Marile descoperiri speologice sunt ţinute secrete de frica hoţilor. «O minune a lumii a ajuns un dezastru»

Speologii ţin secrete descoperirile lor pentru a-i ţine departe pe hoţi. Rareş Năstase şi Sergiu Matei au avut şansa să vadă dovezi din vremea omului preistoric, dar şi vestigii umane din vremea tracilor, care vorbesc despre ritualurile acelor vremuri.

Sunt comori pe care statul român e incapabil să le conserve şi să le arate lumii întregi. În goană după oase valoroase pe piaţa neagră, hoţii devastează peşterile, cu săpături haotice.

În peştera Meziad nici nu e foarte greu să pătrunzi în siturile arheologice. Traseul către lumea fosilelor dovedeşte că braconierii au cunoştinţe de speologie, sau folosesc drept ghizi oameni cu pregătire în peşteri. De multe ori, aceştia sunt extrem de bine documentaţi.

Într-un astfel un loc, în mod normal nu ar trebui să intre nimeni neautorizat. El ar trebui să fie conservat şi doar specialiştii să vină şi să îl pună în valoare. Ori, din păcate, nu se petrece aşa.

Toate oasele care nu sunt întregi nu mai pot fi vândute, aşa că sunt lăsate de izbelişte în peşteră. Locuri de o frumuseţe rară sunt transformate în gropi de gunoi cu oseminte. Pe lângă faptul că aceşti braconieri fură fosile, ei distrug pur şi simplu situri arheologice unice în lume.

„Este ca şi cum ai găsi o comoară şi ai pune-o într-o piaţă, ca lumea să-şi ia de acolo. În momentul în care fiecare ia câte o bucăţică, comoara aceea nu mai există, îşi pierde valoarea”, spune Viorel Lascu, preşedintele Federaţiei Române de Speologie.

Viorel Lascu este cel care, anul trecut, a descoperit în Peştera Coliboaia picturile rupestre care acum fac înconjurul Europei. După un parcurs anevoios, prin sifoane şi fante înguste, el şi membrii echipei au ajuns la o grotă cu 14 reprezentări ale unor animale preistorice – un bizon, un rinocer, un urs, un cal şi alte ierbivore.

Desene atât de vechi şi bine păstrate s-au mai găsit doar în Franţa, în peştera Chauvet. Francezii au venit imediat la noi, să cerceteze descoperirea.

Vechimea desenelor este de peste 35.000 de ani şi au fost făcute de „cea mai veche cultură europeană”, după cum spune chiar Jean Clottes, specialist UNESCO.

Francezii au văzut desenele, le-au confirmat valoarea şi autenticitatea şi au plecat din România, fără să ştie că statul român s-a mulţumit doar să pună un gard la uşa peşterii Coliboaia.

În Franţa însă, peştera Chauvet a fost închisă imediat după descoperire cu o uşă blindată şi este de la un capăt la celălalt monitorizată non-stop, cu camere video. Deşi deschisă doar cercetătorilor, are amenajate podețe metalice retractabile şi absolut toţi vizitatorii, înainte de acces, sunt trecuţi pe o listă, în care se menţionează scopul şi durata vizitei.

Viorel Lascu a fost la Chauvet şi poate face comparaţie cu situaţia jenantă din peşterile româneşti.

„Este uimitor cum aici natura transformă totul foarte încet, în milioane de ani, dar hoţii de oase strică totul în doar câteva săptămâni. E o minune a lumii, transformată într-un dezastru. Peşterile sunt patrimoniul statului român, neînregistrate în momentul de faţă. Vreo 115 sunt declarate arii protejate, restul până la 12.000 sunt pe o listă la Institutul de Speologie.”

Autorităţile aruncă responsabilitatea de la un minister la altul

Peşterile sunt lăsate de izbelişte şi pentru că, legal, soarta lor e împărţită aberant, între patru instituţii.

Institutul de Speologie, arondat Academiei Române, conduce activitatea speologilor, care fac cartografierea peşterilor şi raportările privind descoperirile din ele, Institutul de Arheologie poate cere declararea drept monument a unei peşteri, în timp ce peştera în sine ţine de Ministerul Mediului. Toate descoperirile de patrimoniu din interiorul unei peşteri sunt însă în curtea Ministerului Culturii. Iar când se fură oase, ancheta o face poliţia.

