10 mari companii controlează alimentele la nivel mondial. Iluzia înșelătoare a diversității

 

Când intrăm într-un magazin suntem pur şi simplu loviţi de iluzia diversităţii. Avem 50 de feluri de cereale, brânză, iaurt, băuturi carbogazoase, apă, dulciuri etc. În realitate, majoritatea dintre aceste alimente conţin aceeaşi listă de ingrediente iar mai toate este posibil să conţină porumb într-o formă sau alta.

Din momentul în care americanii au reuşit să ducă producerea porumbului la un cost extrem de mic, au ajuns să aibă o producţie în exces iar surplusul a fost nevoie să fie folosit cumva.

Astfel, pe lângă hrană pentru animale, porumbul a ajuns să fie unul dintre ingredientele principale folosite în alimentele promovate de companiile multinaţionale. Produse precum ketchup, sucuri, dressing-uri, iaurturi, cereale, dulciuri, pâine, sirop, produse de patiserie, îngheţată, salată, supe… şi lista continuă, cuprind într-o măsură mai mică sau mai mare derivate din porumb, în special sirop de porumb bogat în fructoză.

În documentarul „Food Inc.” este prezentat foarte clar cum aparenta diversitate a produselor alimentare este de fapt o mare păcăleală. Toate rafturile pline de culori şi etichete diferite conţin produse ce aparţin de fapt doar de câteva mari companii care dictează practic ce mâncăm şi ce conţine mâncarea noastră.

Poate că puţini dintre voi ştiţi că, de exemplu, chipsurile de cartofi Pringles sunt produse de fapt de marele concern Procter & Gamble, care deţine printre altele şi mărci precum Tide, Gillette, Braun, Tampax, Pempers, Pantene, Oral-B sau Iams. P&G produce, de asemenea, parfumurile Hugo Boss şi Lacoste, precum şi Head and Shoulders, Bounty, Duracell, Vicks sau Fixodent.

Pepsi Co, de exemplu, oferă o serie de 22 de produse diferite care se găsesc în 200 de ţări şi care generează fiecare dintre ele aproximativ un miliard de dolari pe an. Dintre aceste produse, cele mai cunoscute sunt: Pepsi, Dole, Gatorade, Lipton, Mirinda, 7up, Mountain Dew, Lays, Cheetos, Doritos, Fritos, Sun Chips, Quaker precum şi Yum!, care deşi nu este un fapt destul de clar confirmat, se pare că este o companie derivată din Pespsi Co şi care controlează brand-uri precum KFC, Taco Bell şi Pizza Hut.

Coca Cola, un alt gigant mondial, controlează branduri precum Coca Cola, Glaceau, Dasani, Fanta, Nestea sau Sprite.

Kraft se poate mândri cu o gamă foarte mare de produse dintre care cele mai cunoscute de către consumatorii români sunt :Milka, Toblerone, Cote d’Ore, Oreo, Jacobs, Cadbury, Philadelphia, Halls, Trident, Dr. Pepper, Orangina, Chiclets etc.

Nestle cuprinde branduri precum KitKat, Rolo, After eight, Nescafe, Cafee Matee, Perrier, S. Pellegrino, Vittel, Wonka, Nesquick, Powerbar. Dar Nestle merge mai departe. Poate nu ştiaţi, dar nu numai oamenii sunt cei serviţi de companie, ci şi animalele. Astfel, branduri precum Purina, Friskies, Alpo, Beneful sau Dog Chow aparţin tot de acelaşi mare concern. Nestle deţine, de asemenea, 30% din acţiunile firmei Loreal care promovează produse precum Garnier, Vichy, Maybelline şi parfumurile Ralph Lauren, Diesel, Armani şi Yves Saint Laurent.

Aveaţi cumva impresia că atunci când alegeţi ce dulciuri să consumaţi, aveţi de ales dintre mai mulţi producători? Se pare că mulţi dintre aceştia aparţin de Mars, un concern mai puţin cunoscut şi care deţine nume precum Wrigley, Uncle Bens, Twix, Mars, Milky Way, M&M, Snickers, Skittles, Hubba Bubba, Orbit, Juicy Fruit, Doublemint, Wrigley Spearmint, Freedent. Mars se pare că nu a scăpat din vedere şi prietenii noştrii cu patru lăbuţe. Astfel, el deţine şi firmele Whiskas, Royal Canin sau Pedigree.

Kellogs este probabil cel mai mare grup care ne serveşte produse pentru micul dejun. Astfel, firme precum Corn Flakes, Kellogs, Muslix, Mini Wheats, Crispix, Multi Grain, Eggo sau Cheez it aparţin de acesta.

Alte mari grupuri precum Unilever (Dove, Axe, Cornetto, Magnum, Bertolli, Becel, Knorr, Hellmanns, Sun, Pespodent; Johnson&Johnson (Visine, Nizoral, Splenda, Neutrogena, Tylenol, Nicorrete, Johnson’s Baby, One Touch, Care Free) sau General Mills (Cheerios, Yoplait, Wanchai, Haagen Dazs, Val Nature) fac parte de asemenea din grupul celor câteva mari nume care dictează practic ce mâncăm.

Probabil că deja vă întrebaţi de ce există această înlănţuire de firme? De ce nu este mai degrabă una singură? Nu este uşor de răspuns. Această strategie, probabil, are mai multe scopuri. În primul rând consumatorul are iluzia diversităţii. Omul intră în magazin, vede multe culori, logo-uri, branduri şi crede că are de ales.

Nu ştie că de fapt el alege din produsele aceluiaşi producător. Apoi mai este avantajul că toţi banii merg în acelaşi buzunar. Monopolul este atins mult mai uşor creând impresia de diversitate. Se mai merge şi pe ideea că din zece produse ale aceluiaşi producător, fiecare îşi găseşte unul care să-i placă.

Dar poate ar mai fi un motiv. Un proverb spune „nu-ţi ţine toate ouăle în acelaşi coş”.
Un studiu făcut în Anglia a ajuns la concluzia că oamenii se simt induşi în eroare de faptul că unele companii nu indică clar cine este de fapt „părintele” lor. În studiul făcut au fost intervievaţi consumatori ai unui produs organic „Seeds of Change”, în care aceştia şi-au exprimat o încredere de 71% faţă de doar 15% în ceea ce priveşte „părintele” său, Mars.

Un alt exemplu bun folosit în studiu a fost ciocolată organică „Green & Black’s”, care a fost fondată în 1991. În 2005, aceasta a fost cumpărată de Cadbury, pentru ca apoi, în 2010, Cadbury să fie cumpărată de Kraft. În momentul în care au fost întrebaţi de încrederea pe care o au în brandul „Green& Black’s”, oamenii au răspuns cu un nivel de încredere de 53%, pe când numai de 21% pentru Kraft. Iar în ceea ce priveşte responsabilitatea socială, „Green & Black’s” a obţinut 44%, iar Kraft 15%.

Oricum o luăm, iluzia rămâne. Oamenii se vor duce în continuare să cumpere produsele frumos ambalate şi colorate. Ei vor fi în continuare manipulaţi şi controlaţi de teoriile elaborate de marketing şi de vânzare. Iar acest aspect nu se va modifica până când oamenii nu vor decide să fie consumatori responsabili şi conştienţi. Iar atunci când cererea va fi una către produse ecologice, către produse sănătoase, atunci şi oferta va fi necesar să se reorienteze.


Citiţi şi:

Şapte minciuni mortale ale agriculturii industriale (I)

Șase corporații gigantice controlează mass-media, iar americanii consumă 10 ore de «programare» pe zi

 

yogaesoteric
20 martie 2020

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More