Viitor terifiant: Avem deja roboți care mănâncă alți roboți pentru a crește și a deveni mai puternici

Oamenii de știință au creat un prototip de robot proiectat să canibalizeze părți ale altor roboți și să le construiască în el însuși.

„Adevărata autonomie înseamnă că roboții nu este necesar doar să gândească pentru ei înșiși, ci și să se întrețină fizic”, afirmă un grup de oameni de știință.

„Metabolismul” roboților

Ar fi indicat ca roboții să poată să se canibalizeze unii pe alții pentru a-și putea accelera evoluția, aducându-i mai aproape de forme de viață autosuficiente, capabile să trăiască independent de stăpânii lor umani?

O echipă de cercetători de la Universitatea Columbia din SUA a construit un robot care poate căuta și fuziona cu alți roboți pentru a deveni mai mare, mai puternic și pentru a-și adapta abilitățile la mediul înconjurător – poate într-o zi va permite înflorirea unor întregi „ecologii robotice”.

Eforturile lor au dus până în prezent la un prototip numit „Truss Link”, un modul în formă de tijă care se poate extinde, contracta, târî și își poate folosi vârfurile magnetice pentru a se conecta cu alte module, după cum se detaliază într-un nou studiu publicat în revista Science. Poate că nu arată prea bine în sine, dar este o platformă versatilă care poate construi structuri complexe care se pot mișca și interacționa cu mediul lor în moduri adaptabile, notează Futurism.

„Adevărata autonomie înseamnă că roboții nu este necesar doar să gândească singuri, ci și să se întrețină fizic”, a declarat autorul principal Philippe Martin Wyder, cercetător la Columbia Engineering și la Universitatea din Washington, într-un comunicat despre lucrare. „La fel cum viața biologică absoarbe și integrează resurse, acești roboți cresc, se adaptează și se repară folosind materiale din mediul lor sau de la alți roboți.”

Într-un videoclip difuzat de cercetători, o amestecătură de șase Truss Links separați, teleoperați de cercetători, se răsucesc unii spre alții până când formează un robot cu două jumătăți triunghiulare, cu o jumătate având o legătură suplimentară sau „coadă”. Cercetătorii numesc acest proces „metabolismul robotului”, în sensul că el reflectă în mod grosier modul în care organismele biologice se pot absorbi reciproc.

Forma nou alcătuită se îndreaptă apoi spre o margine, se aruncă, dar lasă coada deasupra, sprijină o jumătate de un obiect din apropiere și folosește diferența de înălțime pentru ca coada să poată închide forma și să formeze un tetraedru, demonstrând că roboții își pot folosi mediul pentru a se transforma dintr-o structură 2D într-una 3D.

De aici, robotul tetraedru absoarbe apoi o verigă din trusă pentru a o folosi ca „baston”. Acum un „tetraedru cu clichet”, robotul se poate deplasa cu 66% mai rapid decât înainte pe o pantă înclinată de zece grade, au declarat cercetătorii.

Inspirați din lumea biologică

Într-o altă dovadă a versatilității lor, roboții au arătat, de asemenea, că pot ajuta alte mașini să se modernizeze: într-un videoclip, un tetraedru cu clichet aflat pe o platformă își folosește bastonul ca pe un apendice pentru a ridica un alt robot aflat sub el, astfel încât să își poată finaliza transformarea în tetraedru. Roboții au demonstrat, de asemenea, că se pot întreține singuri, eliminând modulele care nu mai au baterie și înlocuindu-le cu altele noi.

Inspirația lui Wyder, conform unui interviu acordat Ars Technica, a venit din observația că, în lumea biologică, doar 20 de aminoacizi standard se pot combina într-un număr practic nelimitat de proteine. În planul cercetătorului, fiecare modul Truss Link servește drept un singur aminoacid.

Aceasta face parte din filozofia sa de a evita ceea ce el consideră a fi o capcană comună în domeniul roboticii, care este doar încercarea de a imita biologia. „Făcând aceasta, am replicat doar rezultatele evoluției biologice”, a declarat el pentru Ars. „Eu spun că este necesar să replicăm metodele sale”.

Totuși, roboții au mult de lucru înainte de a putea rivaliza cu lumea vie. Faptul că au fost teleoperați de cercetători, în loc să funcționeze complet independent, reprezintă un neajuns – deși, pentru corectitudine față de echipa care i-a construit, se poate spune că viața a avut miliarde de ani la dispoziție pentru a lăsa procesele aleatorii să se desfășoare înainte de a forma primele organisme multicelulare.

Simulările pe calculator efectuate de cercetători sugerează că roboții ar putea produce spontan majoritatea formelor testate prin comenzi motorii aleatorii în decurs de 2.000 de încercări – cu excepția unui tetraedru, din motive geometrice complexe. Aceasta este o mare excepție, dar cercetătorii susțin că, având la dispoziție mai multe încercări și mai mult timp de simulare, roboții ar fi fost capabili să formeze în cele din urmă structura 3D. Astfel, „Truss Links ar putea crește singure, chiar dacă ar acționa aleatoriu”, scriu ei.

În continuare, Wyder dorește să construiască și mai multe tipuri de astfel de module. „Viața folosește aproximativ 20 de aminoacizi diferiți pentru a funcționa, așa că în prezent ne concentrăm pe integrarea modulelor suplimentare cu diferiți senzori”, a declarat el pentru Ars.

Citiți și:
Un raport comandat de Departamentul de Stat al SUA relevă faptul că Inteligența artificială (AI) poate genera „un pericol de extincție” pentru omenire
OpenAI, chemată în judecată după sinuciderea unui adolescent. ChatGPT i-ar fi dat instrucțiunile finale: nodul de spânzurătoare și scrisoarea de adio
WEF Davos 2025 ‒ Robotizare și depopulare

yogaesoteric
9 septembrie 2025