Unele revelaţii iniţiatice fundamentale despre starea de nuditate şi despre semnificaţiile ei tainice

de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

Motto: „Numai pentru cel pur este şi rămâne întotdeauna pur tot ceea ce în realitate este pur, frumos şi adevărat.”
Gregorian Bivolaru

„Omul adevărat şi toate fiinţele umane care au atins o treaptă net superioară de transformare spirituală acceptă ca fiind ceva firesc şi pur nuditatea care ne evocă astfel condiţia paradisiacă (a lui Adam şi a Evei). Iată motivul pentru care Omul adevărat este nud. Mai ales religiile ipocrite şi fariseismul oraşelor impun ca fiind obligatorii veşmintele. În unele reprezentări tradiţionale Shiva este nud, Parvati este nudă, iar multe dintre zeităţile Orientului apar nude în toată splendoarea lor. Yoghinii, înţelepţii Indiei, precum şi adepţii însufleţiţi de o mare fervoare ai shivaismului merg nuzi prin lume spre a arăta în felul acesta că au depăşit (transcens) toate ataşamentele. Nuditatea astfel asumată este sinonimă cu virtutea, cu candoarea arhetipală, cu adevărul, cu detaşarea, cu libertatea şi cu sfinţenia, mai ales în India.” – Alain Danielou.

Atunci când este privită dintr-un punct de vedere transfigurator, sacru, divin, pur, sublim şi estetic, nuditatea fermecătoare a trupului unei fiinţe umane ce este armonioasă, vitală şi frumoasă evocă atât pentru fiinţele umane sensibile la frumos şi pline de candoare, cât şi pentru cei iniţiaţi o tainică dezvăluire pură şi emoţionantă, ce evocă totodată o pregnantă stare de detaşare şi de umilinţă. După cum ştim cu toţii, Adam şi Eva erau complet nuzi în Paradis înainte de a mânca fructul oprit din pomul binelui şi al răului, iar acest aspect este totodată simbolic şi aceasta ne arată că nuditatea are o evidentă semnificaţie paradisiacă, ea făcând să dispară diferenţierile convenţionale, sociale şi ierarhice pe care le aduc cu sine veşmintele. Numai după ce au păcătuit, Adam şi Eva s-au confruntat la scurt timp după aceea cu ruşinea chinuitoare pe care le-a inspirat-o viziunea complet schimbată a trupurilor lor dezgolite. Abia după aceea ei au simţit brusc nevoia să-şi ascundă plini de ruşine goliciunea care a devenit – am putea spune – periculoasă, deoarece imediat după aceea omul şi-a pierdut puritatea paradisiacă fundamentală a trupului, a inimii, a minţii şi a sufletului, datorită săvârşirii păcatului originar. În felul acesta, în fiinţa umană s-a produs o schimbare fundamentală.
În textul Facerii (sau, altfel spus, al Genezei) se spune: „Bărbatul (Adam) şi femeia lui (Eva) erau amândoi goi (nuzi) şi cu toate acestea ei nu simţeau deloc ruşine.”

Chiar dacă nuditatea trupului apare adeseori în Occident ca fiind un semn al senzualităţii şi al degradării materialiste, trebuie să ne dăm totuşi seama că acesta nu este un punct de vedere universal valabil şi nu are cum să se menţină. Atât pentru cei înţelepţi, cât şi pentru cei iniţiaţi, nuditatea completă a trupului semnifică înainte de toate coborârea la un alt nivel a principiului suprem, care în felul acesta devine accesibil pentru noi în sfera manifestării. Nuditatea armonioasă a trupului fiinţei umane evidenţiază totodată o exteriorizare proporţională, tainică, inefabilă şi necesară a perspectivelor. Pentru a înţelege, la început într-un mod intuitiv, această teribilă taină, ne putem raporta la dezgolirea fermecătoare a unei superbe femei ce este reprezentată, într-o pictură murală din aşa-numita Cameră a Iniţierii din Vila Misterelor de la Pompei, ca participând la un ritual sacru.
Dacă această scenă este privită cu multă atenţie pe un fond de transfigurare şi bucurie estetică, ea ne ajută totodată să descoperim că este extraordinar de încărcată cu anumite simboluri. Simbolismul plurivalent şi minunat al unui nud fermecător evocă pentru fiinţa umană care este într-o anumită măsură capabilă să-i recepteze şi să-i admire frumuseţea, puritatea trupească, puritatea morală, puritatea intelectuală, puritatea sufletească şi puritatea spirituală.

