Următoarea mare criză a economiei americane se apropie. Iată de ce

 
Investitorii ar face bine să se pregătească, pentru că următoarea mare criză a economiei americane se apropie. Această afirmație nu se bazează pe exagerări sau speculații, ci mai degrabă pe o observație: fundamentele care se află la baza economiei se dezintegrează. De fapt, fundamentele sunt acum într-o stare atât de jalnică, încât următoarea prăbușire a burselor va face să pară că în 2008 nu s-a petrecut mare lucru.

Ca să vorbim pe date concrete, să analizăm mai întâi ce se petrece cu industria auto din SUA. Priviți următoarea diagramă, care prezintă evoluția creditelor pentru cumpărarea de mașini.

De la presupusa redresare economică încoace, valoarea creditelor auto curente a crescut dramatic de la mai puțin de 700 de miliarde de dolari în 2010, la peste 1 trilion de dolari în al patrulea trimestru al anului 2015.

Analistul Wolf Richter explică astfel această situație: „Debitorii cu credite de tip deep-subprime prezintă un risc ridicat. De obicei, ei au scoruri de credit de sub 550. Ca să facă să merite pentru toată lumea, ei ajung adesea să se înfunde în împrumuturi cu rate ale dobânzii de peste 20%. Pentru ca să existe cea mai mică șansă ca efectuarea plății să fie posibilă, termenul de rambursare este adesea extins până la 84 de luni. Debitorii sunt, de obicei, întorși pe dos în ceea ce privește autovehiculele: capitalul negativ al târgului pe care l-au făcut, împreună cu cheltuielile pentru actele și taxele necesare, precum și profitul piperat al dealer-ului auto sunt incluse în împrumut. În cazul în care creditorul reintră în posesia vehiculului, pierderile se adaugă rapid.”

Cu ani în urmă, cel mai îndelungat termen pentru achitarea integrală a împrumutului pentru un automobil era de 48 de luni. Cu toate acestea, cei care aveau nevoie de atât de mult timp pentru a-și achita mașinile erau considerați niște ratați. Acum, 84 de luni este un termen normal. Situația pare a fi tragi-comică.

Acesta este doar un factor care arată cât de slabă a devenit economia, din moment ce americanii trebuie să-și plătească ratele la mașină timp de șapte ani.

Priviți și următoarea diagramă. Aceasta arată cât de umflat a devenit indicele bursier S&P 500:

Michael Lebowitz de la 720 Global Research explică: „De la 1 octombrie 2011, S&P 500 a crescut cu 82%, imediat după un declin al câștigurilor de 0,75%. În acea perioadă, raportul dintre prețuri și câștiguri a crescut cu 83%, ridicările prețurilor contribuind în proporție de 99% la această creștere. Prețurile s-au ridicat în mod substanțial, în timp ce câștigurile s-au prăbușit. Graficul evidențiază decalajul tot mai mare dintre venituri și indicele bursier S&P 500.”

După cum se poate observa din graficul de mai sus, indicele S&P 500 și câștigurile au supraviețuit în mod artificial, mai ales începând din ultima parte a anului 2014. Când politicile de quantitative easing (tipărirea de bani fără acoperire) și dobânzile zero nu au mai oferit impulsuri suficient de puternice burselor de valori, Rezerva Federală a SUA, Băncile Centrale și echipele de experți în tehnici de protecție împotriva căderii economice au intervenit masiv pentru a împiedica prăbușirea burselor.

Prin urmare, în America nu doar că industria auto este mult prea supra-îndatorată, ci și cei mai importanți indici ai burselor de valori au intrat pe teritoriul bulelor economice. Din păcate, acesta este doar un aspect. Dacă privim către industria energetică a SUA, aflată în plină dezintegrare, observăm că situația este și mai cumplită.

Colapsul care se apropie pentru industria energetică americană

Industriașii din domeniul metalelor prețioase au propagat predicții exagerate și variații considerabile ale prețurilor pe termen scurt, însă ipotezele lor nu s-au adeverit deocamdată. O mulțime de investitori care au cumpărat cantități mari de metale prețioase așteptând ca evenimentele prevestite să se petreacă sunt frustrați deoarece prăbușirea dolarului, incapacitatea pieței metalelor prețioase de a satisface cererea sau explozia prețurilor la aur și argint nu au avut încă loc.

Prin urmare, este oare exagerată expresia: „Colapsul care se apropie al industriei energetice americane”? Nu. Iată de ce.

Situația din industria energetică a SUA este atât de îngrozitoare, încât nu ar fi deloc surprinzător dacă jumătate dintre companiile din acest domeniu ar da faliment în următorii câțiva ani. Desigur, guvernul Statelor Unite ar putea interveni fie prin salvarea prin măsuri de tip bail-out, fie prin naționalizarea industriei energetice, dar chiar și așa nu s-ar opri prăbușirea iminentă.

Priviți diagrama următoare. Industria energetică din SUA s-a înglodat în datorii într-atât, încât cu jumătate dintre profiturile de operare a putut achita doar dobânzile la datoriile acumulate în 2015.

Deși lucrurile nu arătau bine în 2015, situația a fost încă și mai gravă în primul trimestru al anului 2016, când sectorul energetic din SUA a plătit 86% din totalul profiturilor sale doar pentru a achita dobânzile la datoriile acumulate. Vă puteți imagina aceasta?

Graficul următor prezintă schimbările imense care au survenit în ceea ce privește procentele din profiturile din exploatare în sectorul energetic al SUA cheltuite pentru achitarea dobânzilor la datorii.

