Virgiliu Gheorghe: Prin reforma de austeritate, profesorul a fost și mai mult batjocorit de sistem. Un gunoier câștigă mult mai bine ca un profesor care merge la școală să-și țină timorat orele. Interviu educație/homeschooling (I)

Binecunoscutul autor de studii bioetice și apologet creștin Virgiliu Gheorghe Vlăescu, fondatorul celei mai apreciate reviste de cultură și credință din România, Familia Ortodoxă, totodată senator AUR, președinte al comisiei pentru Tineret și Sport și membru al Comisiei de Educație, a participat la o dezbatere sub formă de interviu despre una dintre cele mai importante teme pentru societatea românească: Educația copiilor nației.

Nu este, credem, o necunoscută pentru cei preocupați de trecutul, prezentul și viitorul națiunii faptul că Educația a fost domeniul cel mai atacat de factorii externi și interni care nu doresc bunăstarea națiunii române. Faptul este relevat de numărul impresionant al schimbărilor de miniștri la acest portofoliu, de la fostul agent NKVD și membru în conducerea Fundației Soros, Mihai Șora, instalat de Guvernul FSN-GDS, și până azi. Guvernul Dăncilă, de exemplu, creditat de suveraniștii de TikTok și Facebook drept unul serios, recunoscut și de China (!), deține recordul de viteză asupra „reformei educaționale”: a schimbat la Educație nu mai puțin de 4 miniștri într-un decurs de numai 18 luni, între 2018-2019. După care a venit capac „România educată” a lui Klaus Iohannis, o mascaradă a formei fără fond, ca toată președinția personajului de trist și rău augur. Academicianul de Cluj-Napoca Daniel David este al 33-lea ministru al Educației în cei 35 de ani scurși de la „revoluție”.

Fiecare dintre aceștia a venit cu programa, reforma și lista lui de obiective mai mult sau mai puțin ascunse. Însă ceea ce este mai puțin cunoscut public este că, începând cu 1990, sub toți acești miniștri s-a întins o plasă, pentru alții o plapumă, a Rețelei Soros, sprijinită în mare măsură de ONG-ul extremist maghiar UDMR. Rețea cu misiuni clare în toată lumea, după cum a relevat fără echivoc Administrația Trump, și anume, la modul concret, misiuni de distrugere a normalității.

Peste toate acestea, acum se suprapune, sub pretextul austerității, falsa necesitate a reducerilor draconice financiare, care vor amenința aproape până la demolare edificiul și-așa șubred al educației. Spunem falsă necesitate, pentru că istoria clipei ne arată că Sistemul Patriot de circa 1 miliard de euro oferit gratis Ucrainei a fost pulverizat de Rusia la scurt timp, conform rapoartelor de specialitate. Dacă acest miliard aruncat în aer ar fi ajuns la învățământ, poate am fi micșorat mai repede rata amețitoare de analfabetism funcțional din țara noastră, a celor care se presupune că vor conduce mâine România.

În acest timp, ministerul Educației și Cercetării, dominat, din păcate, printre reali profesioniști, de un aparat ideologizat sau analfabet de-a dreptul – după cum s-a dovedit recent și în direct, la Oradea, chiar cu un ordin de ministru plin de greșeli gramaticale penibile –, țintește să impună profesorilor și elevilor norme ideologice antiumane și acceptarea propagandei homosexuale mascate, acțiuni toxice care în Statele Unite au fost deja abrogate de la revenirea lui Donald Trump la Casa Albă. Creștinii ortodocși, majoritari în această țară, care doresc să-și crească copiii conform credinței lor, se izbesc de măsuri și inițiative anticreștine și de un bullying școlar (cazul Tronos Junior) dar și instituțional la adresa creștinilor, chiar și în școli particulare. Iar atunci când părinții decid să iasă din acest sistem viciat și vicios și să aleagă sistemul american de homeschooling pentru a-și crește copiii conform credințelor lor încălcate în sistemul școlar oficial, aceștia sunt puși la zid de autorități, cum s-a petrecut recent în câteva cazuri.

În acest context încărcat, Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), care reprezintă la această oră, conform sondajelor, circa 40% din electorat, a lansat o conferință a factorilor de specialitate, la care a participat și bioeticianul Virgiliu Gheorghe Vlăescu (VIDEO la final). ActiveNews l-a invitat pe domnul senator la o discuție cu membrii redacției pentru a-l chestiona asupra problemei într-un interviu redacțional din care publicăm azi prima parte:

Reporter: Domnule Virgiliu Gheorghe Vlăescu, ați luat parte recent la o conferință pe tema „Criza educației între comasare, haos și dorința de libertate educațională. Homeschooling”, organizată de Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), la Parlamentul României. Care a fost obiectivul acestui eveniment?