Goliciunea fermecătoare a unui trup armonios poate fi privită, în viziunea celor înţelepţi, ca fiind o sui generis întoarcere necesară la starea paradisiacă primordială, care ne permite să avem din nou acces la beatifica perspectivă divină, centrală. Este binecunoscut faptul că preoţii shintoişti îşi purificau în prealabil trupul gol şi apoi îl încărcau cu tainice energii divine, sublime în timp ce se aflau în mijlocul naturii în aerul curat şi rece al iernii. În urmă cu mii de ani, în India mulţi practicanţi yoga, bărbaţi şi femei, erau complet nuzi şi mulţi dintre ei afirmau că în realitate ei sunt în felul acesta înveşmântaţi, într-un anume mod, cu întregul spaţiu. Chiar şi în vremurile moderne, yoghinii şi yoghinele care vin să participe la faimoasă sărbătoare de la Kumbha Mela sunt complet nuzi, spre uimirea şi spre deliciul turiştilor occidentali care asistă fascinaţi la această celebră sărbătoare spirituală care are loc odată la 12 ani în India.

Se ştie la ora actuală foarte bine că în urmă cu mii de ani, preoţii evrei pătrundeau goi în lăcaşul în care se afla în Sfânta Sfintelor, arătând prin aceasta că – în anumite momente privilegiate – fiinţa umană trebuie să se expună şi să se dăruie misterelor care i se revelează şi îmbrăţişării divine într-o stare de nuditate completă. În toate aceste situaţii despre care am vorbit aici se aboleşte complet în felul acesta, prin intermediul nudităţii totale, separarea iluzorie dintre om şi Universul gigantic sau Macrocosmosul care atunci când fiinţa umană este nudă o înconjoară şi o îmbrăţişează. Cei iniţiaţi au afirmat că, printre altele, nuditatea completă a trupului fiinţei umane permite energiilor subtile, binefăcătoare, perfect naturale care provin din Macrocosmos să se reverse fără niciun fel de obstacol, pătrunzând astfel în trupul gol şi inundând fiinţa din toate părţile, fără a mai exista niciun ecran al veşmintelor, care sunt de natură să oprească această sui generis îmbrăţişare.

Toate aceste aspecte evidenţiază importanţa tainică, şi cel mai adesea nebănuită de omul de rând, a goliciunii rituale care adeseori este şi rămâne plină de mistere şi legendară. În vremurile străvechi, dansatoarele sacre care se manifestau într-un mod transfigurator în templele din India evoluau în cadrul dansurilor iniţiatice fiind complet nude. În tradiţia multimilenară a sistemului oriental Tantra Yoga, dezgolirea gradată, transfiguratoare, pură, înălţătoare şi sacră a femeilor iniţiate, armonioase, frumoase, pure şi fermecătoare evidenţiază, totodată, o tainică şi inefabilă dezvăluire a Adevărului Ultim. Chiar şi în Europa, atunci când se vorbeşte despre cunoaşterea supremă, pură, absolută, acesteia i se aplică, deloc întâmplător, atributul de adevăr nud. Chiar şi în vorbirea curentă, ştim cu toţii că până şi la ora actuală încă mai există expresia „adevărul gol-goluţ”. Unii iniţiaţi acordă o semnificaţie analogică goliciunii, pentru unii dintre noi şocantă sau surprinzătoare, a lui Iisus pe cruce. Semnificaţia ascunsă a acestei misterioase goliciuni este dezvăluirea tainelor dumnezeieşti, ce este rezervată celor puţini şi aleşi.

