Vulcanii noroioși de la Ivănești, comuna Pădureni, județul Vaslui
de profesor Vicu Merlan, Huși
În localitatea Ivănești, dar și în zonele din jur, au fost identificați cu ocazia unor cercetări în teren mai mulți vulcani noroioși. Aceștia au caracteristici asemănătoare, cu mici nuanțe particulare.
Articolul vine ca o completare a cercetărilor anterioare asupra vulcanilor noroioși din zona Moldovei, descriși în mai multe studii, încă din anul 2005. Toate aceste cercetări s-au materializat într-o lucrare de referință, unde au fost cartați și descriși individual toți vulcanii noroioși din România. Atunci când am studiat carstul și pseudocarstul dintre Munții Carpați și Nistru, am dedicat un capitol și pseudocarstului format în craterele vulcanilor din acea zonă.
În studiile făcute asupra vulcanilor noroioși de pe Valea Săratei, vale ce își are obârșia din nordul comunei Pădureni și confluează cu Valea Prutului la nord-est de localitatea Berezeni, am identificat la acea dată (anul 2010) astfel de fenomene geologice, la sud de localitatea Ivănești, mai exact în fostul cătun Todireni, dar și pe valea Frijeniului, vale paralelă cu Valea Săratei, ce confluează cu râul Frijeni la Ferma Sărata.
În toamna anului 2017, fiind într-o excursie cu elevii școlii Pădureni, am identificat la nord de localitatea Ivănești, la circa 300 metri de ultima casă din sat, în albia minoră a pârâului Sărata, doi vulcani noroioși activi, aflați la o distanță relativ mică unul de celălalt.
Direcția de scurgere a materialului vâscos este de la est spre vest. Materialul argilo-loesoidal vâscos este drenat de pârâul Sărata, însă datorită volumului mai mare și a deversărilor permanente, conurile au reușit să se contureze, ba chiar să bareze parțial cursul apei (talvegul). Aceasta a fost posibil doar pe timpul verii și la începutul toamnei, ca urmare a sezonului secetos, însă la o revenire în zonă, în martie 2018, am observat că vulcanul nordic se năruise (malurile estice s-au prăbușit în masa vâscoasă a vulcanului). Conul vulcanului s-a aplatizat la nivelul luciului de apă din albia minoră, datorită aportului hidric accentuat, ce a survenit prin viiturile repetate ce au avut loc cu ocazia ploilor din decembrie 2017 și ianuarie 2018.
În schimb, conul sudic – datorită aportului constant și probabil consistent, dar având și o compoziție mai solidă – nu a fost distrus de apa pârâului, însă a scăzut în înălțime cu câțiva centimetri, printr-o ușoară sucombare. În septembrie 2017, în zona centrală a celor două cratere se puteau observa la suprafața masei vâscoase mici bule de gaz ce se degajau în atmosferă, gaz provenit de la mari adâncimi, fiind adus la suprafață de apa sub presiune de deasupra zăcămintelor de gaze naturale din profunzimile pământului. Spre est crusta laterală a conurilor prezintă o ușoară solidificare (întărire), cu depuneri subțiri de săruri de calciu și potasiu, fiind ușor înțepătoare la gust. Cei doi vulcani noroioși aveau în anul 2017 o înălțime de circa un metru față de luciul apei, cu diametrul de peste 25 metri. Conurile sunt circulare, ușor aplatizate, datorită masei vâscoase din compoziție. Materialul vâscos predominant al vulcanului nordic este de culoare cenușie (humos), iar cel sudic de culoare gălbuie (loess). Cei doi vulcani activi prezintă un pericol de scufundare și înghițire atât pentru animale cât și pentru om, în special pentru copii.
La circa 50 de metri vest de cei doi vulcani activi, la limita dintre albia majoră și prima terasă inferioară a pârâului Sărata, se distinge un vulcan fosil, colmatat, înierbat, cu o vegetație de stuf, ce a fost drenat spre albia minoră a pârâului. Aceasta a fost accelerată de lucrările antropice funciare de drenare și adâncire a albiei pârâului Sărata, cu ajutorul excavatoarelor, din anii anteriori.
