25 de știri adevărate, care provin din surse independente verificate și care au fost cenzurate de agențiile de presă corporatiste (II)

 

Pare incredibil, dar este totuşi adevărat!

Citiți prima parte a articolului
 

Bombardamentele americane cu uraniu sărăcit au provocat în Irak nenumărate cazuri de cancer şi de malformaţii congenitale

Nivelurile ridicate de plumb, mercur şi uraniu sărăcit sunt cauza malformaţiilor congenitale, a avorturilor spontane şi a cancerului printre locuitorii oraşelor irakiene Basra şi Fallujah. Cercetătorii susţin că bombardamentele Statelor Unite asupra oraşelor Basra şi Fallujah sunt cauza acestor probleme de sănătate.

Un studiu recent a arătat că mai mult de 50% din copiii născuţi în Fallujah au malformaţii congenitale, în timp ce una din şase sarcini se încheie cu un avort spontan. Chiar dacă nu există o demonstraţie completă a faptului că atacurile americane au cauzat în mod direct aceste probleme de sănătate în rândul cetăţenilor irakieni, creşterea imensă a numărului malformaţiilor congenitale după atacuri a fost suficientă pentru a-i pune pe gânduri pe mulţi cercetători.

Oficialii militari continuă să evite în general întrebările referitoare la atacuri şi în special întrebările privitoare la folosirea bombelor cu uraniu sărăcit, menţinând totodată tăcerea asupra acestor grave probleme. În ciuda evidenţei, guvernul SUA a respins din capul locului rapoartele despre problemele de sănătate ale irakienilor ca fiind „controversate şi nefondate“.

Este deja o realitate cutremurătoare că o cincime dintre cetăţenii americani suferă actualmente de foame

În august 2012, un sondaj Gallup a indicat că 18,2% dintre americani nu aveau suficienţi bani pentru hrana zilnică necesară, procent care reprezintă cel puţin dublul celui din anul anterior. În plus, cea mai gravă secetă din ultima jumătate de secol a afectat 80% din terenurile agricole ale ţării, mărind preţul alimentelor. În ciuda acestui fapt, în 2012 Congresul a luat în dezbatere suprimarea sprijinului pentru Programul de Asistenţă Nutriţională Suplimentară (Supplemental Nutrition Assistance Program – SNAP), ca parte a politicii agricole federale din anul 2013.

Reducerile de fonduri propuse de Senat ar costa aproximativ 500.000 de gospodării cam 90 de dolari pe lună în termeni de asistenţă nutriţională. Reducerile propuse în Camera Reprezentanţilor merg mult mai departe decât cele din Senat şi ar elimina cel puţin 1,8 de milioane de oameni din programul SNAP. Republicanii, ce au controlul Camerei, au fost nerăbdători să elimine cheltuielile şi au fost principalii susţinători ai reducerilor la timbrul alimentar.

Oponenţii şi-au exprimat îngrijorarea pentru efectele nefaste ale reducerilor, care ar afecta membrii mai vulnerabili ai societăţii, inclusiv persoanele în vârstă, copiii şi familiile de muncitori. Creşterea preţurilor la alimente lovesc cel mai tare statele din sud, în timp ce statele predominant montane şi cele din vest sunt cel mai puţin afectate. În ciuda tuturor acestor greutăţi alimentare, Consiliul Apărării Resurselor Naţionale a raportat că 40% din hrana ţării este în continuare aruncată.

Tehnologia wireless, aflată într-o expansiune fără măsură, provoacă apariţia unor grave probleme de sănătate ce devin tot mai evidente

Pe măsură ce tot mai multe tehnologii wireless periculoase sunt utilizate în case, în şcoli şi la locurile de muncă, oficialii guvernamentali şi reprezentanţii industriei continuă să susţină că ele sunt sigure, în ciuda dovezilor contrare tot mai numeroase. Implementarea pe scară largă a tehnologiei „reţelei inteligente“ (smart grid) grăbeşte declanşarea acestei crize în domeniul sănătăţii.

