Vivekananda – meteor al spiritualităţii

La 11 septembrie 1893 a luat  parte, la Chicago, la prima sesiune a Parlamentului Religiilor. Ca şi în facultate, unde prin inteligenţa lui sclipitoare şi-a atras imediat simpatia tuturor profesorilor, şi aici, prin elocvenţa şi talentul său oratoric, precum şi datorită vastelor sale cunoştinţe despre cultura estică şi vestică a cucerit repede admiraţia auditoriului. Această reuniune spi-rituală a constituit rampa de lansare spre o lume în care, devenit de curând celebru, misiunea lui pe acest pământ era mai uşor de îndeplinit. Presa americană a scris numeroase articole despre perso-nalitatea extraordinară a indianului care „a cucerit America”.

O societate americană i-a oferit posibilitatea de a realiza un turneu în Statele Unite, în care urma să susţină mai multe conferinţe. Astfel el a vorbit americanilor despre istoria şi tradiţia ţării sale natale, despre cultura şi spiritualitatea Indiei.
În America, el a devenit ambasadorul spiritual al Indiei, iar în ţara sa, Vivekananda este privit ca patriotul sfânt al Indiei mo-derne.
Tot în Statele Unite a organizat în 1896 mişcarea spirituală vedantică, cu scopul de a prezenta această filosofie indiană publicului larg, precum şi metodele de aplicare ale acestei filosofii în viaţa de zi cu zi. Tolerarea şi acceptarea tuturor religiilor existente constituia îndemnul său cel mai important.
Unele dintre lucrările sale, precum Bhakti Yoga, Raja Yoga, Karma Yoga, Jnana Yoga, fuseseră deja publicate şi se bucurau de un considerabil succes printre cei mai mari savanţi şi gânditori ai Americii. Universitatea Harvard din Statele Unite i-a oferit Catedra de Filosofie Orientală, iar Universitatea Columbia, Catedra de Limba Sanscrită.

„Pelerinajul” departe de ţară a luat sfârşit cu succes la începutul anului 1897, când Swami a revenit la Calcutta. A parcurs şi aici întreaga Indie, transmiţând învăţătura sa pe oriunde trecea.
Marele vis al său, de a construi o mânăstire în munţii Himalaya, s-a realizat în anul 1899 şi a primit numele Advaita Ashrama. Un alt număr de instituţii au luat naştere în diferite părţi ale Indiei, ca urmare a eforturilor depuse de Swami Vivekananda, printre care şi Ordinul Misiunii Ramakrishna.
În 1899, Naren s-a întors în Statele Unite şi a format noi centre ale filosofiei Vedanta în San Francisco, Oakland şi Alameda.
În 1900 a plecat la Paris, fiind invitat la Congresul de Istorie a Religiilor.
În această perioadă tendinţa de a medita tot mai mult, de a intra în stări meditative foarte profunde a ajuns la apogeu.

A fost al celorlalţi până în ultima clipă
S-a întors în India, iar ultimele luni de viaţă şi le-a petrecut la mânăstirea de la Belur. Principalele sale ocupaţii erau meditaţia şi vizitele prietenilor şi ale discipolilor săi. Viaţa intensă şi completă a marelui înţelept s-a încheiat înainte ca acesta să împlinească 40 de ani. În învăţătura oferită de Swami Vivekananda de-a lungul anilor, precum şi în fiecare zi a vieţii sale pulsează ideea-forţă ce l-a ghidat permanent – să dăruieşti Divinului fiecare clipă, dăruindu-te în acelaşi timp aproapelui: „Aceia care se abandonează cu totul Stăpânului Suprem săvârşesc mult mai mult pentru întreaga umanitate decât toţi ceilalţi aşa-zişi filantropi.”