20 de întrebări esenţiale pentru lămurirea cazului Skripal

Evenimentele provocate de presupusul atentat rusesc la viaţa fostului agent dublu rus Skripal sunt tot mai îngrijorătoare: s-au expulzat diplomaţi, se prefigurează boicotarea campionatului mondial de fotbal din Rusia şi alte sancţiuni economice contra acesteia. Nu în ultimul rând, ele pot implica acţiuni militare, cu scopul provocării Rusiei, acţiuni ce ar putea declanşa un conflict, cel puţin, regional, care ar cuprinde şi România. De aici şi atenţia cu care ar trebui să ne aplecăm asupra acestei afaceri şi să căutăm să ne lămurim de unde bate vântul cel rău, pentru a fi pregătiţi pentru orice ar putea veni şi peste noi.

O serie de întrebări, ale căror răspunsuri – care ţin numai de logică, sau pe care le aşteptăm chiar de la factorii şi personajele implicate – ne-ar putea duce către rezolvarea acestei nebuloase transformate într-un motiv de conflict diplomatic, şi nu numai, fără precedent. Chiar dacă ar putea părea că întrebările sunt părtinitoare, ele s-au născut numai din desfăşurarea evenimentelor şi reflectă prezentarea şi reprezentarea lor în spaţiul public prin guverne şi media. Vă invităm să le citiţi, să vă informaţi suplimentar şi să decideţi singuri dacă lucrurile sunt atât de clare, cum au fost prezentate de guvernul britanic, cel american şi alte guverne aliate, sau ele sunt marcate de confuzie, stângăcia comunicării şi precaritatea dovezilor.

1. Care este principiul care se aplică în dreptul şi procedurile internaţionale: al prezumţiei de nevinovăţie, până la dovedirea clară, de către acuzator, a acesteia, sau al prezumţiei de vinovăţie, acuzatul trebuind să-şi dovedească nevinovăţia în faţa oricărei acuzaţii, oricât de absurde, neverosimile sau fantastice ar fi aceasta?

2. MAE român a dat un comunicat în care afirmă: „Conform concluziilor, Consiliul European este de acord cu evaluarea Guvernului Regatului Unit potrivit căreia este foarte probabil ca Federația Rusă să fie responsabilă de atac și cu faptul că nu există altă explicație plauzibilă”. Dacă se aplică primul principiu, poate acuzaţia să fie susţinută, în lipsa dovezilor, cu afirmaţii subiective de tipul „foarte probabil” şi „nu există o altă explicaţie plauzibilă”?

3. Dacă se aplică principiul prezumţiei de nevinovăţie, cum se explică că guvernul britanic a dat un ultimatum de 36 de ore guvernului rus pentru a veni cu o explicaţie, deşi îi refuzase dreptul de a afla care ar fi dovezile în baza căreia face acuzaţia?

4. Cum te poţi apăra în faţa unei acuzaţii, altfel decât spunând că nu eşti vinovat, dacă nu ştii în baza a ce eşti acuzat?

5. Comportamentul guvernului britanic indică clar că a acţionat în baza prezumţiei de vinovăţie. Când s-a făcut această schimbare la nivel internaţional, prin ce act, în ce for?

6. Ultimatumul britanic contravine regulilor Organizaţiei pentru interzicerea armelor chimice (OPCW), mai precis Articolului 9, Paragraful ii al Convenţiei asupra armelor chimice, care stabileşte desfăşurarea în comun a oricărei anchete de acest tip. Mai este valabilă această convenţie?

7. Deşi investigaţia a fost descrisă de cel care o conduce ca fiind „extrem de complicată… şi având un număr mare de elemente unice şi complexe”, şi nu există nici până astăzi un raport cu concluzii clare ale specialiştilor, de unde a avut guvernul britanic siguranţa cu care a făcut acuzarea?

8. Nu a reuşit el, procedând astfel, să prejudicieze investigaţia şi să politizeze cazul?

9. De ce atâta grabă într-un caz care nu avea urmări imediate şi nu implica prezenţa unui pericol iminent?

10. Care este dovada pe care se bazează afirmaţia ministrului de externe britanic, Boris Johnson, făcută în emisiunea lui Andrew Marr, din 18 martie că: „Avem în prezent dovada că în ultimii 10 ani, Rusia nu numai că a cercetat posibilitatea folosirii agenţilor neurotoxici pentru asasinate, dar de asemenea a creat şi a stocat Novichok?”

11. În 27 septembrie 2017, OPCW a dat o declaraţie prin care afirmă că s-a finalizat distrugerea celor 39,967 de tone metrice de arme chimice aflate în posesia Federaţiei Ruse. De ce nu a comunicat guvernul britanic către OPCW informaţia de mai sus, acţiune care era obligatorie în măsura în care Rusia continua un program clandestin de arme chimice?

12. În aceeaşi emisiune, Boris Johnson a afirmat şi că este sigur că substanţa întrebuinţată a fost Novichok produsă de ruşi. La întrebarea moderatorului dacă este absolut sigur, ministrul a răspuns:
„Obviously to the best of our knowledge this is a Russian-made nerve agent that falls within the category Novichok made only by Russia”,
adică
„Evident, după câte ştim, acesta este un agent neurotoxic rusesc, care face parte din categoria Novichok, produs numai de Rusia.”
Este „după câte ştim” totuna cu „absolut sigur”?

13. Guvernul a afirmat mereu că este vorba de o substanţă „de tipul dezvoltat în Rusia”. Există dovezi la OPCW că Rusia ar fi dezvoltat şi posedat astfel de substanţe? Care sunt, unde sunt?

14. Dacă nu există, de unde este guvernul britanic sigur de afirmaţia sa?

15. În declaraţia sa, dl. Johnson a trecut de limita declaraţiilor guvernului, menţionată mai sus, spunând că substanţa „a fost făcută în Rusia”. Au stabilit oare cercetătorii de la Porton Down acest aspect, sau a stabilit direct dl. Johnson?

16. Cum se explică contradicţia dintre cunoştinţele brusc foarte precise şi confidenţiale ale ministrului că substanţa este de tipul Novichok, „făcută numai de Rusia”, cu declaraţia Comitetului Ştiinţific consultativ al OPCW din 2013, că „există informaţii insuficiente pentru a comenta asupra existenţei sau proprietăţilor «Novichok-urilor»”?

17. După declaraţia din 2013, OPCW a lucrat legal cu oameni de ştiinţă iranieni care au sintetizat cu succes aceste arme chimice, pentru prima dată în 2017. În faţa acestei realităţi, poate fi crezut ministrul Johnson, un personaj excentric în comportament şi exprimări, care a afirmat că acest tip de arme chimice „sunt făcute numai de Rusia”, sau colectivul ştiinţific al OPCW?

18. Nu sunt acestea minciuni care îl descalifică pe Johnson şi, prin el, şi guvernul britanic?

19. Dacă Iranul a reuşit, putea oare să o facă şi un alt stat?

20. Principala fabrică în care s-a încercat sintetizarea Novichok-urilor, în anii ’70-’80, a fost cea de la Nukus, din Uzbekistan, decontaminată de către Departamentul de apărare al SUA, ca urmare a unui acord cu guvernul uzbek. Ar fi fost posibil ca substanţe sau reţeta lor să ajungă în SUA?

Citiţi şi:
Porton Down, laboratorul implicat în investigația cazului de otrăvire Skripal, are o istorie întunecată de experimente făcute pe oameni
Rusia, acuzații grave la adresa OIAC: A manipulat rezultatele anchetei în cazul Skripal
Minciuna «englezilor înstelați»!

yogaesoeric
24 mai 2018