Până acum, mulţi rezidenţi din Statele Unite şi Canada deţin contoare de tip „smart meter“ instalate în locuinţele lor. Aceste dispozitive transferă informaţii detaliate cu privire la consumul de curent electric al utilizatorilor la fiecare câteva minute. Un astfel de dispozitiv are un transmiţător celular electronic care produce radiaţii electromagnetice (RF) puternice pentru a comunica cu dispozitivele (contoarele) din apropiere, care formează împreună o reţea. Informaţiile obţinute în acest fel pot fi utilizate cu uşurinţă pentru a determina tiparele individuale de comportament ale consumatorilor de energie.

Furnizorii de servicii vând publicului tehnologia smart grid ca o modalitate de a permite consumatorilor individuali de energie să aibă acces la informaţiile despre consumul lor energetic, astfel încât să poată economisi în cele din urmă bani prin programarea „smart“ (adică prin wireless) a dispozitivelor casnice şi a echipamentelor din locuinţele lor, punându-le în funcţiune în perioadele când costurile sunt cele mai scăzute. Cu alte cuvinte, un plan mai larg din spatele tehnologiei smart grid implică un sistem cu rate de consum mai scăzut a energiei electrice, care să fie setat de către furnizorii de servicii, dar la care clienţii nu mai au nicio posibilitate de alegere, fiind siliţi să se conformeze.

Revoltele alimentare riscă să devină o crudă realitate în întreaga lume

Productivitatea redusă a terenurilor combinată cu costurile crescute ale petrolului și cu creșterea populației amenință cu declanșarea unei crize alimentare sistemice la nivel mondial. Citând descoperirile unui studiu făcut de Paul și Anne Ehrlich, publicat de Royal Society, Nafeez Mosaddeq Ahmed a identificat legăturile dintre intensificarea inegalității economice, datorii, schimbările climatice și dependența de combustibili fosili, ajungând la concluzia că o criză alimentară globală este în prezent „inevitabilă“.

„Prețurile produselor alimentare au fost constant mai ridicate decât în deceniile precedente“, a declarat Ahmed. Aceasta conduce la creșterea dramatică a prețului la alimentele de bază și la declanșarea revoltelor alimentare în Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Asia de Sud. Punctul crucial al acestui fenomen global este schimbarea climatică: dezastrele naturale majore, ce includ seceta, inundațiile, valurile de căldură și musonii au afectat deja terenurile agricole majore. Până la mijlocul secolului, a estimat Ahmed, „randamentul culturilor mondiale ar putea scădea cu 20-40% numai din cauza schimbărilor climatice”.

Metodele agricole industriale care perturbă solul au contribuit, de asemenea, la penuria rezervelor de hrană. Ca rezultat, a spus Ahmed, productivitatea terenurilor la nivel mondial „a scăzut semnificativ“, de la 2,1% în anii 1950-1990 la 1,2 % în anii 1990-2207.

În contrast cu raportul lui Ahmed, reportajele din mass-media corporatistă despre insecuritatea alimentară au tendința să o trateze ca pe o problemă locală episodică. De exemplu, în aprilie 2008, un reportaj din Los Angeles Times a trecut sub tăcere revoltele alimentare din Haiti, care au dus la trei decese.

Prin cenzurarea ştirilor, capii mass-mediei corporatiste se străduiesc din răsputeri să ascundă populaţiei realitatea gravă că amplificarea inegalității, creșterea datoriilor și a consumului de combustibil fosil contribuie din plin la creşterea riscului declanşării unei crize alimentare în viitorul apropiat.

În întreaga lume, meseria de jurnalist devine tot mai periculoasă

Lumea a devenit în ultima vreme un loc mult mai periculos pentru jurnalişti. Ei sunt tot mai expuşi riscului de a fi ucişi sau închişi din cauza muncii pe care o fac, o situaţie care pune în pericol libertatea presei. Între anii 2011-2012, numărul jurnaliştilor ajunşi în spatele gratiilor din cauza muncii lor a crescut de la 53 la 232, iar cei 70 de jurnalişti ucişi în timpul anului 2012 reprezintă o creştere de 43% în comparaţie cu anul 2011, potrivit unui studiu realizat de Comitetul pentru protecţia jurnaliştilor (Committee to Protect Journalists – CPJ). În decursul ultimelor două decenii, în medie la fiecare 8 zile un jurnalist este ucis.