Virgiliu Gheorghe Vlăescu (V.G.V.): Este a doua întâlnire organizată de AUR în parlamentul României pe teme ce vizează educația. Este o modalitate prin care cunoaștem mai bine realitățile din teritoriu, problemele cu care se confruntă profesorii, elevii, în fine tot ce ține de procesul educativ. În general, la conferință sunt prezenți senatori și deputați din partea noastră și profesori, cercetători din domeniul educației, directori de școli și licee, profesori universitari și reprezentanți ai marilor sindicate ale profesorilor și părinților.

La ultima întâlnire din 12 noiembrie au fost prezenți în prezidiu și președinții celor mai mari sindicate ale profesorilor din România, Simion Hăncescu, președintele Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, și Anton Hadăr, președintele Federației Naționale Sindicale „Alma Mater”. A participat la eveniment din partea ministerului Sorin Ion, secretarul de stat în Ministerul Învățământului și, telefonic, ministrul Daniel David.

Tema a fost foarte generoasă și, tocmai pentru aceea, a stârnit un larg interes. Din păcate, cei peste 100 de profesori și directori de școli și licee prezenți în sală s-au arătat extrem de nemulțumiți de reformele din vara aceasta.

Se pare că, aceste reforme dau încă o lovitură învățământului românesc, poate cea mai dură în ultimii 35 de ani, în urma căreia nu știu cum se va mai putea vorbi de un învățământ românesc începând de anul viitor, de un proces educativ care să respecte niște standarde minime, care să-și atingă obiectivele. Nu dau nume, dar ca o lozincă auzim toată ziua pe anumiți politicieni că vorbesc de o „Românie educată”, de lupta cu analfabetismul, facem din aceasta obiectivul noii guvernări, în spate însă, legislativ dăm lovitura de grație învățământului românesc.

Rep.: De ce spuneți aceasta? Care ar fi motivele pentru care învățământul românesc nu mai are șanse de revenire în contextul noilor reglementări legislative?

V.G.V.: Deși păreau niște măsuri de austeritate, și pot fi numite astfel, este important să se știe că reducerea condițiilor salariale ale profesorilor sub o anumită limită, în contextul în care aceștia nici nu mai au statutul social recunoscut de dinainte, respectul societății, copiilor și părinților, cei mai buni profesori vor pleca din învățământ.

Mărirea normei didactice la 20 de ore săptămânal asociată cu scăderea platei cu ora cu aproximativ 50%, ajungând în unele cazuri până la 24 lei pe oră, face ca munca profesorilor să nu mai fie plătită corespunzător efortului, iar acesta să nu mai poată câștiga un salariu decent care să le permită să trăiască, mai ales în noile condiții ale inflației. Gândiți-vă că oficial avem o inflație de 9,4%, dar orice român știe că prețurile au crescut cu mult mai mult de 10%. De pildă, la fructele proaspete au crescut prețurile cu până la 40%, curentul cu 69% și multe alte produse au creșteri uriașe pentru posibilitățile mai noi ale profesorilor.

Creșterea cu două ore a normei didactice a fost socotită de către guvernanți decentă. Ei compară cu normele didactice din alte țări.

Comparația e irelevantă deoarece în România, profesorii, pe lângă orele în clasă și, desigur, celelalte ce țin de pregătirea materiei, corectarea extemporalelor etc., mai au și mulțime de alte activități administrative și birocratice care le cheltuie nu numai timp, ci și nervi. Pe de altă parte, când compară numărul de ore de normă didactică cu alte țări, se cuvine să compare și salariile. Profesorii noștri, ca să poată supraviețui economic, fac și ore suplimentare și în multe cazuri meditații. Asta în condițiile în care munca de profesor, mai ales în România astăzi, este extrem de obositoare, epuizantă la nivelul sistemului nervos, dar și psihic, încât mulți profesori intră în burnout și sunt nevoiți să continue să meargă la școală cu nervii făcuți praf. Acesta poate fi socotit și unul din motivele scăderii calității predării la clasă.

Rep.: De ce credeți că în România munca de profesor este mai grea ca în alte țări?

V.G.V.: Statul, prin salarizare și condiții de muncă, dar și mass-media prin scandale au depreciat mult statutul profesorului în societatea românească. Îmi spune un prieten că în Anglia unde a avut copilul la școală, la ieșirea din clasă, după oră, acesta mulțumea profesorului pentru ora ținută. La noi s-a ajuns ca elevii să vorbească extrem de urât cu profesorii lor, chiar să-i amenințe și să-i înjure și, părinții, în cele mai multe cazuri vin la școală ca să-i reclame tot pe profesori.

Din poziția de președinte al comisiei pentru Tineret și Sport din Senatul României, am mers la mai multe școli din județul Suceava pentru a vorbi cu conducerea liceelor și școlilor, cu profesorii pentru a afla care sunt problemele. Ei bine, la unul dintre cele mai bune licee din țară, un director îmi spune că un profesor a preferat să renunțe la învățământ, pentru „a face Uber”, nu atât pentru banii semnificativ mai mulți câștigați, ci pentru că nu mai suporta umilințele la care îl supun ca profesor atât societatea, cât și elevii și părinții.