Începând din anul 2000, sectorul energetic din SUA plătea (în medie) între 10-15% din profiturile sale de exploatare pentru achitarea datoriilor imediate. Aceste cifre s-au schimbat în mod semnificativ în 2014, când prețul petrolului a căzut.
În 1998, acest procent a crescut peste valoarea de 20%, din cauza prăbușirii prețului petrolului sub 15 dolari pe baril, comparativ cu 22 de dolari în 1996.

Prin urmare, de ce este situația dobânzilor la datorii a sectorului energetic american cu mult mai gravă acum, când prețul petrolului este mai mult decât dublu față de cel din 1998? Pentru comparație: prețul mediu anual al petrolului în 1998 a fost de 15 dolari pe baril, iar în primul trimestru al anului 2016 era de 33 de dolari. De ce a fost necesar ca industria de petrol și gaze din SUA să plătească 86% din profiturile sale de exploatare pentru achitarea dobânzilor, în contextul unui preț al petrolului de 33 de dolari, în vreme ce în 1998 a plătit 25% din profituri, deși prețul petrolului era de 15 dolari?

Toate acestea se petrec fiindcă industria de petrol și gaze a SUA s-a înglodat în datorii uriașe pentru a putea furniza energie extrem de scumpă.
Priviți următorul grafic.

Această diagramă arată scadența datoriilor restante pentru fiecare an.
În timp ce datoria de 5,1 miliarde de dolari a sectorului energetic din SUA ajunge la scadență în 2016, în 2017 va ajunge la scadență o datorie de peste 25 de miliarde de dolari. Cuantumul datoriilor care vor trebui achitate până în 2020 se ridică la 52,5 miliarde de dolari.

„Doar o mică parte din această datorie ajunge la data scadenței în 2016. Dar în 2017 nu se știe pe unde vor mai scoate cămașa. Deja multe dintre aceste companii se pregătesc să-și declare falimentul, deoarece știu că nu au nicio șansă să poată ieși din această situație prin emiterea de obligațiuni”, a arătat Dan Dicker, expert în gestionarea capitalurilor.

Cifra datoriilor sectorului energetic al SUA care ajung la scadență în 2017 (25,1 miliarde de dolari) este de cinci ori mai mare decât cea din acest an (5,1 miliarde de dolari). Cum ar putea industria energetică americană să ramburseze această datorie, din moment ce în prezent abia dacă poate plăti dobânda pentru ea?

Însă lucrurile stau chiar și mai prost pentru industria energetică: producția de petrol din SUA scade cu rapiditate.

În iunie 2015, producția de petrol din America a atins un vârf de 9,6 milioane de barili pe zi. În mai 2016, producția era de 8,7 milioane de barili pe zi. Aceasta arată o scădere a producției de aproape 10%, în mai puțin de un an.

Unii ar putea crede că această prăbușire a fost provocată de scăderea prețurilor la petrol. Aceasta ar putea fi parțial adevărat, însă producția de petrol din SUA avea oricum să scadă chiar și dacă prețurile ar fi rămas ridicate.

Aceasta înseamnă că sectorul energetic al Statelor Unite va fi într-o situație și mai cumplită pe măsură ce producția de petrol va continua să scadă, iar valoarea datoriilor care ajung la scadență va continua să crească în următorii ani. Aceasta este o veste extrem de proastă pentru economia Americii, deoarece vor fi necesare importuri și mai mari de petrol pentru compensarea declinului producției interne.

Desigur, acest lucru înseamnă că piața va trebui să reacționeze prin oferirea de credite pe 96 și 108 luni pentru ca bula de finanțare pentru automobile să nu explodeze. Mai mult decât atât, experții în tehnici de protecție împotriva căderii economice vor lucra ore suplimentare doar pentru a menține piețele pe linia de plutire, suficient cât să nu facă implozie.

Unii dintre experți afirmă că, pe măsură ce fundamentele care susțin economia continuă să se deterioreze, metalele prețioase oferă singurul refugiu real pentru menținerea averilor în condiții de siguranță. Aceștia susțin că la bursele din America, un număr record de investitori și-au mutat masiv banii în acțiuni pentru metale prețioase, în primul trimestru al anului 2016, când indicele Dow Jones a scăzut cu 2.000. De ce și-ar muta investitorii banii în aur într-o asemenea măsură, din moment ce bursele din SUA au suferit o corecție normală de 15%? Comparativ, în primul trimestru al anului 2009, fluxurile de aur cumpărat au crescut la un nivel record de 465 de tone, și asta luând în considerare doar tranzacțiile unei singure companii, Gold ETF, iar aceasta s-a petrecut atunci când Dow Jones s-a prăbușit la nivelul de 6.700.

Se pare că industriașii din SUA sunt cât de poate de îngrijorați de ceea ce se va petrece la burse. Unii analiști consideră că atunci când marile burse vor începe cu adevărat să cadă și se va produce un colaps de proporții, investitorii vor încerca să-și salveze averile cumpărând aur și argint în cantități record. Deja mulți afirmă că nu se pune problema „dacă”, ci „când” se va petrece aceasta. Dacă privim la ceea ce se petrece cu fundamentele economiei americane, se pare că acea zi se apropie.

Citiți și:

Ceva se petrece pe piața mondială: un stat, o bancă sau altă instituție cumpără masiv aur și argint, mai mult decât e capabilă piața să livreze

Din ce în ce mai mulți analişti avertizează: Ne pândește o nouă criză financiară majoră

 

yogaesoteric
27 septembrie 2016