Unele obstacole, dificultăți și capcane care apar fie când ne hotărâm să urmăm sau să avansăm pe o cale spirituală, fie când… (I)

…aspirăm să trăim o viață spirituală profundă și rodnică

 
 
de profesor yoga Gregorian Bivolaru
 

Viața spirituală implică o căutare rodnică a lui Dumnezeu, care se bazează adesea pe unele practici sau metode ale unor căi tradiționale, dintre care amintim: sistemul milenar yoga, sistemul milenar TANTRA YOGA, calea zen, sufismul, isihasmul, meditația profundă, traiul plin de aspirație dintr-un ashram etc.

Când abordăm o cale spirituală tradițională, fie singuri acasă, fie în cadrul unui grup, mulți ne confruntăm cu unele capcane, obstacole, dificultăți. Când, datorită ignoranței, nu suntem capabili să înțelegem ce se petrece, când nu ne putem conștientiza greșelile, stagnăm și ne descurajăm. Mai mult decât atât, ajungem să regresăm și părăsim calea spirituală pe care cândva ne-am avântat plini de entuziasm și speranțe divine.

Dintr-un anumit punct de vedere, se poate spune că în microcosmosul ființei umane există două niveluri: cel al realizării spirituale și cel al purificării psihice profunde și depline a personalității și a inconștientului.

Aceste două niveluri sunt interdependente, unul nu poate să funcționeze fără celălalt. În ele se produc în permanență procese de rezonanță ocultă care fac să existe în universul lăuntric, de la caz la caz, un amestec de bine și de rău. Dacă în această luptă răul ajunge să predomine, individul va stagna, va luneca încetul cu încetul și, la un moment dat, când va fi atinsă limita (punctul non-retur), va cădea în ispită și va începe să involueze.

Vom prezenta în continuare obstacolele principale ce apar fie atunci când ființa umană alege să urmeze o cale spirituală, fie atunci când ea vrea să trăiască o viață spirituală. Cât timp există în noi, aceste capcane generează și fac să persiste procese de rezonanță ocultă nefaste.

Descurajarea

Descurajatorii sunt acele sărmane ființe umane care ne fac să ne pierdem curajul de a începe sau de a avansa pe o cale spirituală autentică. În multe cazuri, sunt însuflețiți de entități demoniace care caută cu îndârjire și încăpățânare fie să ne abată de la țelurile elevate pe care le avem, fie să ne influențeze să renunțăm la calea spirituală pe care o urmăm sau pe care vrem să o urmăm. Procesele de rezonanță ocultă pe care descurajatorii le dinamizează în noi (în măsura în care suntem receptivi la sugestiile lor) sunt evident nefaste. Influența lor poate trezi în ființa noastră stări de îndoială demoniacă.

Descurajatorii discută cu nonșalanță despre subiecte spirituale, cu toate că în realitate nu au o viață spirituală. Ei se mai pot afla formal pe o cale spirituală, însă în realitate nu practică aproape deloc sau o fac sporadic, într-un mod egotic și superficial. Manifestă o atitudine pesimistă și simt o tainică satisfacție răutăcioasă să proiecteze în noi, mai ales dacă suntem receptivi, propriul lor eșec, ce se exprimă prin tendința lor de a ne descuraja.

Descurajatorii nu se dau în lături să realizeze conferințe, să scrie cărți sau să publice articole în care zugrăvesc în culori înspăimântătoare pretinsele pericole ale acelei căi spirituale, cum sunt, de exemplu, cei care fac tot posibilul să ne sperie ca nu cumva să începem practica HATHA YOGA.

Dacă se mai află încă formal pe calea spirituală pe care o urmăm, descurajatorii caută să ne influențeze insidios și să ne deprime, proiectând în noi propria lor nereușită, eșecurile lor personale, pe care le ridică, datorită ignoranței în care se complac, la rangul de lege universală. Acționând cu o evidentă îndârjire și cu o anumită putere lăuntrică, ei reușesc să-i sperie mai ales pe cei naivi și superficiali, care deocamdată nu au suficiente experiențe interioare de natură să-i ajute să-și dea seama că descurajatorii nu au dreptate.

