Victoria neo-marxismului în America? (II)

Citiţi prima parte a articolului

Grupul radical de stânga „Obama for America” (OFA)a fost transformat ulterior, pentru contiunarea agendei lui Obama și după terminarea celui de al doilea mandat, în „Organizing for Action”. Înregistrată în anul 2015 ca un ONG non-profit, care putea primi donații și contribuții nelimitate, OFA era cureaua de transmisie cu organizațiile radicale de stânga, foarte influente în campusurile universitare, unde marxismul cultural inspirat de ideologii Școlii de la Frankfurt cu 90 de ani în urmă și-a atins apogeul îndoctrinării tinerelor generații în timpul administrației Obama.

„Prin intermediul rețelelor de comunicare virtuală și a mediei de stânga, aceștia se mobilizează în flash-uri împotriva polițiștilor pe care ii acuză de «discriminare în favoarea unei elite albe conservatoare», împotriva «negaționiștilor schimbărilor climatice», a «rechinilor de pe Wall Street», a «dușmanilor conservatori» care se opun căsătoriilor homosexuale, drepturilor LGBT, avortului, amnistiei pentru imigranții ilegali și, în general, a tuturor celor considerați din perspectiva lor și a presei care îi sprijină, «extremiști de dreapta». […] În plus, organizația lui Obama a instruit sute de mii de agitatori juniori prin AmeriCorps, un program pentru tineret inițiat de Hillary Clinton, pe care l-a extins prin intermediul «My Brother’s Keeper», o inițiativă pentru «justiție rasială», lansată în 2012 în urma morții în Florida a adolescentului de culoare Trayvon Martin” (Paul Sperry, 14 noiembrie 2015, New York Post).

Toate aceste acțiuni subversiv-anarhiste au fost sponsorizate la nivel federal și preluate pe agenda mișcărilor Black Lives Matter, Occupy, ANTIFA ș.a. fiind îmbrățișate și încurajate în mod public în timpul revoltelor care au aprins America în vara lui 2020, când oamenii erau uciși în plină anarhie revărsată pe străzile și orașele americane de însuși Barack Obama, liderul spiritual declarat al rebeliunii stângii extreme americane. Și cum altfel, aceste organizații anarhice, fiind copiii lui de suflet.

„Suntem de partea voastră”, le-a dat asigurări președintele neo-marxist al Statelor Unite, organizațiilor Black Lives Matter (B.L.M.) și Occupy Wall Street, și în 2011 în timpul protestelor care au cuprins America (și Europa occidentală), încurajări reiterate public și în timpul întâlnirii din 2014 cu Patrisse Cullors, cofondatoarea Black Lives Matter, primită la începutul anului 2015 de Prima Doamnă, Michelle Obama, la Casa Albă. În paranteză fiind spus, Patrisse Collours, cofondatoare și ideolog BLM recunoaște, în cartea sa When They Call You a Terrorist: A Black Lives Matter Memoir, publicată în ianuarie 2018, că i-a studiat pe Marx, Lenin și Mao, devenind astfel „o marxistă convinsă și foarte bine instruită”. „Președinte a încurajat non-stop tulburările civile care au epuizat națiunea în timpul mandatului său” (Paul Speary, New York Post, noiembrie 2015).

„Iritarea socială cronică poate aduce prejudicii incalculabile țesăturii unei națiuni. Acuzând în mod constant și fals oamenii de rasism, sexism, homofobie sau islamofobie – sau orice alt -ism sau fobie pe care o aduc pe agenda publică – acești agitatori creează reacții de furie și ură din partea oamenilor, care înainte nu existau. Dar poate acesta și este obiectivul, după cum recomandau Alinsky, Obama și alți radicali: «un organizator revoluționar este necesar să zguduie din temeli tiparele predominante – să agite și să creeze dezamăgire și nemulțumire oamenilor față de valorile în care cred, până când masele ajung la punctul însușirii deziluziei induse față de modul de viață din trecut […] atunci timpul va fi deja pregătit pentru Revoluție»”, și-a încheiat Paul Speary articolul premonitoriu din perspectiva rebeliunii care a cuprins în 2020 America, articol apărut, repet, în noiembrie 2015 în New York Times.

