Viziunea globalistă: orașele-închisoare „de 15 minute” și sfârșitul proprietății private

Ca regulă generală, am constatat că, ori de câte ori publicul analizează o anumită agendă promovată de guverne și globaliști, primul lor răspuns este să se arate indignați, la fel cum ar face un narcisist atunci când pune la cale ceva rău și este prins. Cum îndrăznești să le pui la îndoială intențiile și să sugerezi că acestea ar putea fi nefaste? Cum îndrăznești să sugerezi că sunt altceva decât iubitori și binevoitori? „Liderii” noștri au vrut întotdeauna doar ce e mai bun pentru noi, nu-i așa? Ei vor doar ca viețile noastre să devină mai sigure, mai confortabile și mai convenabile – asta este ceea ce îi motivează cu adevărat pe elitiști, nu-i așa?

Evident, istoria ne spune o poveste mult diferită și mă uimește când cineva încearcă să susțină că situația este diferită astăzi în comparație cu acum 100 de ani, 300 de ani sau 1.000 de ani. Nu există nimic nou sub soare. Întotdeauna vor exista tirani care vor încerca să obțină din ce în ce mai multă putere, iar acei tirani vor minți întotdeauna publicul, pretinzând că sunt oameni buni care au la inimă interesele noastre.

Când aceasta nu funcționează și cetățenii rămân sceptici, tiranii trec la atac, acuzând publicul de „teoria conspirației”. Strategia este menită să-i batjocorească și să îi facă de rușine pe gânditorii liberi – Nu vrei să ieși în evidență, nu-i așa? De ce să riști să fii ostracizat de societate? De ce să riști să devii o meme?

Tactica este înrădăcinată în ideea că mass-media corporatistă și oficialii guvernamentali reprezintă curentul principal și, prin urmare, ei reprezintă majoritatea. Iar majoritatea reprezintă realitatea. Nimic din toate acestea nu este adevărat sau relevant, bineînțeles. Doar faptele contează. Sofismele sunt lipsite de sens. Opiniile sunt lipsite de sens. Adevărul ar fi firesc să fie obiectivul. Iar dacă nu este obiectivul cuiva, atunci înseamnă că este un furnizor de minciuni și nu ar fi cazul să fie luat în serios. Există doar două căi de urmat, nu există cale de mijloc.

Recunosc că acuzația de „teorie a conspirației” are o oarecare valoare, deoarece, ori de câte ori establishmentul o folosește, este un semn sigur că te-ai apropiat de țintă și că ei devin nervoși. Ei ar putea încerca pur și simplu să schițeze toate dovezile pe care le-ar putea avea pentru a dovedi că poziția ta este greșită, dar nu prea fac asta. În loc să dezbată argumentele și dovezile, ei urmăresc să vă submineze ca fiind un critic valid și să incite publicul împotriva ideilor dumneavoastră înainte ca oamenii să aibă vreodată șansa de a le auzi. Este comportamentul răufăcătorilor, nu al liderilor binevoitori și grijulii.

Menționez această dinamică pentru că există o agendă mai presus de toate celelalte care este apărată agresiv de către mass-media establishment. Iar oricine o pune la îndoială, de la distanță, este persecutat automat ca „nebun conspiraționist” sau „negaționist”. Mă refer, desigur, la agenda privind schimbările climatice.

Am demitizat temeinic ideea schimbărilor climatice provocate de om în articole anterioare și nu voi pierde timpul cu asta. În schimb, vreau să examinez scopul final al politicilor privind schimbările climatice – soluția finală, care nu este de a salva planeta, ci de a domina populația.

Denumirile folosite pentru „resetarea” schimbărilor climatice variază, dar este adesea menționată de globaliști și de ONU drept Agenda 2030 sau Obiectivele de dezvoltare durabilă. Programele poartă o fațadă de ecologism, dar toate își au rădăcinile în economie. Altfel spus, toate eforturile privind schimbările climatice există pentru a distruge industria și comerțul și a stabili un parteneriat guvern/corporații cu scopul de a domina producția. Schimbările climatice sunt un cal troian pentru a introduce autoritarismul.