Analizată cu multă luciditate și bun-simț, starea lăuntrică predominantă a descurajatorilor ne apare a fi jalnică. Sunt ființe umane nefericite, chinuite de îndoieli, care se lasă posedate cu o mare ușurință, fără să-și dea seama, de entități demoniace care-și fac jocurile malefice prin intermediul lor, folosindu-se de ele ca de niște instrumente.

Unii descurajatori sunt vicleni. Nu neagă în mod deschis calea spirituală, ci pretind, cu fel și fel de argumente abracadabrante, că acea cale sau mentorul ei nu sunt autentici.

Față în față cu un descurajator, trebuie să dăm dovadă de luciditate și să nu ne lăsăm influențați de sugestiile sale otrăvitoare. Dacă dorim să avem o viziune obiectivă, este util să nu luăm în considerație sugestiile sale rele prezentate cu mult aplomb și să recurgem și la alte păreri competente. Astfel va deveni cu ușurință posibil să ne lămurim că acea ființă umană se complace în ipostaza funestă de descurajator.

Descurajatorii pot fi recunoscuți cu ușurință datorită faptului că sunt întotdeauna opusul celor care ne încurajează, care ne entuziasmează și care ne impulsionează prin exemplul lor personal să abordăm calea spirituală sau să continuăm explorarea ei rodnică, spre a ne transforma profund, printr-o abordare atentă și perseverentă.

În cazul în care ne confruntăm cu un descurajator, trebuie să-l lăsăm în plata Domnului și să-i evităm prezența. Este pierdere de vreme pentru noi să ne angrenăm în discuții interminabile și contradictorii cu un descurajator, sperând că o să-l convingem să-și modifice viziunea asupra căii spirituale pe care o combate. Nu e cazul să ne imaginăm că o să reușim să transformăm un descurajator într-un om care-și va modifica punctul de vedere și care, în finalul discuției, va începe să practice tehnicile prin care noi am dobândit anumite realizări lăuntrice și succese. Dată fiind superficialitatea și ignoranța în care descurajatorii se mențin, nu prea avem șanse să-i determinăm să se transforme. Față de orice tentativă a noastră de a-i ajuta să înțeleagă că nu au dreptate, ei vor manifesta o îndărătnicie uimitoare. De aceea nu este cazul să ne pierdem timpul prețios și energia de care dispunem pentru a le transforma punctul de vedere. În pofida eforturilor pe care le vom face, nu vom reuși să-i determinăm să-și modifice viziunea evident strâmbă pe care o au cu privire la calea spirituală pe care ne aflăm.

Dincolo de aparențe, toți descurajatorii sunt jalnici datorită ipostazei în care se complac cu încăpățânare. Superficialitatea și ignoranța în care se mențin este evidentă. O cunoaștere livrească referitoare la domeniile pe care descurajatorii le combat (cel mai adesea fără argumente pertinente și inteligente) ne ajută să-i identificăm și să ne dăm seama că lor le lipsește o experiență autentică.

Descurajatorii care încă se mai află formal pe o cale spirituală sunt, în realitate, un rebut, chiar dacă nu-și dau seama de asta. Ei au tendința să-și proiecteze propriul eșec asupra celorlalți și să-l ridice la rangul de lege ce caracterizează acea cale spirituală.

Dacă am atins deja în mod real un anumit nivel de realizare lăuntrică, descurajatorii ne evită, chiar fug de noi, deoarece prezența noastră este jenantă pentru ei, făcându-i să aibă remușcări inconștiente și să-și dea seama de jalnica ipostază în care se complac.

Ipocrizia sau fățărnicia

Ipocrizia este un viciu ce constă în a ne preface că avem deja o anumită virtute sau anumite realizări spirituale pe care în realitate nu le avem. Uneori ea poate fi spontană și inconștientă, alteori conștientă și calculată.
Gânditorul francez La Rochefoucauld avea dreptate când afirma că ipocrizia este un omagiu indirect pe care viciul îl aduce virtuții.