Nuditatea completă şi fascinantă a Marii Puteri Cosmice KALI, ce este apoi dezgolită de Macrocosmos după disoluţia finală a acestuia evocă şi totodată semnifică puterea enigmatică, teribilă a energiei timpului; în acelaşi timp, prin această reprezentare ni se transmite un adevăr fundamental. Această revelaţie este aceea că în mod indubitabil, Marea Putere Cosmică KALI există în realitatea ei ocultă dincolo de MAYA sau, altfel spus, dincolo de iluzia universală. Prin nuditatea ei completă şi, într-o anumită măsură, fermecătoare, KALI cea goală ne sugerează în felul acesta că, de fapt, ea nu este deloc influenţată de iluzia universală (MAYA). Nuditatea rituală a yoghinilor şi a yoghinelor care au atins un anumit grad de transformare spirituală, lăuntrică, evocă în cadrul sistemului multimilenar Tantra Yoga simbolul cel tainic al Substanţei Macrocosmice Universale (PRAKRITI), în faţa căreia Spiritul Suprem Nemuritor (PURUSHA) sau, altfel spus, esenţa absolută, dumnezeiască rămâne în permanenţă nemişcată şi senină.

În tradiţia biblică, nuditatea completă despre care se vorbeşte de mai multe ori în textul Vechiului Testament trebuie în primul rând să fie înţeleasă ca fiind simbolul plurivalent al unei stări tainice în care totul, fără excepţie, este manifestat şi neînvăluit. După cum am amintit, aşa erau la începutul începutului Adam şi Eva în grădina Raiului. Este important să remarcăm şi chiar să înţelegem într-un mod intuitiv de ce atunci, la începuturi, cuplul primordial nu a simţit deloc nevoia să folosească veşmintele decât la scurt timp după căderea sa în păcat. Această stare de fapt semnifică, printre altele, că legăturile fundamentale ale omului atât cu semenii săi, cât şi cu DUMNEZEU TATĂL şi-au pierdut la scurt timp după aceea simplitatea paradisiacă, limpezimea şi frumuseţea dumnezeiască cea dintâi.

În spaţiul elenistic, viziunea pură, încântătoare şi profund transfiguratoare asupra nudităţii era cât se poate de favorabilă, dacă avem în vedere faptul că la vechii greci toate fiinţele umane care reprezentau idealul sportiv şi artistic apăreau întotdeauna nude în cadrul olimpiadelor. Într-un episod din Vechiul Testament care este relatat în Cartea a II-a Regilor se vorbeşte foarte frumos, cu mult bun-simţ şi înţelepciune despre nuditatea rituală. Spre exemplu, atunci când dansa în faţa Chivotului Legământului dumnezeiesc, regele David era de fiecare dată nud. Dat fiind faptul că soţia sa Micol privea acest aspect ca pe o inacceptabilă umilire, regele David i-a mărturisit tocmai de aceea că în realitate pudoarea în faţa lui DUMNEZEU este inutilă, atunci când el trebuie să-şi îndeplinească aşa cum trebuie toate îndatoririle religioase, sacre pe care el le avea faţă de DUMNEZEU.

În vechime, iniţiaţii gnostici îşi considerau în unanimitate nuditatea, pe care şi-o asumau cu mult curaj, ca fiind un simbol fundamental al unui ideal sublim şi pur ce trebuie să fie atins, neîntârziat. În cazul lor era, totodată, vorba de o nuditate deplină a sufletului ce se exprima prin intermediul goliciunii trupului, care în felul acesta alunga şi transcendea limitele trupului. Renunţând complet la veşmintele trupului şi apărând complet nuzi în timpul manifestărilor lor rituale, gnosticii „evadau” în acest mod din închisoarea trupului şi astfel, pentru ei devenea cu putinţă redobândirea stării primordiale, paradisiace, ascensiunea fulgerătoare şi accesul nemijlocit la obârşiile enigmatice, divine ale trupului.

