Un român șterge pe jos cu intenția lui Macron de a trimite trupe în Ucraina: O nebunie politico-strategică de prim ordin. O prostie monumentală

Analistul român Gabriel Elefteriu demontează intenția președintelui francez, Emmanuel Macron, de a trimite trupe în Ucraina, afirmând că este „o nebunie politico-strategică de prim ordin”.

Într-un editorial scris pentru Brussels Signal, Gabriel Elefteriu argumentează împotriva ideii, arătând că războiul din Ucraina nu este unul existențial pentru Europa, așa cum susține Macron.

Mai mult, riscul de confruntare directă cu trupele rusești este unul foarte real, cu consecințe incalculabile.

„Faptul că perspectiva unor bocanci europeni pe teren în acest teatru de operațiuni activ este o nebunie politico-strategică de prim ordin nu necesită alte explicații decât analiza oferită în aceste pagini la sfârșitul lunii februarie.

Pe scurt, nu există o desfășurare «necombatantă» în Ucraina, iar angajamentele directe cu forțele rusești sunt aproape garantate, cu o escaladare ulterioară de acolo.

Ideea că aceasta se poate realiza pe baza unei «coaliții de voință» – doar de către câteva țări NATO care acționează separat de Alianța însăși, este mai rău decât o glumă proastă: trădează un stupefiant deficit de înțelegere și o lipsă de discernământ în ceea ce privește realitățile politice din jurul articolului 5”, a scris Elefteriu.

Prostia monumentală a lui Macron

Analistul român afirmă că terenul pentru „prostia monumentală” a lui Macron a fost pregătit de mult.

„Nu este o coincidență faptul că o persoană precum premierul estonian Kaja Kallas, care se situează la capătul extrem și ultra-hawkist al spectrului de opinie legat de Ucraina în Europa, este admirată pe scară largă – aproape în unanimitate – și prezentat ca model de către intelectualitatea europeană în materie de politică externă.

Kallas a pledat în mod constant pentru cea mai radicală și extremă politică de înfrângere totală a Rusiei și «fără pace» până când toate teritoriile Ucrainei nu vor fi eliberate – ceea ce este nerealist.

De asemenea, ea dorește aderarea imediată a Ucrainei la NATO, chiar și în timp ce războiul este în plină desfășurare, și clamează pentru confiscarea directă a activelor naționale ale Rusiei înghețate în băncile occidentale din februarie 2022.

Ea este, prin urmare, imaginea perfectă pentru gânditorii strategici ai Europei, a căror gândire strategică de la Războiul Rece încoace a îngenuncheat de fapt continentul în toate sensurile geopolitice.

Prin urmare, terenul «sociointelectualilor» a fost bine pregătit pentru ca prostia monumentală a lui Macron să prindă contur, tocmai pentru că viziunea sa «indiferent de costuri» privind salvarea Ucrainei este atât de radicală”, a notat Elefteriu.

Un atac al Rusiei asupra Europei – o insultă la adresa intelectului oricărei persoane care gândește

Românul a demontat și ideea că după Ucraina, Putin s-ar apuca să atace Europa. În opinia sa, o astfel de idee e „o insultă la adresa intelectului oricărei persoane care gândește”.

„Franța a trecut într-adevăr printr-un fel de criză existențială, declanșată nu de o înfrângere eroică după o rezistență dură, ci de prăbușirea la prima înfrângere majoră în fața panzerelor germane. Așa că poate că Macron își imaginează că armatele tuturor țărilor ar întoarce coada la fel de ușor și că reperul «existențialismului» în geopolitică este la fel de scăzut pentru toată lumea ca pentru francezi.

În orice caz, desemnarea războiului în termeni existențiali este, de asemenea, legată în mod explicit de presupunerea că Putin ar ataca automat NATO odată ce «a terminat» cu Ucraina – așa că, spune argumentul, am putea la fel de bine să luptăm cu rușii în Ucraina dacă va fi nevoie.