Ipocrizia se manifestă întotdeauna în același sens. Spre exemplu, tiranul simulează cu abilitate liberalitatea, de aceea pare a fi un mare liberal. În realitate, ființa umană liberală nu simulează niciodată tirania.
Ipocritul simulează sentimente profunde și constante, cum ar fi iubirea fără măsură, blândețea, compasiunea, pietatea sau virtutea exemplară. În realitate, el este un prefăcut.

Dacă deocamdată ne lipsesc inteligența, intuiția, bunul-simț și discernământul spiritual, putem să fim păcăliți ani în șir de un ipocrit, până când acumularea de fapte și dovezi zguduitoare ne determină să constatăm cruda realitate. Atunci este deja prea târziu, pentru că ne dăm seama că am fost păcăliți de aparențe.

La modul esențial, ipocrizia asociază în simultaneitate două tendințe negative: critica superficială, nefastă, răutăcioasă și lipsa de sinceritate. În plus, ipocrizia sparge unitatea ființei, care prezintă atunci două fețe.

Ipocrizia evidențiază întotdeauna un eșec evident al evoluției interioare. Câtă vreme ființa se complace în starea de ipocrizie, ea se menține totodată în starea de eșec a evoluției sale spirituale. Nu este cu putință să ne elevăm și să ne transformăm profund și autentic din punct de vedere spiritual, fiind totodată ipocriți.

În Biblie, în Ecleziast, se spune: „Când se află în fața ta, ipocritul pare a fi numai miere. El se extaziază în fața cuvintelor pe care i le spui. Dar pe la spate, vorbele lui se schimbă și iată că el face din cuvintele pe care tu i le-ai spus o piatră de poticnire.”

Ființele umane care manifestă inconștient sau conștient ipocrizie ar trebui să se întrebe:
„Cum aș putea să sper că este cu putință pentru mine să ating un înalt grad de transformare interioară când mă aflu în dezacord și manifest o ascunsă dușmănie față de prietenii pe care-i am?
Oare chiar nu-mi pot da seama că atitudinea unui om onest și demn nu se modifică deloc nici când se află față în față cu prietenii și cu cei dragi, nici când aceștia nu sunt prezenți?
Oamenii cu un comportament demn, sincer și exemplar nu mă vorbesc niciodată de rău pe la spate, pentru ca apoi, când se află în prezența mea, să afirme că sunt oricând gata să se sacrifice, chiar că sunt dispuși să moară pentru mine.
Cei fățarnici sunt precum niște mielușei drăgălași și afectuoși atunci când se află în fața mea, dar pe la spate, când nu sunt prezent, sunt precum niște lupi gata oricând să mănânce oameni.
Dacă mă recunosc în această jalnică ipostază, este cazul să-mi dau seama că pentru mine este deocamdată imposibil să mă transform spiritual, deoarece păstrez și hrănesc în universul meu lăuntric procese de rezonanță ocultă nefaste caracteristice oamenilor ipocriți.”

Aforisme
● Fățarnicul sărută cu o adorație prefăcută mâna pe care oricând este dispus să o taie.
● Fățărnicia evidențiază întotdeauna posibilitatea pe care o au unele ființe umane perfide de a pune o mască înșelătoare peste adevăratele intenții.
● Fățărnicia este unul dintre artificiile perfide prin care viciul se face mai interesant.

În concluzie, este ipocrit cel care își modifică atitudinea după aparențe sau în strânsă legătură cu statutul ființei umane pe care o întâlnește. Comportamentul său îl plasează automat în ipostaza de ipocrit.

În cazul falșilor ghizi spirituali, care sunt niște ipocriți, falșii discipoli sunt atrași de asemenea precum muștele de un cadavru. Nu trebuie să ne surprindă că un mare ipocrit, un fățarnic perfid va atrage către el ființe umane ipocrite. Astfel vedem cum acționează într-un mod tainic Legea rezonanței oculte, deoarece întotdeauna în funcție de afinități cei care se aseamănă se adună.

Dincolo de aparențe, cei ipocriți sunt întotdeauna prezenți pe o anumită cale spirituală. Ei vor să obțină un profit, de îndată ce-și dau seama că pot să primească ceva în schimb.

