Vocea electoratului. Elena Valerica Lasconi – candidata unei formaţiunii extremiste sexo-marxiste, antinaţionale şi globaliste

Istoricul alegerilor prezidenţiale din România consemnează, în anul 2000, prima candidatură a unei femei la cea mai înaltă demnitate în stat – avocata Elena Graţiela Bârlă (ind.). Deşi a obţinut doar 0,55% din voturi şi în ţară nu a avut parte de notorietate, dar în presa din Canada, Statele Unite, Brazilia, Caraibe, Franţa, Germania s-a bucurat de simpatie.

În anul 2004, clasa politică românească a fost tulburată de intenţiile româno-americancei Lia Roberts (născută Aurelia Sandu), preşedinte al filialei Partidului Republican din statul Nevada, de a candida la preşedinţia României. După zece luni de campanie pe cont propriu a renunţat, declarând: „Eu nu am venit în România pentru a-mi mânji numele, eu am venit pentru a juca cinstit şi nu pentru a fi denigrată”. Sloganurile ei: Năstase corupt; Vadim nebun; Stolojan ineficient; i-ar fi adus – după estimarea consultantului Dick Morris – minimum 10 procente din intenţiile de vot.

Reprezentarea feminină în alegerile prezidenţiale pare a fi devenit o chestiune mai serioasă în campania din 2014, când George Soroş îi solicită preşedintelui Traian Băsescu susţinerea candidaturii Monicăi Macovei (ind. 421.628 voturi, 4,44%), manevră gândită de Macovei pentru a diviza electoratul unei alte candidate, Elena Udrea (PMP 493.376 voturi, 5,20%), protejata lui Băsescu.

În alegerile din anul 2019 au fost tot două candidate, Viorica Dăncilă (PSD 3.339.922, 33,91%) şi Ramona Bruynseels (Partidul Puterii Umaniste, 244.275 voturi, 2,65%).

2024: Elena Valerica Lasconi – candidata unei formaţiunii extremiste sexo-marxiste, antinaţionale şi globaliste

Campania prezidenţială din anul 2024 a avut trei candidate: Ana Birchall (ind. 42.853 voturi, 0,46%), Bertalan Păcuraru Beatrice-Alexandra (ind. 14.502 voturi, 0,16%) şi preşedinta Uniunii Salvaţi România (1.772.500 voturi, 19,18%). Candidata formațiunii politice de strânsură „Uniunea Salvați România” la președinția României este Elena Valerica Lasconi, câștigătoarea detașată, cu 71% din voturi, a celui de al doilea mandat de primar al municipiului Câmpulung Muscel (peste 27.000 locuitori) la alegerile locale din 2024.

Cu certitudine că alegătorii din Câmpulung Muscel nu au fost în mod aparte interesați de doctrina politică a formațiunii extremiste sexo-marxiste, antinaționale și globaliste din care se adapă diversioniștii în ambalaj de salvatori ai României. USR este extinderea la nivel național a fostei asociaţii a șmecherilor din subteranele afacerilor imobiliare dubioase din capitală, ascunși sub înșelătoarea titulatură „Uniunea Salvați Bucureștiul”. Descinderea Elenei din ProTV în urbea lor, în anul 2020, pentru a candida la primărie a fost primită și onorată ca un eveniment. I-a cucerit, le-a câștigat încrederea, i-au acordat primul mandat, apoi al doilea și gata platforma pentru alegerile prezidențiale. A promis, chiar în seara sărbătoririi victoriei că despre Câmpulung se va vorbi ca despre Oradea sau Ciugud. De la Oradea, Ilie Bolojan remarca faptul că, la primăria din Câmpulung Muscel, cheltuielile salariale le depăşesc pe cele ale Primăriei Oradea, care are o populaţie de şapte ori mai mare.

Urbea păstorită de primarul Elena Lasconi are o bogată și interesantă istorie medievală. În „epoca de aur” a fost exemplul unui oraș puternic industrializat. Întreprinderea de autoturisme de teren „ARO” din Câmpulung Muscel a fost fanion al României în întreaga lume.

Din 1992 până în 2021, Câmpulung Muscel a înregistrat un declin demografic de aproape 40%. Ce s-a mişcat în Câmpulung Muscel în mandatul de primar al doamnei Lasconi? Realizările edilului Elena Lasconi s-au văzut şi apreciat. Un primar candidat la preşedinţia României este necesar să se prezinte cu o carte de vizită mult, cu foarte mult mai convingătoare, precum Ilie Bolojan şi alţi edili, care şi-au câştigat atât recunoaşterea întregii ţări, cât şi aprecieri din exterior, fie că sunt străini, ori români care revin după mai mulţi ani de absenţă şi au numai cuvinte de laudă. Dar ingineria socială, ca să-l citez pe domnul general (SRI) Anton Rog, directorul departamentului de resort al Serviciului Român de Informații, face minuni. După o constantă a opţiunilor de vot, cu 12 zile înainte de primul tur, Elena Lasconi părea a ameninţa intrarea în turul doi a preşedintelui naţional-unionist al AUR [iar după primul tur de scrutin s-a situat pe locul 2, devansându-l și pe candidatul PSD, Marcel Ciolacu, n.n.]. Explicaţia este simplă: cu cât citești mai mult din ceea ce se postează despre candidații produse mediatice, simți cum ți se alterează discernământul și ți se modifică opțiunile electorale.