La jumătatea distanței dintre localitățile Capotești și Ivănești, lângă stâna lui Grecu Ionel, în albia minoră a pârâului Sărata au fost descoperiți, în urma informării de către localnici, și alți vulcani noroioși activi, de dimensiuni mari. Vulcanii din dreptul stânii sunt secționați lateral (pe partea estică) de talvegul pârâului Sărata. Cu ocazia lucrărilor de adâncire a cursului pârâului, când s-a ajuns în acest sector, personalul excavatoarelor i-au evitat, mergând pe linia de curbură estică a acestora, ocolindu-se cu bună știință zona activă periculoasă din centru.
Distanța dintre cele două cratere ale celor doi vulcani importanți din zonă este de circa 10 metri. Vulcanul din nord nu are con, deoarece a fost erodat și drenat în permanență de viiturile pârâului, însă în urma excavațiilor antropice, în mal poate fi vizibil stratul de humă de culoare cenușie pe un diametru de circa 15 metri, având circumferința de circa 50 metri în acest sector. Datorită activității intense a vulcanului, cursul apei este barat și îngustat de aluviunile permanente, dar și de vegetația ce crește pe acesta, formându-se un vad puternic îngustat ce permite trecerea pârâului cu piciorul. La o presiune exercitată prin săritură, zona craterului vibrează pe o rază de circa 5 metri. Vulcanul sudic are un diametru de peste 50 metri, cu zona centrală scufundată în trepte. Treapta estică coboară până pe talvegul pârâului, după care urcă spre vest cu circa 0,5 metri față de luciul de apă. Acest sector este cel mai activ, fiind alimentat subteran și de cursul pârâului. La o săritură serioasă, masa vâscoasă a craterului vibrează pe o rază de peste 10 metri. De la această treaptă, în urma unei rupturi abrupte de tip cornișă, se conturează un al doilea nivel, mai sus cu 0,5 metri față de primul și cu circa un metru mai jos față de albia majoră a pârâului. Acest nivel este colmatat de aluviunile pârâului, din timpul viiturilor, dar și de vegetația deasă de stuf. Circumferința vulcanului este de peste 100 metri.
Apa sulfuroasă din craterul vulcanilor noroioși
În perimetrul celor două cratere aplatizate, se simte un miros ușor de sulf, ce provine de la emisiile argilo-lutoase deversate în permanență, noroi ce traversează straturi geologice din profunzime ce au diverse zăcăminte de gaze și minerale. La suprafață se distinge un luciu de apă decantat, cu o peliculă groasă, albicioasă de sulf, depus pe fundul micilor băltoace și pe plantele căzute în acestea. Apa din zona craterului este îmbogățită puternic cu sulf, ce se degajă în atmosferă. Prin degustarea apei, sulful persistă puternic în compoziția acesteia. Apa sulfuroasă din craterul vulcanilor noroioși ar putea fi folosită profilactic în tratarea unor boli hepatice sau de stomac, având analogii cu cele de la Chersacosul, comuna Duda-Epureni și Dolhești, jud. Iași, unde pe lângă sulf se adaugă și o concentrație semnificativă de ioni de argint, ce fac din acele ape adevărate panacee pentru sănătatea omului.
Localnicii satelor din jur știu de la bunicii lor că în august 1944, când trupele germane se retrăgeau după spargerea frontului la Iași, un tanc nemțesc s-a împotmolit în conul vulcanului sudic, fiind înghițit de masa vâscoasă a acestuia. Nu știm de soarta echipajului, dar cu siguranță aceștia s-au salvat la timp, ieșind prin turela de la partea superioară a tancului. În perioada comunistă s-a urmărit scoaterea tancului din vulcan, acesta fiind ancorat și tras spre suprafață de peste cinci tractoare puternice. Cu tot efortul depus nu s-a reușit scoaterea acestuia la lumină, motiv pentru care până la urmă s-a renunțat. Tancul zace și astăzi la peste zece metri în abisul vânei vâscoase a pământului pădurean și probabil va rămâne acolo pe vecie.
Citiți și:
yogaesoteric
3 noiembrie 2018