Când privim cu atenție, cu bun simț, cu discernământul spiritual necesar în jurul nostru, descoperim că sunt mulți „savanți” care știu să vorbească cu elocvență despre felurite aspecte spirituale, bazându-se strict pe lecturile pe care le-au asimilat superficial. Chiar sunt capabili să dea sfaturi fantasmagorice ce au drept fundament unele clișee repetate la nesfârșit despre aspecte spirituale pe care în realitate le ignoră complet, deoarece nu dispun de o experiență lăuntrică autentică. Lor le lipsește gramul de practică, însă datorită ipocriziei ce-i caracterizează, se prefac a fi experți avizați.

Astfel de „savanți” îndrăznesc chiar să scrie cărți despre mistica autentică, eventual comparată. Unii dintre ei prezintă cu mult aplomb meritele căilor tradiționale ale Orientului și ale Occidentului. Asemenea lucrări sunt foarte la modă acum.

Cu toate acestea, un mare înțelept tibetan din secolul al XV-lea spunea: „Un ghid spiritual autentic este cu mult mai rar decât aurul, în timp ce șarlatanii care maimuțăresc ipostaza de ghid spiritual autentic sunt cu mult mai numeroși decât furnicile dintr-un mușuroi”.

Când se complace în starea nefastă de ipocrizie, omul se centrează în ego și se lasă tentat să se manifeste împotriva firii. Ni se prezintă într-o altă înfățișare și caută să ne păcălească, pentru a părea în ochii noștri naivi că este mai înțelept, mai bun, mai virtuos. Caută astfel să aibă un ascendent asupra celorlalți. Ipocritul urmează un imbold nefast și cade pradă dorinței insidioase de a fi considerat excepțional, admirabil, virtuos.

Din folclor
● Fățarnicul este întocmai ca un taler cu două fețe.
● Fățarnicul este întocmai ca un cărbune care, pe neașteptate, te arde pe la spate.
● Fățarnicul în față îți este mumă și în dos îți este ciumă.
● Fățarnicul te pupă în bot și din pungă îți ia tot.
● Fățarnicul pe dinafară este întocmai ca mielul cel fără de prihană, iar pe dinăuntru este un lup crud și adevărat.
● Fățarnicul la prima vedere dulce și prefăcut te sărută, dar unde el te sărută multă vreme după aceea te ustură.
● Fățărnicia este cel mai cumplit vrăjmaș al dragostei.

Fățarnicii folosesc fără încetare măști pentru a obține beneficii. În realitate, în forul lor lăuntric, sunt niște cinici, a căror deviză este dictonul machiavelic „scopul scuză mijloacele”.

Din nefericire, ipocriții pot să-i păcălească uneori chiar ani în șir și pe unii oameni inteligenți, cărora însă le lipsesc intuiția, discernământul spiritual și bunul-simț. Odată trezite aceste înzestrări, ființele umane nu mai pot fi păcălite. Ele reușesc să îi demaște cu ușurință pe ipocriți.

Un gânditor spunea: „Fățarnicii își permit să promită o mulțime de lucruri magnifice, pentru că nefiind niciodată nevoie să treacă mai departe de banalele promisiuni, nu trebuie să dea de fapt nimic”.

Când suntem naivi și superficiali, vorbele pline de fățărnicie ale cuiva ne gâdilă auzul. Astfel de cuvinte ne oferă marea cu sarea și ne stârnesc cu ușurință imaginația.

Fățarnicul nu se dă în lături să facă promisiuni sau jurăminte impresionante. Este capabil să ne scrie că ne iubește și ne va iubi în veșnicie, ne mărturisește că este oricând gata să-și dea viața pentru noi, ne spune cu aplomb că va fi împreună cu noi în vecii vecilor.

Pentru o anumită perioadă de timp, fățarnicul ne poate da impresia înșelătoare că este cu adevărat plin de dăruire, bine intenționat, inimos și altruist. Dar pe măsură ce trece timpul, descoperim că realitatea nu e chiar așa. Atunci apare șocul și trăim o stare de dezamăgire. Aceasta trebuie însă să ne bucure, căci în viziunea celor înțelepți, atunci când suntem dezamăgiți, ieșim de fapt din starea de amăgire.

