Yemen, noul câmp de luptă pentru puterile regionale și globale

Pe măsură ce războiul din Yemen se intensifică, lupta pentru influență în regiunea sa estică a escaladat, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite luptând pentru dominație strategică, Israelul extinzându-și amprenta militară secretă, iar SUA intervenind militar în numele său.

Regiunea trece prin evoluții rapide care remodelează dinamica conflictului regional, Yemenul devenind un actor-cheie în schimbarea echilibrului de forțe.

În momentul în care Sanaa și-a reluat blocada navală asupra navelor cu destinația Israel, ca răspuns la interdicția de acordare a ajutoarelor pentru Gaza, SUA a intervenit rapid pentru a-și proteja aliatul, lansând lovituri aeriene de amploare în mai multe guvernorate yemenite, soldate cu sute de victime.

Cu toate acestea, răspunsul Yemenului a fost imediat. Forțele sale armate au executat o operațiune militară la nivel înalt care a vizat portavionul american USS Harry S. Truman și navele militare care îl însoțeau în Marea Roșie – o escaladare care semnalează începutul unei noi faze de confruntare.

Cu toate acestea, repercusiunile escaladării se extind mult dincolo de frontul maritim. În Yemen, lupta pentru influență dintre Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite se intensifică. Controlul regiunii estice înseamnă securizarea rutelor comerciale globale vitale prin Marea Roșie și strâmtoarea Bab al-Mandab, precum și stabilirea unor coridoare energetice alternative care să ocolească strâmtoarea Ormuz. Aceasta face din regiune un focar de competiție între puterile regionale și internaționale.

Triunghiul de Aur: O nouă luptă pentru influență

O veche luptă pentru influență s-a reaprins ca urmare a schimbărilor impuse de acțiunile armatei aliate Ansarallah în sprijinul Gaza. În timp ce Arabia Saudită și-a extins prezența în Al-Mahra și Hadhramaut, desfășurând militanți extremiști Salafi în zonele bogate în petrol, EAU și-au intensificat controlul asupra insulei Socotra, vitală din punct de vedere strategic, pe care ar fi deschis-o trupelor israeliene și agenților de informații.

De la începutul războiului din Yemen, în 2015, EAU au încercat să impună controlul asupra insulei Socotra, adesea descrisă drept „bijuteria Oceanului Indian”. Situată la confluența dintre Marea Arabiei și Cornul Africii, insula se află în apropierea rutelor maritime vitale care leagă Bab al-Mandab și Strâmtoarea Ormuz – o zonă cunoscută sub numele de „Triunghiul de Aur”. Inițial, prezența Abu Dhabi pe insulă a fost încadrată ca un efort de ajutor umanitar, dar s-a preschimbat rapid în expansiune demografică și militară.

Saleh Manser al-Yafei, redactor-șef al site-ului Southern Scene, a declarat pentru The Cradle:

„Ceea ce au făcut EAU nu s-a născut pe moment, ci face parte dintr-un plan prealabil la care au lucrat încă dinainte de război. A naturalizat o parte din populația din Socotra și, prin intermediul acestora, a cumpărat terenuri și ferme. Odată cu izbucnirea războiului și formarea așa-numitei coaliții arabe conduse de Arabia Saudită, EAU și-au îndreptat privirea spre Socotra pentru a-și pune în aplicare planul de a controla insula.”

EAU au încercat să închirieze Socotra pentru 99 de ani, să achiziționeze terenuri strategice, să domine rezervația turistică DSCOM și să înființeze o forță paramilitară loială cunoscută sub numele de Socotra Elite. De asemenea, a lansat proiecte de servicii precum spitalul Khalifa Bin Zayed și o rețea de telecomunicații emirateană pentru a se integra în viața de zi cu zi de pe insulă.

Yafei crede că evoluțiile din Socotra sunt strâns legate de evenimentele din Al-Mahra și Hadhramaut, deoarece toate fac parte din regiunea estică a Yemenului.

„Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite sunt în cursă pentru control. Riad domină Wadi Hadhramaut și intenționează să controleze Al-Mahra, în timp ce Abu Dhabi deține coasta Hadhramaut și Socotra. Ambele au creat miliții loiale pentru a înlocui armata națională și forțele de securitate din Yemen, promovându-și astfel obiectivele strategice.”

Riadul a încercat să își consolideze influența în Al-Mahra prin desfășurarea de forțe militare sub pretextul operațiunilor de combatere a contrabandei. Apoi și-a consolidat prezența prin construirea de baze militare, cooptarea liderilor tribali locali și sprijinirea grupurilor extremiste salafite care se aliniază intereselor sale ideologice și strategice. Mișcarea a dus la creșterea tensiunilor cu comunitățile locale care se opun militarizării guvernoratului de către regat.

Rezistența populară la influența străină

Pe măsură ce Arabia Saudită își extinde amprenta militară în Al-Mahra, au izbucnit ample proteste împotriva prezenței sale. În același timp, în Socotra se înregistrează tulburări din ce în ce mai mari, locuitorii condamnând ceea ce ei descriu drept o „ocupație” a Emiratelor.

