Uneltirile viclene și adeseori diabolice ale grupării satanice mondiale a așa-zișilor «iluminați»… (III)

… care de fapt manipulează în mare parte din umbră societatea actuală

Citiţi a doua parte a articolului

Un alt adevăr, complet diferit de acela pe care ni-l prezintă mass-media ce este aservită

Interesant de știut este faptul că cercetători din mai multe domenii au realizat în anii ’90 o serie de statistici remarcabile, care însă au fost date dispărute datorită intereselor elitei, legate de instaurarea dictaturii mondiale. Acele statistici arătau faptul că planeta poate găzdui în următoarele secole, atât ca spațiu de locuit pe uscat și în apă, cât și ca zone de agricultură pentru hrană special proiectate și eficientizate, un număr cuprins între 40 și 80 de miliarde de ființe umane. De până la 10 ori mai mult decât în prezent, în condițiile în care populațiile ar trăi în armonie, nemanipulate, nesărăcite și neînvrăjbite de pionii jocului masonic!

Astfel de performanțe se pot materializa din momentul în care începem să privim, în număr tot mai mare, dincolo de normele actualei societăți. Este vorba despre acele norme care au făcut posibile toate abuzurile și limitările pe care le resimțim cu toții. Istoria ne poate deschide ochii în această privință mai mult decât oricare altă știință.

Rușii n-au vrut să recunoască natura malefică a lui Lenin, la fel cum nemții au ales să nu țină cont de criminalitatea intențiilor lui Hitler. Acum, când știm ce s-a petrecut dincolo de perdeaua de fum a propagandei, avem ocazia să ne dezicem de însăși sursa emanației acestor lideri întunecați: așa-zișii „iluminați“ care acționează prin structurile și organizațiile masonice! Dar o astfel de acțiune nu poate fi realizată altfel decât prin conștientizare intensă (pe baza noilor informații dobândite) a ceea ce avem de făcut (mai bine, mai amplu, altfel) în viața de zi cu zi. Nu avem nevoie de o muzică îngrozitoare care să ne perturbe din punct de vedere auric (rock, punk, jazz), de gunoaie alimentare care ne afectează sănătatea, de jocuri pe calculator care sunt create în așa fel încât să determine ființa umană să-și imagineze și să accepte subliminal cele mai teribile îndemnuri la cruzime sau să manifeste o stare generală de letargie și nepăsare față de tot ceea ce este cu adevărat important și valoros. Nu avem nevoie de războaie, de oprimarea societăților mai puțin dezvoltate sau de un sistem financiar bazat pe camătă, minciună, fraudă și sclavagism. Nu avem nevoie de politicieni care nu-și respectă cuvântul dat sau mandatul pentru care au fost aleși și nici de idioți cu diplomă sau de propagandiști infami răspândiți prin mai toate redacțiile de ziare și reviste, posturi de radio și tv, academii și corporații activând în varii domenii, toate aparținând grupurilor de interese masonice.

Leonid Rataiev, fostul șef al serviciului rus de Informații Externe în anul 1912 declara în lucrarea sa intitulată „Istoria poporului rus în secolul al XX-leaˮ publicată la Moscova în anul 1997: „Un francmason demascat și-a pierdut jumătate din influență deoarece lumea știe deja cu cine are de-a face. Dar și mai important este ca francmasoneria să fie lovită prin propria ei atestare documentară, fiind arătată opiniei publice așa cum este, nu cum vrea ea sa pară!”.

