Un sfat pentru vremuri care se prăbușesc

Treaba e simplă și complicată în același timp. Toată lumea caută răspunsuri, dar un răspuns care contează este cel primit de Pantagruel de la Oracolul Divinei Butelci: „Bea”! Și totuși, Oracolul se referea la a bea din izvorul înțelepciunii, așa cum reiese din comentariul alegoric al preoteselor oracolului, și doar pentru Panurge și fratele Jean este o invitație de a bea în sensul bahic, toți sfârșind prin a se îmbăta.

Beți și vă veseliți, căci nici nu știți când vă trece timpul. Logica asta comodă place astăzi: oamenii se gândesc la pensii, la vacanțe exotice, la meniuri sofisticate, dar nu se întreabă ce e dincolo de peretele apartamentului sau dincolo de graniță. Realitatea? Simplă: lumea se prăbușește, dar ei își umplu farfuriile la all inclusive.

Războiul va veni. Nu ca un oaspete, ci ca un musafir nepoftit care îți răstoarnă masa cu totul. Va mătura orașele, va strivi casele, va învârti lumea pe dos. Că cei care vor supraviețui nu-și vor mai recunoaște nici strada, nici vecinii, nici chipul din oglindă.

Cine speră în soluții, în „mila umanității”, să privească atent la Gaza, unde astăzi, femei și copii sunt sacrificați metodic, cu o precizie rece, aproape birocratică. Nimic nu e mai modern decât o execuție făcută „după manual”. Civilizație, nu? Civilizație ca la manual, cu tot cu aplauze ipocrite.

Dar ce să vezi? Lumea civilizată își suflă nasul în batista parfumata a diplomației. Exact cum a făcut când vecinii se măcelăreau în Iugoslavia. Exact cum a făcut când armele treceau grăbite dintr-o parte în alta, iar satele erau golite de oameni cu religia „greșită”. Amnezia este un vin vechi, și-l bem de secole.

Și pare că în continuare, la nivel de mase, alegem să nu ne complicăm. Programul e clar: beți, mâncați și vă veseliți! Asta e tot ce vă rămâne. Urmând logica că, până la urmă, ce e omenirea dacă nu un chef lung care se termină prost? Cine se va trezi din mahmureală, nu va mai recunoaște nici masa, nici scaunele, nici prietenii cu care a ciocnit paharul.

Ironia supremă? Că în manualele de istorie nu va rămâne decât tăcerea majorității. Numele celor care n-au zis nimic. O tăcere care ține loc de epitaf.

Și pare că ultima vorbă va fi cea a Divinei Butelci, însă răstălmăcită: Bea! Căci e mai simplu să îți umpli paharul decât să îți umpli sufletul cu responsabilitate.

Citiți și:
Sindromul primului flux: IA și propaganda, când gândirea liberă se clatină
Marea Fragmentare

yogaesoteric
7 octombrie 2025