Protestele au loc după ce documente divulgate au dezvăluit că ministrul transporturilor din guvernul lui Ahmad Awad bin Mubarak a fost de acord să cedeze Aeroportul Internațional Socotra către Eastern Triangle Holding Company din EAU, pe baza unei înțelegeri secrete semnate între reprezentantul EAU Khalfan al-Mazrouei și guvernatorul din Socotra, Raafat al-Thaqali, care are cetățenie emirată. Această înțelegere a urmat unui acord anterior care a vândut părți din terenul aeroportului unor firme emirateze.

Pe lângă controlul asupra aeroportului, EAU și-au extins influența în mai multe sectoare. În parteneriat cu Israelul, au modificat structura demografică a Socotrei, au introdus agenți de informații și și-au consolidat prezența militară. Potrivit rapoartelor, personalități din serviciile de informații, precum Salem bin Ali al-Shuwaihi, se pregătesc să deschidă o moschee emirată pe insulă.

Amir al-Socotri, secretar adjunct al Congresului Național Socotra, un grup politic care militează pentru suveranitatea insulei, explică pentru The Cradle:

„Strategia de influență a EAU în Socotra este multifațetată – militară, economică și culturală. Scopul său este să șteargă identitatea Socotrei prin răspândirea culturii din Emirate, ridicarea drapelului său, modificarea programelor școlare și încurajarea elevilor să studieze în EAU. Prin intermediul mass-mediei locale, Emiratele se prezintă ca principalul binefăcător al Socotrei. Din punct de vedere militar, EAU au construit baze, au desfășurat forțe loiale, precum Centura de Securitate și Consiliul de Tranziție Sudic, și au staționat nave de război de-a lungul coastelor sale. Asigură loialitatea triburilor prin stimulente financiare și recrutează tineri în cadrul serviciilor de securitate emirateze”.

Acesta adaugă: „Din punct de vedere economic, EAU domină servicii vitale precum combustibilul și electricitatea prin intermediul unor companii precum ADNOC și Dixim Power, marginalizând guvernul Yemenului. Proiectele de infrastructură care par benefice servesc adesea la consolidarea controlului Abu Dhabi. Chiar și ajutorul umanitar este folosit ca instrument politic”.

În ciuda acestor tactici, populația din Socotra a rezistat invadării Emiratelor prin organizarea de mișcări naționale care pledează pentru suveranitate, organizarea de proteste și respingerea influenței externe.

Implicarea israeliană și expansiunea militară

De la începutul războiului din Yemen, controlul Emiratelor Arabe Unite asupra Socotra se înscrie într-o agendă geopolitică mai largă, susținută de Washington și implicând Israelul. Cooperarea militară și de informații dintre EAU și Israel a apărut în 2020, când ofițeri de informații israelieni și emiratezi au vizitat insula. Până în 2021, EAU au început să construiască facilități militare pe Mayun și Socotra, inclusiv o pistă pentru aeronave militare.

Nava de debarcare emiratiană Takreem a transportat provizii și personal pe insula Abdul Kuri, supervizând construcția unei baze militare. Rapoartele au confirmat ulterior că EAU și Israelul au înființat un centru comun de informații pe Socotra, echipat cu senzori avansați pentru a urmări activitatea rachetelor iraniene și a monitoriza navigația maritimă în Marea Roșie și Golful Aden.

În urma operațiunii Al-Aqsa Flood din octombrie 2023, construcția pe insula Abdul Kuri s-a accelerat. A fost construită o pistă militară de trei kilometri capabilă să găzduiască avioane grele, alături de un nou chei de 120 de metri pentru nave militare mari. După cum remarcă jurnalistul Saleh al-Yafei:

„Israelul este principalul beneficiar al controlului EAU asupra Socotrei. Imaginile din satelit dezvăluie construirea după 7 octombrie 2023 a unor piste de aterizare militare inexistente anterior, indicând faptul că Israelul intenționează să utilizeze Socotra ca bază avansată pentru operațiuni împotriva Houthis [Ansarallah]. Această poziționare permite atacuri eficiente în comparație cu ofensivele israeliene din trecut.”

Amir al-Socotri, cercetător doctor în drept, adaugă că, deși SUA nu are o bază permanentă pe Socotra, forțele sale navale operează în apropiere, asigurând căile maritime vitale pentru propriile interese. Deși nu există nicio „prezență israeliană oficială” pe Socotra, rapoartele confirmă cooperarea militară și de informații între Israel și EAU, inclusiv facilități de supraveghere și monitorizare pe insula strategică.

Între lupta pentru putere dintre actorii regionali și legăturile tot mai strânse dintre statele din Golful Persic și Israel, provinciile estice ale Yemenului rămân cuprinse de instabilitate. Cu o escaladare a conflictului pe mai multe fronturi, regiunea se îndreaptă spre o confruntare fără precedent atât pe mare, cât și pe coridoarele comerciale strategice.

Această escaladare poate marca începutul unor schimbări geopolitice profunde care ar putea redefini dinamica puterii în regiune, cu consecințe globale de mare amploare.

Un comentariu de Mawadda Iskandar pentru publicația The Cradle

Citiți și:
Yemenul, scuză pentru a ataca Iranul?
Drôle de guerre: Războiul între discurs și realitate

 

yogaesoteric
5 aprilie 2025