Așa de exemplu, după ce am parcurs postările favorabile lui George Simion, am fost cuprins de admirație față de tenacitatea activistului politic, de multitudinea și diversitatea tematică a întâlnirilor sale cu alegătorii, de viteza cu care și-a edificat structurile teritoriale judeţene și a celor din peste 11 țări unde există comunități românești reprezentative. Caravana sănătăţii, intervenţia promptă în zonele inundate sunt acţiuni cu mare vizibilitate şi miză electorală sigură. Acuzaţiei de a fi agentul Moscovei i se contrapune, de către H.D. Hartman, ipoteza de a fi omul Washington-ului, iar expertul militar Aurel Cazacu are versiunea ofiţerului acoperit. Cornel Nistorescu percepe ingineria şi enunţă dilema: „George Simion spion sau erou unionist?”. Ce mai, gata, gata să mă decid unde voi pune ștampila pe buletinul de vot. Noroc pe mine că n-am uitat prima regulă a acoperirii agentului secret, potrivit căreia controlul şi manipularea unei mişcări, indiferent de factura ei, nu se poate realiza decât printr-un adept aparent al acelei mişcări.

Tot așa, lectura postărilor care ne spun cine este Elena Valerica te fură de-a dreptul, iar poza cu fetița numai zâmbet, cu chipiul de ceferist, probabil al tatălui, pus ștrengărește pe o ureche, îți anesteziază luciditatea și nu vei mai evalua critic avalanșa materialelor cu scop electoral. În propaganda electorală contează foarte mult amănuntele, aparent fără importanță. Nu întâmplător, pe mine m-a emoționat chipiul de ceferist, fiindcă și tatăl meu a fost ceferist. Ceferiștii erau considerați în vremea copilăriei generației mele, dar și a generației doamnei Lasconi, „a doua armată a țării”, iar tradițiile acestei armate sunt o adevărată mândrie pentru urmașii ceferiștilor, care crează și o puternică solidaritate. Cum să nu votez o fiică de ceferist?! Dar dacă……. dacă chipiul cu care a fost pozată nu este al tatălui candidatei, ci este doar un „port ilegal de uniformă”, ca blazon onorabil. Așa cum se adunară, la apelul secret, ipochimenii ciudați sub blazonul „Uniunea Salvați România”!?

Prestațiile electorale ale doamnei Lasconi par a fi reduse, de media mai bine plătită de adversari, la câteva exemple de impostură, din categoria prostocrației. Prostocrația, temeinic abordată academic de domnul profesor Andrei Marga, este o nouă formă a dictaturii, dictatura neomarxiștilor insinuați prin toate doctrinele și ideologiile, cu scopul nivelării globale a conștiințelor și al supunerii omenirii unei unice puteri.

Platitudinea, generalitatea și incomensurabilitatea angajamentelor electorale ale candidatei, ca și forma în care sunt reținute de Euronews nu sunt, nici pe departe, de natură a contura un profil de prezidențiabil (cităm: Apărarea democrației și a statului de drept; Îmbunătățirea sistemului de educație, pentru a pregăti elevii pentru „viața reală”; Asigurarea unui sistem de sănătate în care pacienții să fie tratați cu respect; Asigurarea unor venituri decente pentru românii care muncesc corect; Consolidarea relațiilor României cu NATO și Uniunea Europeană).

Colecția de sloganuri, redactate ca într-un referat pentru o ședință a asociației de bloc, denotă cât de departe este candidata de rolul constituțional al Președintelui României și de valențele jurământului acestuia. Surprinde viziunea, cel puțin ciudată, a prezidențiabilei asupra NATO și a Uniunii Europene, respectiv situarea României înafara celor două entități. România este parte cu drepturi și obligații egale a celor două organizații, se află în interiorul acestora, deci nu se mai pune problema relațiilor, ca înainte de aderare/integrare, ci de exercitarea activă a rolului de membru al NATO, respectiv al UE. Probleme ridică şi celelalte obiective: noi credem că nu tratarea cu respect a pacienţilor este condiţia sănătăţii lor, ci competenţa medicilor şi baza materială a sistemului sanitar; nu înţelegem cum va fi salarizarea diferenţiată a românilor care nu muncesc corect?

Școală de președinți ai națiunilor nu există, dar sunt, în schimb, personalități ale vieții publice ale căror cariere profesionale, bazate pe o pregătire solidă, practică și experiență în domeniul politicii, administrației și relațiilor internaționale, atașament față de istoria, cultura și tradițiile poporului, activism social, recunoaștere și frecventabilitate externe, moralitate și contribuții la prosperitatea materială și spirituală a țării ne pot garanta că-și vor duce la îndeplinire jurământul, rolul și atribuțiile constituționale ale Președintelui României.

Sfertul de veac de activitate jurnalistică al candidatei este departe de a-i asigura vreun loc în istoria presei românești. Cel mai probabil, nu ar intra nici în topul armatei de jurnaliști ai generației sale. Presa ultimului sfert de veac mai rezistă ca produs intelectual și se afirmă ca și funcție socială prin câteva voci singulare, nealterate de corupția cvasigeneralizată care domină, în primul rând, viața politică și, pornind de aici, societatea. Suprema dovadă: acceptarea rolului de a fi principalul vehicul al ingineriilor sociale.

Elena-Valerica Lasconi, în pofida salturilor procentuale la casele de pariuri, pardon, de sondaje, este şi firesc ar fi să şi rămână doar o candidată în istoricul alegerilor prezidenţiale.

Autor: General Br. (r) Aurel I. Rogojan

Citiți și:
Amazoaiele din politică: Lasconi, Gorghiu, Turcan
Execuția

yogaesoteric
2 decembrie 2024