Rep.: Credeți că se poate face ceva în această direcție?

V.G.V.: Desigur. La fiecare dintre întâlnirile avute cu ministrul Daniel David, până acum trei la număr de câte o oră, am prezentat această problemă și am solicitat măsuri pentru ridicarea statutului dascălului în România. Atât copiii, cât și părinții acestora este necesar să-și asume un respect, pe care cred că s-ar cuveni să-l datoreze profesorului. Acesta nu este un lucrător obișnuit, ci un om care își dedică viața copiilor, adolescenților pentru a-i forma pentru viață. Nu este deloc ușor, iar asta înseamnă nu numai timp, ci și lupta cu viziunile sociale anarhice, cu comportamentele anticulturale promovate de mass-media etc. Practic, profesorul, dincolo de cunoștințele pe care este necesar să le transmită copilului, el se luptă să facă un om din acesta, un om pe care familia sa și societatea să se poată baza în viitor. Când i-am solicitat ministrului David să luăm măsuri prin care să putem crește statutul social, profesional, să redăm respectul cuvenit vocației de dascăl în România, precum se petrece în întreaga lume, nu ne-a dat niciun răspuns, nici că înțelege problema și nici că se va modifica ceva.

De asemenea, am solicitat ministrului Învățământului, al Educației și Cercetării, să reducă sarcinile administrative și birocratice. El mi-a răspuns că 18 ore ore pe care le au profesorii ca normă didactică sunt prea puține, asta era înainte de mărirea normei didactice, deci ar avea mult timp la dispoziție și pentru administrativ. Eu știu foarte bine că statisticile și alte sarcini pe care le asumă profesorii, pe de o parte sunt inutile, căci nu mai sunt prelucrate nicăieri, nu ajută pe nimeni, pe de altă parte îi scot din ritmul didactic. Este necesar să facă tot timpul rapoarte, să completeze hârtii, să facă cursuri de perfecționare, să-și adapteze permanent metodele la învățământul digital și altele. Într-un cuvânt, ministrul a respins dintru început cererea mea. Aceste două teme au fost aproape un leit motiv la toate cele trei întâlniri de o oră cu ministrul Învățământului.

Rep.: Și care a fost rezultatul?

V.G.V.: Rezultatul? Nu s-a modificat nimic. Ba mai mult, prin reforma de austeritate, profesorul a fost și mai mult batjocorit de sistem, ceea ce contribuie în mod nefast la imaginea acestuia în societate. O femeie de serviciu sau un gunoier câștigă mult mai bine ca un profesor care merge la școală să-și țină orele, adeseori timorat, iar anumite femei care trăiesc doar pentru imagine sau practică video-chat-ul pot disprețui și mai mult dascălul din România care nu câștigă pentru că se luptă pentru educarea copiilor decât un procent din ceea ce acestea adună din practicarea unei așa-zise meserii. Inversarea valorilor nu poate avea ca efect decât distrugerea statului. Oare aceasta se dorește?

Rep.: Până unde credeți că vor merge măsurile de austeritate? Se vor opri aici?

V.G.V.: Se vorbește deja de a reduce cu încă 10% bugetul pentru Învățământ și Sănătate, pentru a crește bugetarea pentru industria armamentului. Mi se pare aberant. Cred că înainte de a ne îngriji să ne apărăm țara, de amenințări virtuale deocamdată, ar fi necesar să ne preocupe supraviețuirea românilor și mai ales educația, care e viitorul țării. Dacă țara se distruge structural, dacă nu vom mai avea generații educate suficient cât să poată munci și duce țara mai departe, ce sens are să ne mai gândim la apărare. Mi-e teamă că e vorba mai mult de a hrăni industrii de armament străine care ne influențează politic la ora aceasta, decât de o adevărată nevoie militară.

Știți ce înseamnă reducerea cu 10% în actualele condiții? Înseamnă, după cum spune în conferință Anton Hadăr, președintele Federației Naționale Sindicale „Alma Mater”, că 10% din profesori vor trebui să fie dați afară. De asemenea, vor scădea atât de mult finanțările, încât nu știu de unde vor mai reuși să-și plătească cheltuielile. Am fost șocat să aflu de la acest profesor că sunt rectori care s-au împrumutat la bancă ca să facă față cheltuielilor. Unde se va ajunge, la închiderea universităților pe motiv de faliment financiar?

(va urma)

Citiți și:
Daniel David subminează profesorii, din nou. Ministrul Educației vrea ca elevii să-și toarne profesorii dacă aceștia „răspândesc informații false”
După Comisia Europeană, și Consiliul Europei vrea impunerea educației de gen și a tematicilor LGBT în școlile din România

 

yogaesoteric
1 decembrie 2025