Viaţa liberă dă dovadă de lipsă de profesionalism. MISA, calomniată

Către Viaţa liberă
În atenţia redactorului şef Katia Nanu

În urma articolului „Cecilia Tiz revine. Şi e happy!”, apărut în Viaţa Liberă, miercuri, 10 februarie 2010, semnat de Elena Parapiru, Biroul de Presă MISA solicită acordarea dreptului la replică.

DREPT LA REPLICĂ

Viaţa liberă dă dovadă de lipsă de profesionalism. MISA, calomniată

În urma articolului „Cecilia Tiz revine. Şi e happy!”, apărut în Viaţa Liberă, miercuri, 10 februarie 2010, semnat de Elena Parapiru, Biroul de Presă MISA solicită acordarea dreptului la replică, pentru corecta informare a cititorilor dumneavoastră. Solicităm publicarea replicii în aceleaşi condiţii în care a apărut articolul calomniator.

Articolul conţine o serie de calomnii, insulte şi încălcări grave ale deontologiei profesionale. Dacă este să luăm articolul Elenei Parapiru la „puricat” descoperim că, din cele zece norme ale Codului Deontologic al ziaristului, şapte au fost încălcate. Şi asta în doar zece rânduri!

Articolul 1 al Codului Deontologic al ziaristului spune că „acesta are datoria primordială de a relata adevărul”. Elena Parapiru, care a scris acest articol, se pare că n-a ajuns cu lectura normelor deontologice aşa de departe. Este o minciună şi o calomnie afirmaţia că femeile din MISA ar fi trimise să prostitueze, să facă filme porno sau să danseze la bară. Afirmaţia nu este doar penibilă, ci şi profund insultătoare şi discriminatoare: adică în opinia autoarei, miile de cursantele yoga MISA ar fi prostituate. MISA va reclama la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării publicaţia Viaţa liberă.

A fost încălcat şi Articolul 2, care îl învaţă pe jurnalist că „poate da publicităţii numai informaţiile de a căror veridicitate este sigur, după ce în prealabil le-a verificat, de regulă, din cel puţin două surse credibile.” În Viaţa liberă, cele două surse au ajuns să fie una, iar partea cu „credibile” s-a rătăcit pe drum. Singura sursă este Cecilia Tiz, care este cunoscută ca fiind o înverşunată calomniatoare a şcolii noastre de YOGA. Ne întrebăm cum este posibil ca orice ziarist să considere suficiente afirmaţiile unei persoane cel puţin dubioase pentru a aduce acest gen de acuzaţii foarte grave unei şcoli de YOGA care numără peste 40.000 de cursanţi şi simpatizanţi?

De aceea sărim direct la Articolul 5 al Codului Deontologic care îi învaţă pe ziarişti că „se vor da publicităţii punctele de vedere ale tuturor părţilor implicate”. De ce nu aţi pus mâna pe telefon pentru a contacta Biroul de Presă MISA? Să nu mai vorbim de minima verificare a informaţiilor publicate… Articolul 5 continuă: „nu se vor aduce acuzaţii fără să se ofere posibilitatea celui învinuit să-şi exprime punctul de vedere. Se va avea în vedere respectarea principiului prezumţiei de nevinovăţie, astfel încât niciun individ nu va fi catalogat drept infractor până când o instanţă juridică nu se va pronunţa.” Este evident pentru oricine înzestrat cu un nivel minim de inteligenţă că şi Articolul 5 este ignorat cu aceeaşi nesimţire ca până acum. Vă spunem mai departe ce zice şi Articolul 3: „ştirea de presă trebuie să fie exactă, obiectivă şi să nu conţină păreri personale”. Unde este exactitatea sau obiectivitatea? În şirul de minciuni prezentat cititorilor? E de înţeles, deformaţie profesională… Dacă totuşi aţi fi urmărit să aflaţi care este adevărul, aţi fi putut respecta Articolul 7 al Codului Deontologic, care afirmă că: „ziaristul are dreptul de a refuza orice text de prezentare falsă a datelor şi faptelor.”

Lipsa de obiectivitate şi tonul instigator încalcă Articolul 9, care spune că „ziaristul care distorsionează intenţionat informaţia, face acuzaţii nefondate ori calomniază, săvârşeşte abateri profesionale de maximă gravitate”. Exact despre asta este vorba: în acest articol aţi făcut afirmaţii nefondate foarte grave la adresa şcolii de YOGA MISA şi ne-aţi calomniat. De aceea, pentru că se pare că ori nu cunoaşteţi aceste norme ale deontologiei profesionale, ori le ignoraţi cu rea voinţă, vă informăm şi ce spune Articolul 10: „ziaristul şi redacţia au datoria de a face corecţiile necesare în cazul în care, din vina lor, vor fi date publicităţii informaţii inexacte. În asemenea cazuri, instituţia respectivă de presă are obligaţia de a publica/difuza, în termen de 5 zile de la primire, pentru publicaţiile cotidiene dreptul la replică al reclamantului, ca formă esenţială de reparare a prejudiciului adus acestuia.” Aşteptăm ca măcar acum să daţi dovadă de profesionalism şi să ne publicaţi dreptul la replică.

Biroul de Presă MISA
18 februarie 2010