Obama studentul a devenit Obama Maestrul… Întunericului

Absolut edificator, dacă suprapunem aceste imagini peste celelalte evenimentele pe fondul cărora președintele Donald Trump a fost îndepărtat de la Casa Albă în urma unei lovituri de stat foarte elaborate, ale cărei ramificații încă neelucidate depășesc cu mult granițele americane.

Hillary Rodham Clinton

Hillary Clinton, al cărei nume de fată pe vremea studenției la Wellesley College era Rodham, în anul 1969 a scris o teză laudativă de 92 de pagini, despre nimeni altul decât Saul Alinsky. „Dacă idealurile soților Alinsky ar fi actualizate, rezultatul ar fi o revoluție socială”, scria Clinton în teza sa, disponibilă online.

„Hillary Rodham, la fel ca mulți tineri americani, a intrat în facultate cu o educație conservatoare fermă, dar a ieșit un socialist înfiorător”, spune despre ea Trevor Loudon, autorul a două filme documentare apărute pe DVD și streaming online, în care sunt evocate, legat de doamna Clinton, ideile periculoase ale lui Alinsky: Rules for Radicals şi The Enemies Within, ultimul bazat chiar pe cartea lui Loudon, The Enemies Within: Communists, Socialists and Progressives in the U.S. Congress. Și pentru o parte din această transformare, se arată în documentar, „răspunzător este în mod clar mentorul ei politic, radicalul marxist din Chicago, Saul Alinsky.”

Un alt amănunt deloc de neglijat pentru parcursul îndoctrinării tinerei absolvente Hillary Clinton a fost stagiul pe care aceasta l-a petrecut în anul 1971 ca intern la cabinetul de avocatură din San Francisco al avocaților Robert Treuhaft și Doris Brin „Dobby” Walker Roberson, amândoi membri ai partidului comunist american și ai Asociației Internaționala Democrată, controlată în epocă de Uniunea Sovietică.

Poate fără nicio legătură directă sau cunoscută cu trecutul ei legat de cercurile radicale neo-marxiste este și faptul că, din poziția sa de secretar de stat în cabinetul Obama, prin intermediul Fundației Clinton deținută de soțului său Bill Clinton, Hillary Clinton a înlesnit cumpărarea de către Rusia a grupului minier canadian Uranium One Inc, de către societatea rusă Rosatom. Această vânzare care s-a făcut prin mai multe donații către Fundația Clinton a fostul președinte Bill Clinton, a diminuat cu 20% stocurile americane de uraniu, care au intrat astfel în posesia Rosatom. Coincidență? Întâmplare? O, daa… sigur că da…

Un alt capitol deloc de neglijat care arată și o altă dimensiune ce ține de siguranța națională a Statelor Unite este și legătura foarte puternică a doamnei secretar de stat Hillary Clinton cu asistenta ei personală, Huma Abedin, un personaj cu puternice legături în lumea islamică. Huba Mahmood Abedin, fost vicepreședinte al campaniei prezidențiale pentru Casa Albă din 2016 al candidatei Hillary Clinton, a fost din 2009 până în 2013 și adjunct al șefului de personal al secretarului de stat al SUA, Hillary Clinton. În timpul mandatului lui Hillary Clinton la Departamentul de Stat și în campania ei prezidențială, Abedin i-a devenit unul dintre cei mai apropiați și influenți asistenți.

În privința asta, cu adevărat interesante sunt alegațiile mai multor congresmani republicani, dar și mărturiile unor ofițeri CIA cum că membri ai familiei lui Huba Abedin au legături cu organizații radicale islamice, ceea ce contravine protocoalelor de siguranță națională ale SUA, doar că acest aspect nu a determinat-o pe Hillary Clinton să o îndepărteze din imediata ei apropiere, ba dimpotrivă.