Noțiunea unui nou atac rusesc asupra NATO cândva în viitor, prezentată ca o certitudine, este la fel de eronată și neîntemeiată ca și ideea că războiul este existențial pentru Europa. Dar se potrivește foarte bine cu o mare parte din «comunicarea strategică» ucraineană și occidentală în legătură cu Rusia, care este prezentată în mod eronat ca un actor irațional pentru lansarea războiului în primul rând.

Există două puncte care se cuvine să fie aduse în discuție împotriva acestei ipoteze a unui nou atac al NATO dacă Ucraina cade. Primul este de ordin practic: Preocuparea imediată a Rusiei în acest caz ar fi să securizeze și să «pacifice» țara recent cucerită, foarte probabil în fața războiului de partizani ulterior, care ar urma după încheierea războiului convențional. Ucraina este o țară imensă, iar Rusia va fi fost necesar să facă un efort uriaș pentru a o supune, până la final. De unde ar găsi resursele necesare pentru a se lansa într-un război total cu întregul NATO în acel moment?

La acest argument se poate adăuga faptul important că reînarmarea europeană este deja în curs de desfășurare. Perioada de pericol – până când ne vom fi pus la punct, în ceea ce privește capacitățile militare și baza industrială de apărare – este o chestiune de câțiva ani.

Chiar dacă Rusia ar reuși să «câștige» în Ucraina în următorii doi ani și, cumva, ar reuși, de asemenea, să își securizeze cucerirea, tot ar avea nevoie de câțiva ani – unii spun că un deceniu sau mai mult – pentru a-și readuce propria armată la nivelele de care are nevoie pentru a se confrunta cu NATO.

Macron ignoră articolul 5 al NATO

Dar cel de-al doilea și cel mai important aspect legat de noțiunea lui Macron despre un risc imediat de atac rusesc asupra NATO «post-Ucraina» este că ignoră complet – ba chiar neagă – orice rol pe care l-ar juca descurajarea NATO și Articolul 5 în a-l ține pe Putin în loc.

În niciuna dintre discuțiile înțelepte ale strategilor occidentali în jurul acestui presupus «atac asupra NATO» pe care se spune că Putin l-ar pune la cale, nimeni nu a abordat în mod serios această întrebare cheie: de ce se presupune implicit că descurajarea NATO ar dispărea brusc odată ce Ucraina nu mai există? Dacă s-ar petrece ceva, ar fi exact contrariul: panica în acest tip de situație nu ar face decât să mobilizeze societățile occidentale mai mult ca niciodată, odată ce pericolul a ajuns cu adevărat la ușa lor.

În aceasta constă, într-adevăr, cel mai mare pericol – precum și eroarea logică – al liniei macroniste despre natura «existențială» a războiului din Ucraina pentru Europa și despre presupusa «inevitabilitate» a unui atac rusesc spre vest în urma subjugării Ucrainei: acest argument sugerează efectiv că articolul 5 nu are nicio valoare de descurajare și că Franța nu crede în el.

Se poate presupune că Putin va ataca «cu siguranță» restul Europei doar dacă articolul 5 este lipsit de valoare. Aceasta este ceea ce spune efectiv Macron – și nu este doar greșit și ilogic, ci și extrem de iresponsabil, în termeni politici.

Narațiunea actuală construită în mod artificial în jurul Europei, sugerând că este necesar să ne luptăm cu Putin în Ucraina, altfel vom fi obligați să ne luptăm cu el pe teritoriul NATO, nu face decât să discrediteze Alianța. Este, de asemenea, o insultă la adresa intelectului oricărei persoane care gândește.

Există un motiv pentru care există o graniță NATO, care îi separă pe cei care sunt în NATO de cei care nu sunt: ea marchează limita până la care un adversar care ne dorește răul își poate întinde puterea – da, chiar și prin cucerire – înainte ca regulile jocului să se modifice și puterea întregii alianțe să intre în joc.

Încercând să șteargă aceste limite și să șteargă orice distincție între apartenența și neapartenența la NATO, Macron și adepții săi slăbesc Alianța și fac un mare deserviciu securității europene.”

Citiți și:
Războiul în Ucraina: de la prudență la panică……. Ce ascund declarațiile precipitate ale lui Macron
Războiul generalilor francezi cu Macron

 

yogaesoteric
5 aprilie 2024