Variaţii locale

Merită să menţionăm, de asemenea, faptul că regiunile despre care am vorbit mai sus nu sunt întotdeauna spaţii foarte vaste. Într-o regiune cu potenţial foarte mare pot fi recunoscute zone restrânse în care potenţialul scade sub 100, sau chiar sub 30 de volţi! Pe o plajă de pe malul mării, potenţialul va fi mai mare de 100 de volţi, iar la 50 de metri depărtare, într-o regiune cu dune, poate exista un potenţial electric mediu; în curtea hotelului din spatele dunelor, potenţialul electric poate fi chiar foarte mic. În camerele hotelului mai ales când ferestrele sunt închise, el va fi zero! Aşadar, putem avea patru zone cu potenţiale energetice diferite într-o arie de nu mai mult de câteva sute de metri pătraţi!

Oraşele sunt insalubre nu numai din cauza absenţei aproape totale a ionilor negativi activi (chiar şi în zonele cu potenţial mare, locuinţele cu mai multe etaje transformă străzile în mici văi cu potenţial energetic mic), dar şi din cauza acumulărilor de gaze de eşapament şi a bacteriilor vehiculate de traficul străzilor. Aceste noţiuni elementare cu privire la corespondenţa dintre energia prana-ică şi anumite zone climatice ne pot permite să selecţionăm la faţa locului zona cea mai adecvată pe care o căutăm, evitând greşeala de a crede că este suficient să locuieşti într-o vilă de pe malul mării pentru a beneficia automat şi pretutindeni de avantajele potenţialului energetic foarte mare.

Succesiunile prea rapide

Există însă şi o altă regulă: organismele extrem de fragile ar trebui să evite succesiunea prea rapidă a schimbărilor climatice caracterizate de variaţii de potenţial importante. O simplă plimbare cu bicicleta printr-o vale mai largă ne permite să traversăm o zonă cu potenţial mediu; dacă valea se îngustează, iar noi trecem pe sub copaci (într-o arie subforestieră), potenţialul va deveni în mod subit foarte mic. Mijloacele de transport foarte rapide pe care le folosim astăzi ne permit să trecem extrem de rapid de la o zonă la alta. Însă natura l-a înzestrat pe om cu două picioare pentru a se deplasa cu o viteză redusă. Din fericire, automobilul, care nu este altceva decât o cuşcă Faraday pe roţi, ne izolează de câmpul electric ambiental, permiţând astfel evitarea consecinţelor unor schimbări prea bruşte de climă şi de potenţial energetic cu care ne-am confrunta – să spunem – dacă am traversa într-o singură zi întreaga Românie de la un capăt la altul.

Observând propriile noaste reacţii la diversele tipuri de climă şi de potenţial, putem face singuri constatări interesante, aflând care sunt cele care ne convin cel mai mult sau, cu alte cuvinte, care ne sunt proprii. Dacă studiem cazurile de persoane cu o mare longevitate şi repartiţia lor geografică, vom constata că ele se regăsesc cel mai adesea printre cei care trăiesc, în general, la munte. Se ştie că Balcanii şi chiar munţii Carpaţi sunt adevărate zone ale centenarilor, iar cetăţeanul cel mai vârstnic din Rusia, care se mai urcă încă pe cal, nu şi-a părăsit niciodată munţii săi natali. Există, de asemenea, un echilibru care se stabileşte între sol, climă, vegetaţie şi fiinţele vii dintr-un anumit loc, inclusiv fiinţa umană. Nu este deloc de dorit ca acest echilibru să fie perturbat prea frecvent. Ţăranii bătrâni şi încă viguroşi din satele noastre au trăit vreme de peste 50 de ani în acelaşi loc, fără să-şi părăsească niciodată satul.

Dimpotrivă, s-a constatat totuşi că schimbarea radicală, dar temporară, a climei poate fi extrem de favorabilă. Este bine să mergem periodic într-o zonă cu potenţial energetic foarte ridicat, cum este de exemplu în zona de la Herculane, cu condiţia să rămânem acolo suficient timp pentru ca organismul nostru să se adapteze, iar reajustarea prana-ică să se realizeze şi să se consolideze. Aşadar, schimbarea de climă este totuşi în unele cazuri o “agresiune” care se poate dovedi însă cât se poate de tonică şi revitalizantă.