Cei fățarnici, fiind ființe umane duplicitare, ascunse, nu pot să ne fie cu adevărat prieteni. Ei se tem adeseori de trădare. Se tem că trucurile și șmecheriile lor vor ieși la iveală, se tem să nu fie folosiți de ceilalți. Îi judecă pe ceilalți după propria perversitate, gândind că toți ceilalți se comportă ca și ei. În viziunea strâmbă a celor fățarnici, oamenii se împart în două categorii: cei naivi, superficiali, prostuți și creduli, de pe urma cărora adeseori se profită și cei care profită cu nerușinare.

Când sunt demascați, fățarnicii mint cu impertinență. Caută să-și acopere în fel și chip greșelile sau tertipurile, fie pentru a ne păcăli în continuare, fie pentru a obține din nou ceva de la noi.

Pe măsură ce trece timpul, cei care se confruntă cu un fățarnic înțeleg până la urmă care este realitatea și se ajunge în situația în care, la un moment dat, fățarnicul nu mai poate să-și exercite planurile abjecte de a profita în fel și chip de pe urma celorlalți. Ajunge să fie ocolit și privit cu o îndreptățită suspiciune și chiar cu compasiune. Nu mai este crezut chiar dacă susține că a reușit să se transforme. Cei care l-au demascat vor fi înclinați să creadă că tot ce face fățarnicul este un truc pentru a-i păcăli din nou. Când un fățarnic este demascat, este foarte greu după aceea să i se mai dea crezare.

Din nefericire, uneori, influența nefastă pe care fățarnicii ce se ipostaziază în mod fals în ghizi spirituali extraordinari o exercită poate genera efecte catastrofale, îi poate chiar deturna de pe calea spirituală autentică pe care se aflau pe cei naivi, creduli, ignoranți și superficiali.

Fățarnicii se înșală amarnic întotdeauna când se complac în mod conștient în starea de ipocrizie. Ei nu-și dau seama, datorită orbirii spirituale ce îi caracterizează, că este aproape imposibil să aspiri cu toată ființa spre realizări spirituale de vârf și în același timp să urmărești în fel și chip să înșeli, să creezi aparențe, să păcălești, pentru a dobândi fel și fel de avantaje.

Spre deosebire de fățărnicia inconștientă, cea conștientă, voluntară, gândită cu abilitate, planificată este cu mult mai cumplită.

În societatea în care trăim, fățărnicia este un viciu la modă. Când privim cu multă atenție în jur, descoperim că adeseori unii oameni se prefac a fi prietenii cuiva, pentru a le mărturisi altora că în realitate detestă acea persoană. Celor inconștienți și perverși li se pare firesc. Unii chiar admiră abilitatea de a minți cu un zâmbet prefăcut pe buze, teatralizând cu abilitate simpatia față de o anumită persoană. Există și ființe umane care, datorită superficialității în care se complac, nici măcar nu sunt capabile să observe duplicitatea pe care cei fățarnici o manifestă. Unii sunt tentați să considere această atitudine normală și politicoasă. Nici măcar nu-și dau seama că se înșală.

Dincolo de toate acestea, când ipocrizia fundamentală ultimă este demascată, se revelează pentru noi diamantul Adevărului ultim, ce strălucește în mii de focuri încântătoare. Se revelează atunci în noi calitatea divină, mereu vie, a deschiderii depline, a abandonului în fața Supremului, a renunțării, care ne înalță și ni-L dezvăluie pe Dumnezeu în toată splendoarea Sa.

Demascarea celor fățarnici este o joacă de copil pentru ființele umane care au trezirea supramentală necesară și sunt înzestrate cu discernământ spiritual puternic și profund, intuiție spirituală și bun-simț exemplar. În cazul celorlalți, trebuie să treacă uneori ani de zile până când ajung să-și dea seama că au fost păcăliți de un fățarnic care i-a făcut să-și piardă timpul și energia. Cea mai gravă situație este însă atunci când, datorită influenței nefaste a unui fățarnic, omul în cauză a abandonat calea spirituală autentică pe care se afla, spre a se avânta, lăsându-se ispitit, pe o falsă cale care, în realitate, este doar o fundătură.