Regizorul rus Andrei Tarkovski, în filmul său „Oglindaˮ, din anul 1974, prezintă cazul unui băiat ce refuză să tragă cu pușca la poligon în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în semn al dezaprobării războiului. După acest episod el a urcat pe un deal și s-a oprit în vârf. Atunci o pasăre a coborât din zbor și s-a așezat pe umărul lui. La premiera filmului de la Stockholm, o femeie din public l-a întrebat pe regizor: „Care era înțelesul păsării care s-a așezat pe umărul băiatului?”. Regizorul i-a răspuns: „Pasărea nu însemna nimicˮ. Femeia nedumerită întreabă din nou: „Ce vreți să spuneți? Nu era ea o pasăre neobișnuită?”. Regizorul îi răspunde: „Nu, era o pasăre cât se poate de obișnuităˮ. Femeia continuă: „Dar ceva era totuși neobișnuit!”. Tarkovski îi explică: „Bineînțeles. Băiatul era neobișnuit.” „Cum așa?”, întreabă femeia. „Băiatul avea o inimă bună!”, răspunde regizorul. „O pasăre obișnuită nu s-ar lăsa din zbor decât pe umărul unui băiat cu inima bună!” În această scenă de final, Tarkovski a subliniat nivelul de evoluție spirituală al băiatului. Acest băiat refuza în mod conștient să facă rău altor ființe. Asemenea persoane sunt rare în lumea noastră îmbibată de principii și practici masonice, semănând mai degrabă cu un ospiciu decât cu o societate cu idealuri înalte și principii sănătoase de progres și evoluție.

Este bine ca orice părinte să își învețe copiii că nu există eroism sau glorie în război! Gloria vine din acțiunile publice de conștientizare cu privire la genocidul care se înfăptuiește printr-un război și din demersurile socio-politice care susțin pacea, demnitatea și libertatea umană. Eroii sunt cei care se împotrivesc războiului în pofida vicisitudinilor ideologice și logistice ale vremii lor. Istoric vorbind, aproape toate atrocitățile imaginabile despre care am luat vreodată la cunoștință sunt rezultatul supunerii oarbe, nu al nesupunerii!

Ce am avea noi de făcut din momentul în care am luat contact cu toată această informație? În primul rând să ne împotrivim abuzurilor de orice fel prin toate mijloacele legale disponibile în actualul sistem, chiar dacă abuzurile respective nu ne privesc pe noi în mod direct. Prin această implicare arătăm că ne pasă, că vrem să contribuim la un nou climat, că nu ne este indiferent ceea ce se petrece în afara serviciului personal sau a distracțiilor de weekend. Prin studiu, ne autoeducăm și contribuim astfel la procesul de conștientizare a celorlalți, prezentându-le ceea ce am înțeles noi.

Cel avizat va ști că nu are de ce să adere la societăți și servicii secrete (sau discrete), să se înroleze în armate (oricare ar fi rațiunile pentru care se dorește inocularea ideii că ar fi necesară această acțiune), să apeleze la vrăjitorie (direct sau prin intermediul altcuiva) sau să devină unealta de lobby și propagandă în schimbul unor facilități a diverselor corporații, culte bisericești sau partide politice. În plus, cetățeanul dornic de modificare a situației existente poate participa la cât mai multe mobilizări de ordin civic: marșuri, mitinguri, petiții, confruntări democratice, planificări, întâlniri cu oameni remarcabili, dezbaterea și diseminarea informațiilor cu adevărat importante vizavi de modul în care funcționează societatea și lumea. De aici și până la formarea unor comunități alternative sistemului masonic în funcțiune nu mai este decât un pas.

Aderând în schimb ca novice la structuri centralizate de tip militar, servicii secrete sau însăși francmasonerie, acestui gen de naivi li se va induce ideea că intră acolo pentru a împlini planuri grandioase, urmând a fi recompensaţi generos fiindcă luptă cu dușmanii de neam și de țară, cu indezirabilii, cu infractorii, cu teroriștii, cu incompetenții sau cu sistemul ticăloșit. Ceea ce însă nu li se va spune niciodată este că prima bătălie și cea mai importantă au pierdut-o deja atunci când au semnat adeziunea la structura aservită. Un alt aspect care nu li se spune este acela că acest rău pe care, chipurile, urmează să-l combată este creat chiar de aceia la care au aderat.