Cred că unul dintre cele mai importante aspecte ale Agendei 2030 pentru globaliști este ceva numit „orașul de 15 minute”; un proiect care implică sute de primari de orașe din SUA, Europa și Asia care lucrează îndeaproape cu grupuri precum Forumul Economic Mondial. La orice mențiune a acestei idei într-o lumină nefavorabilă, mass-media izbucnește cu furie. Ca și cum nu ar fi o problemă reală, demnă de dezbatere.

Instituția prezintă o imagine interesantă a orașelor de 15 minute – un viitor utopic în care tot ceea ce ai nevoie se află la o scurtă plimbare, iar transportul privat este superfluu (sau interzis). S-ar putea chiar să locuiești într-un mega-complex, asemănător unui mall uriaș în care să lucrezi și tu. Ai putea petrece luni întregi în interiorul unui kilometru pătrat de spațiu, fără a fi nevoit să părăsești zona.

Nu este o greșeală faptul că această idee a fost împinsă puternic în timpul pandemiei. Publicul a fost inundat de propagandă în legătură cu un virus cu o rată de supraviețuire de 99,8%, iar frica a făcut ca ideea de neconceput de a sta tot timpul acasă să devină brusc imaginabilă. Experții din mass-media continuă să numească legătura dintre lockdown-urile legate de epidemie și cele climatice o teorie a conspirației, dar ideea este recunoscută în mod deschis în cărțile albe ale ONU și WEF.

Unii susțin că majoritatea orașelor sunt deja „orașe de 15 minute”, cu toate necesitățile aproape de casă. Acești oameni nu înțeleg ce este cu adevărat un oraș de 15 minute. După cum notează numeroasele descrieri ale proiectului, nu vorbim doar de comoditate sau de acces în apropiere, ci de schimbarea fiecărui aspect al filozofiei noastre actuale de viață. Nu este vorba de a câștiga facilități, ci de a face o serie de sacrificii pentru a liniști zeii emisiilor de carbon.

Orașul de 15 minute este mai degrabă o rețetă care conține fiecare ingredient al agendei privind schimbările climatice și al lockdown-urilor din pandemie într-o singură viziune orwelliană cuprinzătoare. Aceasta include eliminarea autovehiculelor, eliminarea transportului privat și a drumurilor, monitorizarea orașului inteligent, a consumului de electricitate al fiecărei persoane, monitorizarea consumului de produse și a „amprentei de carbon”, supravegherea biometrică în cadrul unui peisaj urban compact și suprapus, conceptul de societate fără numerar, cultul echității și al incluziunii, controlul populației etc.

Este punctul culminant, jocul final; o închisoare masivă fără gratii. Un loc în care ești condiționat să te obișnuiești cu limitări artificiale ale vieții private, fără libertăți civile, fără proprietate privată și fără opțiuni de muncă sau mobilitate. Ești legat de pământ, iar pământul este deținut de stat (sau de corporație). Dacă doriți o comparație istorică, cea mai apropiată pe care o pot găsi este sistemul feudal din Europa medievală.

În cadrul acestor orașe ești un simplu mecanism în câmpul muncii, nimic mai mult. Nu ți se va permite niciodată să deții propria proprietate și, prin urmare, să fii proprietarul propriei tale munci. Tot ceea ce ai îți este dat de stat și îți poate fi luat de către stat dacă îl sfidezi. S-ar putea să poți părăsi satul sau comunitatea de care ești legat pentru o vreme, dar aceasta se va schimba odată cu restricțiile tot mai mari privind circulația publicului, în funcție de dictaturile ideologiei climatice.

Atâta timp cât ești productiv și supus, ți se vor da bunurile de care ai nevoie pentru a supraviețui, dar niciodată pentru a prospera. În cazul unui sistem feudal tehnocratic, nu veți avea nicio garanție că statul va avea nevoie de serviciile dumneavoastră. Cel puțin în Europa feudală, un țăran era văzut ca o resursă valoroasă din cauza populației limitate. Într-o lume în care mulți oameni sunt considerați „exces de populație”, ai putea fi ușor înlocuit și alungat din oraș pentru a muri de foame.