Clare Cortez, fost ofițer de operațiuni CIA, declara într-un interviu pentru filmul documentar The Enemies Within că, „în perioada în care la Departamentul de Stat a fost Hillary Clinton, întreaga politică externă a Statelor Unite a fost în întregime bulversată. Nu s-a mai continuat urmărirea și capturarea jihadiștilor, iar în Libia au ajutat prin complicitate cu milițiile jihadiste ale Al Qaeda la răsturnarea guvernului legitim condus de Gadaffi, care în ultimii ani – afirmă Cortez – colabora în secret cu guvernul american, devenind un aliat în regiune al SUA.”

„Acesta este doar un exemplu dintre multe altele care s-au petrecut în timpul cât doamna Clinton a fost secretar de stat pentru politica externă și Abedin sfătuitoarea ei cea mai apropiată”, a mai spus fostul ofițer CIA, Cortez.

Huba Abedin a venit la Departamentul de Stat cu tot bagajul său de relații și legături pe care familia ei le avea cu Frăția Musulmană. Guvernul saudit a înființat un institut al afacerilor minorităților musulmane, la conducerea căruia l-a numit pe tatăl celei mai apropiate și de încredere asistente a secretarul de stat al Statelor Unite. Institutul la conducerea căruia se afla tatăl Hubei Abedin a publicat revista Jurnal – Afaceri și Minorități Musulmane, al cărei redactor șef a fost tatăl, apoi mama asistentei doamnei Clinton, Huba Abedin însăși fiind prezentă în consiliul de redacție. Este evident un conflict de interese, care poate fi privit și ca o cale de a-i fi răsplătite anumite servicii doamnei Abedin, dacă nu cumva institutul respectiv era și o curea de transmisie subterană directă între guvernul saudit și secretarul de stat Hillary Clinton.

De asemenea, continuă ofițerul CIA – Cortez, în cadrul acelui consiliu editorial era prezent și un anume Abdullah Omar Nassif, un saudit care înființase înainte de 11.09.2001 Rubby Trust, o companie care se ocupa de consultanță financiară, cu scopul explicit de a plasa bani în fonduri de investiții pentru Osama Bin Laden și Al Qaeda. Legăturile doamnei Clinton cu organizațiile radicale islamice sunt mult mai complexe și adânci, declară și Phill Haney, retras din activitate din Departamentul pentru Securitate Homeland, în același film care documentează și activitatea secretarului de stat Hillary Clinton. „În calitate de ofițer de informații, am depus un jurământ, să apăr această țară inclusiv în fața amenințărilor interne. Și Hillary Clinton este o amenințare internă” (Phill Haney, Department of Homeland Security, în rezervă).

De ce arată lumea în care trăim așa cum arată după cele două mandate ale lui Obama cu Hillary la Departamentul de Stat, nu cred că mai miră pe nimeni care e într-o oarecare măsură informat sau are un minimum interes să afle.

Ce urmează de aici mai departe?

Epilog

În timp ce președintele Donald Trump, cel mai pacifist președinte american, omul care a stins sau a pus pe pauză războaiele demente ale Americii, singurul președinte de stat care a înțeles ce pericol reprezintă pentru lumea liberă expansiunea Chinei cu modelul său politic și social, acest om care și-a dorit o revenire a Statelor Unite la tradiții și valori conservatoare este pus la stâlpul infamiei și lapidat în piața publică în fața poporului său și a lumii întregi, pentru vina de a-și fi iubit țara pe care a pus-o înaintea oricărui alt interes. Obama, antiteza totală a lui Donald Trump, președintele neo-marxist american, „cel mai bun construct al lui Saul Alinsky”, cum se lăuda chiar el, care a antagonizat ca nimeni altul prin politici progresiste societatea americană, a răvășit statele din nordul Africii și a distrus țări ca Ucraina, Siria, Libia ş.a.m.d. lăsând în urmă milioane de victime, morți și răniți, provocând cea mai mare migrație de refugiați de după Al Doilea Război Mondial, a primit premiul Nobel pentru Pace (chiar la începutul primului său mandat, imediat după ce a suplimentat efectivul trupelor americane în Afganistan) și se bucură astăzi, alături de ceilalți doi președinți americani complici la demolarea lumii – Bill Clinton și George Bush jr., prezenți și ei la depunerea jurământului de învestire a fostului vicepreședinte, de toate onorurile învingătorilor. Să nu urli la stele pentru nedreptățile acestea? Cum va arăta lumea după victoria rebeliunii neo-marxiste și instalarea printr-o fraudă colosală la Casa Albă a unui Cabinet din care nu lipsesc nume de rezonanță din fosta administrație Obama/Clinton, începând chiar cu al 46-lea președinte american – Joe Robinette Biden?