Drept urmare, bătălia pe care urmează să o ducă acea persoană care se lasă amăgită de cuvintele pline de promisiuni deșarte ale Ocultei este una pentru afirmarea, influența, puterea și hegemonia organizației masonice din a cărei „armatăˮ a ajuns deja să facă parte, adeseori prin jurământ sau contract.

Oferta cel mai des trâmbițată a membrilor Ocultei către oamenii care nu le aparțin este ceva de genul: intrați la noi în sistem, ascensionați din punct de vedere social și material prin intermediul nostru, fiți unul de-al nostru, ca să puteți schimba lumea! Ceea ce se poate afirma cu certitudine este faptul că nimeni dintre angajatorii acestor persoane nu intenționează să le lase – odată intrate acolo – să transforme cu adevărat lumea în acord cu ceea ce și-ar dori, ci să o schimbe în acord cu ce se vrea și se comandă de la vârful structurii centralizate!

Scopul câștigării de noi și noi aderenți de partea organizației este acela de a-i controla și folosi, de a le compromite darurile și harurile contra unui preț de comun acord stabilit, adesea unul mic, uneori insignifiant în raport cu mașinăria denaturată care urmează să devină în mâinile viitorilor stăpâni. Ceea ce este însă paradoxal de știut de cei tentați, este faptul că nu este necesar să se situeze acolo unde sunt concentrați banii și puterea pentru a produce o transformare benefică în lume, pentru a restaura echilibrul sau pentru a aduce armonia peste multe dintre contextele dezastruoase care o reclamă. Și asta pentru că nu vorbim de un sistem distrus, deteriorat, ajuns astfel printr-un nefericit concurs de împrejurări. Vorbim de un sistem care a fost proiectat astfel! Un sistem încărcat cu atâta corupție încât, dacă vrea cineva să facă parte din efectivele sale, ori este și el corupt, ori nu are ce să caute acolo!

***

Pentru prima dată în istoria omenirii populațiile încep să înțeleagă ce se petrece, dar inerția este mare, și asta tot datorită nenumăratelor obstacole puse în calea unei normalizări a situației de către pionii jocului masonic: regimul de muncă până la epuizare, taxarea fără limite logice, nerespectarea drepturilor omului, hrana otrăvită cu tot felul de chimicale și procesată în mod inutil prin metode neadecvate, vaccinurile, poluarea și antenele folosite „la pachetˮ pentru zombificarea copiilor și adulților, punerea nonvalorilor în funcții cheie sau transformarea lor (prin mediatizare perversă) în repere de cultură și educație, dezinformarea care abundă pe toate canalele media, etc. În ansamblu, este promovat și protejat răul, urâtul, hidosul de către toți cei care au ajuns să facă (conștient sau nu) parte din armatele așa-zișilor „iluminațiˮ, ne mai existând în prezent instituție sau organizație cât de cât celebră care să nu forfotească de masoni. De fapt, am ajuns la performanța de a ne intersecta cu ei la fiecare pas: maneliști, bișnițari, interlopi, agenți de tot felul, senatori, deputați, primari, profesori, preoți, directori de spitale și de școli, redactori de ziare și reviste, moderatori de radio și tv, jurnaliști de investigație, polițiști, procurori, magistrați, directori de bănci, de fabrici, de corporații sau de filiale ale acestora, diplomați, ambasadori, generali de armată, președinți de țară.

Este un apogeu pe care cu greu ni-l putem imagina, nu atât din perspectiva dimensiunii sale, cât mai ales privind sub aspectul vinderii sufletului contra unei adeziuni la organizații despre care cei care aderă nu știu mai nimic, dar cărora se angajează orbește să le facă jocurile pentru niște beneficii ridicole, care nici măcar nu le răsplătesc trădarea, ci doar le arată cât sunt de ieftini! Este crucial să se înțeleagă faptul că masoneria, împreună cu toate organismele pe care le controlează direct (servicii secrete, armată, interne, carteluri financiare, crima organizată) înseamnă în primul rând obediență. Toate lojile masonice din toate țările sunt grupate sub denumirea generică de obediențe. Acest termen are legătură cu deja cunoscutul caracter piramidal al organizației, în care cel de sus îl comandă pe cel de jos, fapt care atestă jocurile de tip „grupuri de intereseˮ, foarte ușor de pus în schemă în cadrul unor astfel de relații și structuri ce funcționează pe bază de servilism, respectiv autoritarism.