În anumite tradiţii spirituale ale umanităţii chiar se menţionează că nuditatea completă a trupului feminin armonios, vital, fermecător ce se arată în toată splendoarea sa face apoi să se manifeste aproape fulgerător o putere ocultă, magnetică, imensă care adeseori face să apară un efect paralizant în fiinţa şi în trupul bărbatului. În străvechea şi celebra poveste irlandeză mitică intitulată Táin Bó Cúalnge (titlu ce ar putea fi tradus prin Lupta pentru taurul nemuritor de la Cooley) ni se relatează cum marele erou CúChulainn s-a întors din prima sa expediţie războinică. La un moment dat, el a fost cuprins de o stranie stare de furie şi febră războinică şi tocmai de aceea, el nu mai era deloc capabil să-şi recunoască nici prietenii şi nici duşmanii. Fiind prevenit de o înţeleaptă femeie vizionară despre ceea ce s-a petrecut cu eroul, regele Conchobor a poruncit să fie neîntârziat trimise în întâmpinarea lui CúChulain 150 de femei foarte frumoase şi care erau toate goale. Cele 150 de femei nude erau conduse de regina Mugain, care şi ea era, de asemeni, goală. Atunci când cele 150 de femei goale în frunte cu regina s-au aflat faţă în faţă cu marele erou CúChulainn, o uluitoare transformare s-a produs în fiinţa eroului, când el le-a văzut în toată splendoarea frumuseţii lor pe cele 150 de femei nude care îl întâmpinau. Fiind, brusc, profund emoţionat şi aproape paralizat de nuditatea lor fascinantă, tânărul erou CúChulainn şi-a plecat ochii spre pământ ca să nu le mai vadă, fiind pe de-a întregul copleşit şi chiar paralizat de starea inexplicabilă care l-a cuprins. Profitând de surpriza pe care i-au produs-o şi de stupoarea în care CúChulainn se afla, toate acele femei l-au înconjurat şi după ce l-au luat pe sus, i-au dezgolit trupul şi apoi l-au cufundat, rând pe rând, în trei vase cu apă rece. Cu acea ocazie, primul vas în care trupul gol al lui CúChulainn a fost cufundat s-a sfărâmat în bucăţi. În cazul celui de-al doilea vas, apa a început să fiarbă în clocot şi abia în cazul celui de-al treilea vas apa a avut o temperatură mai scăzută, dar şi aceea greu suportabilă. În felul acesta, starea de furie războinică a marele erou CúChulainn a fost potolită, iar el a fost vindecat şi liniştit cu ajutorul celor 150 de femei nude în frunte cu regina Mugain.
În ceea ce îi priveşte pe bărbaţi, nuditatea completă masculină este adeseori pusă în legătură cu starea de transă războinică. Într-un alt pasaj din celebra povestire mitică Lupta pentru taurul nemuritor de la Cooley se vorbeşte despre nişte războinici complet nuzi a căror înflăcărare lăuntrică făcea zăpada să se topească de jur-împrejurul lor pe o rază de 30 de paşi.

Atunci când este privită din punctul de vedere al simbolismului său universal valabil, nuditatea deplină a trupului exprimă starea paradisiacă, originară a omului şi totodată ea face să dispară toate semnele de diferenţiere socială sau ierarhică pe care le reprezintă veşmintele. Nuditatea completă este, şi rămâne chiar şi în prezent, un element primordial în multe ritualuri secrete de iniţiere spirituală sau de consacrare. Dezbrăcându-se complet de veşminte, omul revine în felul acesta la starea primordială de nou născut şi, totodată, el indică faptul că se dăruie într-un mod total şi necondiţionat puterilor divine oculte, superioare. Eliberându-se în totalitate de veşmintele sale, omul îşi dezvăluie în felul acesta în toată splendoarea lor organele şi zonele genitale, prin intermediul cărora se declanşează procese de rezonanţă ocultă ce fac să se manifeste o tainică putere creatoare ce este extraordinară. Nuditatea deplină a trupului evocă cel mai adesea starea primordială de inocenţă a lumii paradisiace.