Un peisaj alambicat în care, fără excepţie, reprezentanţii instituţiilor abilitate să gestioneze domeniul aruncă pisica dintr-o parte în alta. Oficialii ridică din umeri. Se scuză, spunând că n-au bani să plătească personal pentru a opri braconajul. Niciunul n-a fost într-un astfel de loc, deşi le au custodie. Nici poliţia nu face nimic.

În Bihor, unde sunt 250 de peşteri, există un singur poliţist care răspunde de întregul patrimoniu: de la tablouri, la sculpturi şi numismatică. Ofiţerul e mulţumit că măcar intrările unora dintre peşteri au garduri de 1 metru, care pot fi însă escaladate şi de un copil.

Călin Ghemish este arheolog şi spune că cei care braconează ştiu cum să ocolească o lege din 2002, cu prevederi stricte referitor la furtul din peşteri.

În urmă cu patru ani, un bărbat care a fost reţinut la Vama Nădlac, avea în portbagaj două cranii de urs. Fosilele au rămas la Muzeul din Arad, omul a scăpat fără dosar penal.

Un astfel de episod s-a întâmplat şi în Germania, unde poliţiştii au găsit în maşina unui timişorean schelete de urs şi leu de peşteră. Au contactat autorităţile române, însă omul a scăpat doar cu o cercetare penală. Oficialii români nu au fost interesaţi să ceară urmărirea braconierului, considerând că e prea complicat un dosar transfrontalier.

Descoperirile sunt ţinute secrete: numai ce nu există nu se poate fura

În disperare de cauză, speologii au hotărât să ţină secrete descoperirile importante. Sunt siguri că altfel vor dispărea. Recent, ei au găsit oseminte umane din vremea tracilor.

Tot la secret sunt ţinute şi osemintele unor strămoşi de acum 35.000 de ani, care au trăit în aceleaşi vremuri cu oamenii care au făcut desenele din Coliboaia.

În orice ţară civilizată, o astfel de descoperire ar face furori şi aici ar fi zeci de specialişti care să cerceteze locul. Nu şi la noi, unde este taman invers. Speologii care au făcut descoperirea nu o anunţă nimănui, de teamă să nu afle şi braconierii. Există 200 de peşteri secrete, spune Viorel Lascu.

Câteva mii de turişti, mai ales străini, vizitează anual peşterile româneşti. Văd numai stalactite şi stalacmite. Ar veni în număr mult mai mare, dacă ar putea afla despre dovezile unei civilizaţii europene din trecut. Peşterile din Apuseni sunt pline cu vestigii.

În România însă, anunţul unei descoperiri este o simplă chemare la furt. Peştera Ciur Izbuc e cea mai bună dovadă că o descoperire anunţată şi declarată sit de cercetare ajunge în doar câţiva ani un dezastru. În urma hoţilor de oase a mai rămas o fărâmă din descoperirile iniţiale.

O urmă de femeie din Neanderthal, mărimea 41 şi una de bărbat mărimea 46, plus o urmă de palmă, sub o placă de calcar, sunt singurele care au scăpat intacte… doar pentru că se aflau într-un braţ al peşterii mai izolat, cu galerii întortocheate.

E doar o chestiune de timp până când şi aceste fosile vor fi distruse sau chiar furate. În peştera Vârtop, hoţii au decupat deja una din cele trei urme de om preistoric, păstrate în crusta de calcar.

Prin ordin al Ministrului Mediului, peşterile sunt clasificate pe 4 niveluri de importantă, o clasificare criticată de speologi, pentru că s-a făcut superficial. Peştera Coliboaia a fost ani de zile în clasa D, adică de importanță foarte mică. Descoperirea desenelor a urcat-o direct în clasa A şi a fost dată în custodia Federaţiei Române de Speologie, pentru o monitorizare atentă.

Trăim într-o tară care are o mulţime de bogăţii naturale, pe care le lăsăm pradă vandalismului. Ne batem joc de un patrimoniu unic în Europa, uitat şi ignorat de autorităţi.

România l-a dat pe Emil Racoviţa, părintele speologiei şi, culmea, singurul Muzeu românesc de Speologie, aflat la Cluj, zace închis de ani buni, fiind acum un simplu depozit de fosile.

Lecţia naţională de istorie şi paleontologie a fost înlocuită cu furturi mârşave şi un braconaj necontrolat. În altarele naturale din adâncul pământului, hoţii de oase îşi croiesc noi şi noi trasee.

Citiți și:

Pelasgia, leagănul civilizației românești (I)

Peștera Magura adăpostește o sui generis bibliotecă rupestră în care este condensată cunoașterea oamenilor primitivi asupra lumii

 

yogaesoteric
5 noiembrie 2016