Prin urmare, este important ca cetățeanul să rămână liber de acest gen de structuri pentru a-și exercita prin gând, cuvânt și faptă propria contribuție la un altfel de destin în această orânduire socială și planetară. Doar astfel se pot naște alternativele veritabile și viabile la minciună, monopol, sclavie, crimă, segregare, marginalizare, diletantism, mercantilism. Pentru aceasta este necesar ca fiecare persoană să-și conceapă propriul său plan de viață pe care să-l urmeze din aproape în aproape, în loc să tot aștepte să se potrivească în planul altora. Dacă nu ne decidem cu responsabilitate și asumare în privința propriilor planuri și acțiuni – nutrind doar speranța că poate vom fi încadrați la un moment dat în planurile și acțiunile unor terți – cel mai probabil că vom descoperi dezamăgiți, de multe ori atunci când deja este prea târziu, că ceea ce au planificat alții pentru noi a fost de fapt mai nimic: banalitate și uzură.

A fi liber de structuri nu înseamnă să fim doar în afara structurilor mai mult sau mai puțin oculte, controlate de Masonerie. Înseamnă să ne situăm inclusiv în afara oricăror instituții de forță ale actualului stat. Cine a lucrat sau lucrează în bănci, ministere, agenții de auditare, poliție sau jurnalism de investigație, știe că înainte de încadrare și înainte de prestarea oricărei activități în cadrul structurii vizate, semnează un contract de confidențialitate privind „păstrarea secretului profesionalˮ. Aceasta înseamnă că, în calitate de inspector, auditor, controlor, investigator, persoana în cauză se angajează să furnizeze rezultatele anchetelor, investigațiilor, controalelor și auditărilor doar superiorilor săi pe linie ierarhică din cadrul instituțiilor respective și să se supună deciziilor venite de la superiori în ceea ce privește modul de folosire a informațiilor în cauză. Devine astfel evident faptul că munca sa în cadrul acestor instituții este pusă în slujba unor grupuri de interese și nu în slujba expunerii adevărului în mod public, a pedepsirii corupției sau a inițierii de reforme care să combată infracțiunile semnalate, eventual chiar documentate. Practic, în aceste organisme rolul celor încadrați este acela de a oferi formațiunilor oculte, mafiote și criminale aflate la vârful structurilor de stat (cu precădere celule armate, servicii secrete și francmasonerie) materia primă de care are nevoie elita ocultă în bătăliile viclene și parșive pe care le are de dus și în exercitarea de presiuni asupra procesului de guvernare.

Ceva asemănător se petrece și în lumea cercetării, a înaltelor tehnologii, a savanților culeși încă de tineri din băncile facultăților. Cei din urmă sunt aduși în institute prestigioase ca să lucreze la maximul lor de potențial, dar sunt puși înainte de toate să se angajeze cu jurământ și contract că vor păstra „secretul profesional”, adică, pe scurt, că își dau acordul ca munca lor să fie utilizată doar de către cei care îi finanțează și numai în maniera decisă de aceștia. Consecința imediată și catastrofală a consfințirii unei astfel de ofertări sunt monopolurile tehnologice.
 
Citiţi a patra parte a articolului
 

Sursa: fortasigratie.ro 

Citiți și:

Forţa superinteligentă şi malefică: Stăpâna lumii

Zece semne care arată că elita globală pierde controlul

Ce dovezi mai vreţi pentru implicarea masoneriei în distrugerea României după 1989?

yogaesoteric

4 octombrie 2019