Să ne uităm numai la vicepreședintele Kamala Harris, cea care în cazul (foarte probabil) în care președintele Biden nu-și va mai putea continua mandatul îl va înlocui în Biroul Oval. Radicală de extremă stânga, provenită și educată într-o familie de intelectuali (tatăl, Donald Harris, economist jamaican și mama, Shyamala Gopalan, cercetător indian în domeniul cancerului), amândoi părinții cu afinități comuniste și activism în Asociaţia Afro-Americane din Berkeley, în mijlocul căreia în 1966 se puneau bazele Partidului Black Panther, de ideologie maoistă, modelul mişcării de azi, mult mai „de succes”, Black Lives Matter, Kamala Harris ajunsă la Casa Albă, într-adevăr reprezintă o amenințare majoră pentru lumea liberă.

Coincidență sau mai degrabă nu, liderul din anii ’60 al Asociaţiei Afro-Americane din Berkeley, Donald Warden (cunoscut sub numele de Khalid al-Mansour) avea să-l sprijine pe Barack Obama să intre la Facultatea de Drept – Harvard. Se poate spune acum, privind la modul în care aceste personaje și-au împletit destinele și și-au sincronizat pașii în vederea continuării și finalizării celui mai ambițios proiect al „Școlii de la Frankfurt” început cu aproape un secol în urmă – transformarea profundă a Americii din liderul mondial al lumii libere în liderul mondial al revoluției neo-marxiste, că Noua Stângă Globalistă, echivalentul peste timp al Internaționalei Comuniste, a câștigat… Ce urmează de aici? Nici nu mai contează, de fapt, oricum China este marea câștigătoare a trădării din interior a Americii.

Și, în sfârșit acum, neo-marxismul „occidental” visat de Lukacs, Marcuse, Horkheimer, Gramsci și ceilalți strategi ai istoricei revanșe a marxismului cultural gândit în laboratoarele Școlii de la Frankfurt, după o gestație de aproape un secol în universitățile americane de unde s-a răspândit otrăvind noi și noi generații de americani ajunși astăzi în poziții cheie în establishmentul politic de peste ocean, va face o strălucită joncțiune cu modelul de comunism asiatic, al „vieții pe credite” supravegheată de I.A. visul postumanist al geriatricilor cu sex incert de la Davos.

Imaginile ireale transmise din capitala americană, cu un oraș pustiu și în stare de asediu, cu zeci de mii de soldați înarmați, garduri de sârmă ghimpată și blindate care blochează accesul către Capitoliu, pe esplanada căruia locul zecilor de mii de americani entuziaști care de obicei asistă la spectacolul ceremoniei depunerii jurământului noului președinte al Americii a fost luat de 200.000 de stegulețe (probabil made in China), arată în realitate că uzurpatorii puterii politice de la Washington știu prea bine că farsa lor nu a prins la poporul american și se tem.

Autor: Petru Caluian

Citiți și:
PROFEȚII: Să ne amintim că SUA sunt un produs masonic în care se va desăvârși bolșevismul, iar la final își va primi răsplata
Petru Romoşan: „Dirijorul politic al noii echipe de la Washington este Barack Obama”

 

yogaesoteric
21 iulie 2021