În 2016, Forumul Economic Mondial a publicat un document intitulat „Welcome To 2030. Nu dețin nimic, nu am nicio intimitate, iar viața nu a fost niciodată mai bună”. Articolul era menit să promoveze un concept numit „economia de partajare”, expus public pentru prima dată presei la Davos. Articolul descrie un viitor „ipotetic” în care un sistem comunist a pus capăt tuturor proprietăților private în numele salvării planetei de schimbările climatice. Beneficiile? Ei bine, la fel ca în cazul tuturor sistemelor comuniste, marea minciună este că vei munci mai puțin și că majoritatea lucrurilor vor fi gratuite. Acesta este modul în care idealurile colectiviste au fost vândute populației de generații întregi și ele nu funcționează niciodată așa cum pretinde establishmentul.

WEF a promovat economia de partajare de ani de zile, dar când a devenit mainstream și a fost criticată pe scară largă ca fiind distopică, mass-media a apăsat din nou comutatorul „teoriei conspirației” și a atacat pe oricine a expus implicațiile.

Mai multe platforme au publicat articolul în 2016, dar unele dintre ele l-au retras de atunci (Forbes pare să își fi șters copia publicată, de exemplu). Ei se prefac că agenda nu a existat niciodată, probabil pentru că articolul conține unele mărturisiri revelatoare, inclusiv o aluzie la conceptul Orașului de 15 minute. Din articol:

„Cea mai mare îngrijorare a mea sunt toți oamenii care nu locuiesc în orașul nostru. Cei pe care i-am pierdut pe drum. Cei care au decis că a devenit prea mult toată această tehnologie. Cei care s-au simțit învechiți și inutili atunci când roboții și inteligența artificială au preluat o mare parte din locurile noastre de muncă. Cei care s-au supărat pe sistemul politic și s-au întors împotriva lui. Aceștia trăiesc un alt fel de viață în afara orașului. Unii au format mici comunități care se autoaprovizionează. Alții au rămas doar în casele goale și abandonate din micile sate din secolul al XIX-lea.

Din când în când mă enervează faptul că nu am o intimitate reală. Nu pot merge nicăieri fără să fiu înregistrat. Știu că, undeva, tot ceea ce fac, gândesc și visez este înregistrat. Sper doar că nimeni nu le va folosi împotriva mea.”

Cu alte cuvinte, globaliștii își imaginează un viitor în care liber-cugetătorii nemulțumiți și oamenii înlocuiți de inteligența artificială sunt niște proscriși, care se străduiesc să răzbată pentru o existență lipsită de sens pe terenurile pustii ale lumii vechi. Pentru a rămâne în sânul noii lumi vei fi obligat să renunți la orice libertate, chiar și la libertatea de gândire. Rețineți că acest articol se dorește să fie o promovare „favorabilă” a economiei partajate și a orașelor de 15 minute. Cu toate acestea, fragmentul sună mai degrabă ca o amenințare.

Este important să înțelegeți că aceste orașe compacte nu vor fi proiectate pentru confortul dumneavoastră. Nu vor fi proiectate astfel încât să aveți toate facilitățile mai aproape de dumneavoastră, asigurând în același timp „durabilitatea”. Așa încearcă globaliștii să vândă proiectul, dar nu va fi așa. Mai degrabă, orașele vor fi proiectate pentru a vă controla mai bine, astfel încât să puteți fi forțați să faceți sacrificiile despre care ei spun că sunt necesare pentru ca sustenabilitatea să fie posibilă.

Ele sunt prezentate în mod eronat ca fiind „comunități descentralizate”, dar sunt exact opusul – sunt complet centralizate, ca o cușcă de hamster în care tu ești animalul de companie. Filosofia de bază din spatele lor este dependența. Dacă trăiești într-un loc construit special pentru a-ți elimina capacitatea de a te întreține singur, atunci ești un sclav. Deși, cu siguranță, chiar și sclavia poate fi făcută să pară nobilă dacă oamenii devin convinși că lanțurile lor sunt necesare pentru binele planetei.

Autor: Brandon Smith

Citiți și:
Gheorghe Piperea despre legea care forțează apariția „orașelor de 15 minute” în România
Parlamentar UE: Orașele de 15 minute înseamnă „sărăcire și înrobirea totală a tuturor oamenilor” – Tirania digitală

 

yogaesoteric
8 ianuarie 2024