşti pe care revoluţia franceză şi filozofii ei iluminişti le-au definit în trei noţiuni de bază: libertate, egalitate şi fraternitate. Cu peste 200 de ani în urmă. Le-am realizat noi oamenii azi? Nu! Suntem departe de asta şi când se mai naşte câte un OM politic care tinde spre aceste idealuri, dispare în scurt timp în uitare şi din însemnătate, ba de multe ori şi fizic, din viaţă. Exemple sunt o mulţime : J.F.K., Herrhausen, Iorga, Titulescu etc.
Libertatea
Asigurată prin constituţii şi acte de lege se remarcă prin inexistenţa ei. Istoria o scriu de obicei învingătorii, iar cea contemporană, adevărul ei, e ţinut încă „sub cheie” în arhivele serviciilor secrete ale marilor puteri şi ale Vaticanului, se pare. La ce libertate putem trage nădejdea, dacă nu ştim adevărul istoric? Internetul şi noile medii contribuie şi ele să ne ducă cât pot în eroare, să lanseze teorii peste teorii ce câteodată se bat cap în cap şi, mai ales, să ne bage-n cap că suntem liberi, dar mereu la dispoziţia celor care ne manevrează social şi politic. De câte ori răsună într-un parlament cuvântul „libertate” se arată cu degetul în altă aparte de parcă nasul propriu ar fi dispărut de pe chipul ce judecă evenimentul.
Egalitatea
Să fim serioşi! De acest lucru nici n-ar trebui să vorbim noi, oamenii! Dacă revoluţionarii francezi doreau să fie egali cu nobilimea şi burghezia care-i domina, azi avem alte doleanţe asemănătoare, actorii sunt doar diferiţi. Câte institute şi organizaţii există prin lume a căror activitate constă doar în faptul de a ne arăta cât de inegali suntem între noi. Toate sondajele de opinii, instituţiile de cercetare şi analize a modului social şi economic de comportament, toată activitatea noastră de zi cu zi indică doar un singur trend: inegalitatea între noi creşte mereu.
Fraternitatea
Suntem specia care se hărţuie cel mai aprig în interiorul ei. „Homo hominus Lupus!” – nu e o vorbă-n vânt, e viaţa noastră de zi cu zi. Fraţi ne facem doar cu diavolul până să trecem puntea, după aceea continuăm să ne sfâşiem între noi.
Şi politica? De ce ar fi altfel decât cei care o fac? Dar pentru cine o fac şi cu ce scop? Banii! Am descoperit că totul are o valoare în bani şi am făcut legi ca cine are mai mulţi bani să aibe şi mai multă putere faţă de semenii săi mai nevoiaşi. OM? „Lasă să fie altul, că eu mă ocup de el dacă îşi ia «averea la purtare»!” Dictatura, fie ea şi democratică dacă se vrea, să trăiască! Dictatori au fost şi sunt o mulţime. Oameni însă şi mai mulţi. Oare de ce nu au nimic de zis? Pot demonstra în voie (libertate?), cot la cot câteodată om sărac cu om bogat (egalitate?) şi politicienilor „li se fâlfâie”, vorba reclamei din Băneasa, de pe DN1 (fraternitate?).
„Omul sfinţeşte locul”, zice gura lumii, dar politica omului se reduce la simplu fapt de a te uita (cu interese de tot felul!) în ograda altuia. Facem politică uitându-ne mereu cu interes la alţii. Doar când ne arde vreo problemă, vezi energia, începem să ne gândim ce putem face noi înşine ca să scăpam de dependenţa faţă de alţii.
Americanii scot petrol şi gaze din şisturi şi şi-au descoperit propria ogradă energetică, ba chiar posibilitatea de export. Restul îl lasă pe seama globalizării unde sunt dominaţi prin bani şi armament.
Chinezii umblă haihui prin lume după materii prime păstrând ograda lor ca rezervă.
Ruşii acaparează sub motivul etniei teritorii întregi – Crimeea – şi asta e doar începutul.
Francezii şi britanicii visează încă la imperiile coloniale pierdute şi caută cu predilecţie să le „pacifice” dacă nu mai pot să-ntoarcă roata istoriei în vremurile lor de glorie.
România? Caută aliaţi prin lume, mai bine zis „prieteni”, fără să creadă că politica nu cunoaşte această noţiune ci doar interesul. G7, câteodată 8 (G8 – G7 la care s-a adăugat Rusia, n.r.), lobby la Bruxelles, la parlamentele naţionale, la concernele multinaţionale. Toţi aceşti noi factori aşa-zişi globali nu fac decât să depărteze omul de om, politica de popor şi poporul de oamenii care-l conduc, dar pe care îi alege la fiecare 4-5 ani odată sperând că vor face odată ceva şi pentru el, OMUL! Mă rog! Aşa e lumea! Dar de ce oare uităm să fim şi să ne comportăm ca oamenii ? Ajută-ne, Doamne, să găsim undeva, pe cineva – „UN OM” !
de Robert Pugler
Sursa: clipa.com
Citiţi şi:
G8 – unul din cele mai puternice instrumente ale globalizării
yogaesoteric
9 august 2015