Dincolo de toate acestea, este evident că fiecare ființă umană are întotdeauna ceea ce merită. Falșii ghizi spirituali au întotdeauna parte de discipoli falși, iar falșii discipoli se simt fatal atrași de falșii ghizi spirituali. Când, după mulți ani, apare un moment de luciditate, este deja prea târziu să se mai poată face ceva spre a se recupera timpul și energia investite anapoda. Ne dăm seama că totul a fost o imensă păcăleală ce ne-a lăsat un gust amar.

Cei fățarnici nu au nicio putere asupra ființelor umane care au atins un anumit grad de transformare spirituală autentică. Chiar se tem de o întâlnire față în față cu astfel de oameni înzestrați cu discernământ spiritual, intuiție pătrunzătoare, bun-simț exemplar, deoarece aceștia sunt cu ușurință capabili să le demaște punctual toate tertipurile, toate trucurile și toate meschinăriile, dezvăluindu-le întreaga goliciune jalnică în care există.

Ipocrizia declanșează fenomene de rezonanță ocultă nefaste. Mai devreme sau mai târziu, fățarnicii se trădează prin ceva. Faptele care sunt în evidentă contradicție cu promisiunile ipocritului îl demască. Fățarnicul este viclean și-și maschează realitatea jalnică a naturii.
Unii gânditori au afirmat că există două surori gemene în această lume, prezente în toate grupurile de oameni: fățărnicia și răutatea.

Fățarnicul își ascunde cu abilitate patimile și viciile sub o aparență de bunătate, abnegație și devotament. Când se află față în față cu tine, te laudă și spune că te apreciază foarte mult, însă pe la spate uneltește împotriva ta și nu se dă în lături să susțină exact contrariul celor rostite în fața ta. Cel înzestrat cu intuiție, bun-simț și luciditate descoperă destul de repede că virtutea simulată de un fățarnic nu este naturală.

Putem picta o floare, dar este imposibil să-i pictăm și mirosul. Tot astfel, fățarnicul nu poate manifesta decât procesele de rezonanță ocultă care există în realitate în universul său lăuntric.

O ființă profund empatică își poate da seama foarte ușor că are în fața sa un prefăcut, deoarece nu este ceea ce pare a fi. Fățarnicii sunt ca niște flori artificiale, din material plastic, care nu au miros și nu sunt naturale. La prima vedere, o astfel de floare artificială pare a fi un trandafir. Când o analizăm însă cu atenție, descoperim că este doar material plastic colorat în așa fel încât să semene cu un trandafir.

Ipocrizia este un viciu adeseori nebănuit, prezent, într-o măsură mai mare sau mai mică, în mulți oameni. Ravagiile pe care le generează în universul lăuntric sunt considerabile, sunt persistente, datorită proceselor de rezonanță ocultă nefaste pe care le declanșează. În măsura în care constatăm, cu o mare luciditate și detașare, că în noi există fățărnicie, trebuie să urmărim să o eliminăm cât mai repede, pentru a anihila astfel o cauză ce declanșează procese de rezonanță ocultă nefaste care ne afectează transformarea spirituală și ne fac să stagnăm.

În măsura în care constatăm la cei apropiați manifestarea unor stări de fățărnicie, trebuie să avem curajul să le semnalăm cu sinceritate, fără să ne fie teamă că s-ar putea supăra, expunându-ne resentimentelor ce s-ar trezi în ei. Când observăm că cei atenționați se supără chiar foarte tare, asta arată că intervenția noastră francă și-a atins ținta, deoarece anumite adevăruri deranjante supără foarte tare și uneori chiar dor.

Citiţi continuarea articolului.

Citiți și:

Aliază-te cu focul divin al transformării (I)

Legea ocultă a metodei eficiente (I)

6 obiceiuri pesimiste, nefaste ce este necesar sa fie neîntârziat date la o parte din viața ta

 

yogaesoteric
20 octombrie 2016