În unele tradiţii spirituale ale acestei planete, nuditatea completă a trupului feminin este privită ca fiind ceva formidabil şi profund fermecător, ce dezvăluie anumite secrete teribile ale Universului. Prin intermediul trupului nud al unei femei vitale, armonioase, senzuale şi frumoase, cel care o contemplă plin de adoraţie şi transfigurare reuşeşte, în felul acesta, să se dilate într-un mod euforic în nemărginire şi ajunge să se expansioneze într-un mod profund şi copleşitor de la finit către infinit. În felul acesta, el reuşeşte să intuiască, prin intermediul unor tainice sclipiri iluminatorii, că în trupul nud şi fascinant al femeii se oglindeşte într-un mod indescriptibil abisul misterios şi infinit care este şi rămâne în veşnicie DUMNEZEU TATĂL.

În tantrism se menţionează adeseori că bărbatul care aspiră să-şi trezească şi să atingă starea tainică de bărbat superviril, de erou (VIRA), trebuie mai întâi să progreseze suficient de mult în ceea ce priveşte trezirea, dinamizarea şi amplificarea virilităţii şi a stăpânirii de sine, pentru a deveni capabil să o contemple apoi, complet nudă, pe yoghina în care deja a început să se trezească starea de SHAKTI înainte de a se uni amoros cu ea, fără să-şi piardă niciodată sămânţa, deoarece în caz contrar el se va afla în pericol să fie distrus ca bărbat, datorită puterii sale feminine, imense, intrinseci pe care yoghina o manifestă într-un mod spontan. Nuditatea completă a anumitor zeiţe cum ar fi KALI, PARVATI, TRIPURA SUNDARI, CHINNAMASTA este întotdeauna unanim considerată ca fiind ceva fascinant, teribil şi abisal.

În cazul dansului iniţiatic secret al celor 7 văluri, pe care femeia iniţiată şi le scoate rând pe rând, până când, în final, ea rămâne complet nudă, toate aceste învelişuri succesive, care sunt 7 la număr, corespund totodată celor 7 ceruri ale sferelor de forţă ce aparţin celor 7 planete, pe care sufletul fiinţei umane trebuie să le străbată rând pe rând şi sub care se ascunde Marea Mamă a Macrocosmosului, MAHA SHAKTI. În cadrul acestui dans sacru, femeia iniţiată se dezgoleşte rând pe rând de cele 7 văluri, pentru a dezvălui în final Adevărul Ultim, fascinant şi enigmatic. Tocmai de aceea în anumite tradiţii secrete se spune că: „Adevărul este întotdeauna nud”. În astfel de tradiţii secrete se specifică, deloc întâmplător, faptul că mari nenorociri îl aşteaptă pe bărbatul care descoperă această goliciune fără să fi fost în prealabil iniţiat în tainele fundamentale ale femininului. Genialul poet Khalil Gibran ne mărturiseşte în cartea sa fundamentală Profetul: „nu uitaţi că, de fapt, pudoarea nu este în fond altceva decât un scut împotriva ochiului impur şi nepregătit, care nu merită să vadă ceea ce este rezervat doar celor puri şi aleşi. Atunci când impuritatea din fiinţa noastră nu dispare pentru totdeauna, ce altceva ar putea ea, oare, să devină atunci, decât un obstacol şi o murdărie ce persistă în fiinţă. Voi nu trebuie să uitaţi niciodată că pământul se bucură atunci când vă simte tălpile goale şi că vântul este încântat să se joace cu voi într-un mod şăgalnic, atunci când trupul vostru este nud.”

Articol preluat din Programul Taberei yoghine de vacanţă Costineşti 2012, publicat la Editura Shambala, tipărit la Ganesha Publishing House

Citiţi şi:
Nuditatea, expresie artistică sau pornografie?
Interviu fără pudoare cu Max-Pol Fouchet

yogaesoteric
11 iulie 2013

Also available in: Français