CPJ a publicat, de asemenea, o listă de risc, identificând cele zece ţări din lumea întreagă în care libertatea presei a suferit cel mai mult în anul 2012. De notat că jumătate din naţiunile de pe lista de risc – Brazilia, Turcia, Pakistan, Rusia şi Ecuador – „practică o formă de democraţie şi exercită o influenţă semnificativă la o scară regională sau internaţională“.

CPJ a fost lider în sprijinul acordat aplicării integrale a rezoluţiei de cinci ani de la ONU, pentru protecţia jurnaliştilor în zonele de conflict, în scopul de a garanta o presă liberă şi sigură. Articolul 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului include libertatea de a „răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat“, făcând astfel ca libertatea presei să fie un drept transnaţional.

Dave Lindorff, de la This Can’t Be Happening!, scrie că „numărul de jurnalişti ucişi de către forţele americane în conflictele recente din SUA a fost cu mult mai mare decât a fost vreodată în războaiele anterioare, ca cele din Vietnam, Coreea sau Al Doilea Război Mondial“, formulând în mod retoric întrebarea dacă nu cumva unele dintre decese au fost „deliberate, probabil cu intenţia de a forţa jurnaliştii să se conformeze“.

Organizaţia Creative Commons sărbătoreşte zece ani de creaţie culturală şi de împărtăşire a valorilor

Creative Commons (CC) sărbătoreşte zece ani de ajutor oferit scriitorilor, artiştilor, tehnologilor şi altor creatori pentru a-şi împărtăşi cunoştinţele şi creativitatea cu lumea. CC furnizează licenţe gratuite, publice şi standardizate, ce permit creatorilor să-şi împartă materialele cu ceilalţi şi să ajute la crearea unui echilibru între caracterul deschis al domeniului public (de exemplu, internetul) şi legislaţia strictă a drepturilor de autor.

Primele licenţe CC au fost emise în decembrie 2012, iar acum sunt de ordinul milioanelor. De exemplu, guvernele şi bibliotecile fac disponibile publicului informaţiile lor folosindu-se de instrumentele CC. YouTube are acum peste patru milioane de videoclipuri disponibile sub licenţa Creative Commons, ce permite tuturor să le folosească, să le remixeze şi să le editeze.

Un impuls puternic pentru reforma drepturilor de autor a apărut în prezent în întreaga lume, venind atât din recunoaşterea sporită a drepturilor publice şi de utilizator, cât şi din nevoia de protecţie a autorului. Creative Commons şi mişcarea culturii libere preconizează o lume nouă în care parteneriatele fondate pe beneficii comune înlocuiesc conflictele între interesul propriu şi comunitate. A imita sau a fura o idee este un aspect, dar a transforma sau a remixa conţinutul, în timp ce creditezi iniţiatorul ei, este ceva nou şi complet diferit. Colaborarea este nucleul comunităţii, iar instrumentele CC oferă un pas important în direcţia unei lumi mai cooperante şi mai îmbogăţite.

Fracturarea hidraulică înseamnă totodată otrăvirea pământului şi implicit a alimentelor

Efectele fracturării hidraulice asupra proviziilor de hrană şi a mediului înconjurător apar tot mai clar. Procesul de fracturare contravine producţiei alimentare durabile şi sigure. În regiunea agricolă şi bogată în resurse numită Marcellus Shale a început un război între producătorii de alimente şi companiile furnizoare de energie.

Substanţele chimice utilizate în procesul de fracturare hidraulică au un efect nefast, de contaminare a solului, a apei şi a aerului. Fermierii din Pennsylvania, Dakota de Nord, Louisiana şi New Mexico au raportat probleme de sănătate şi creşterea numărului de animale moarte sau intoxicate ca urmare a nivelurilor ridicate de substanţe toxice şi de contaminanţi din puţurile din apropiere.

În vreme ce nu există nicio cercetare oficială pe termen lung cu privire la efectele fracturării hidraulice asupra oamenilor, animalelor sau plantelor, un raport realizat de Michelle Bamberger şi Robert E. Oswald a legat fracking-ul de bolile animalelor. Ei afirmă că substanţele chimice ce sunt injectate în pământ la staţiile de fracturare pot apărea ulterior în alimentele oamenilor, tocmai din cauza lipsei de reglementare legală şi a insuficientei testări.

Companiile de distribuţie a energiei ascund adevărul, dar există şi o lipsă de reglementări în direcţia protejării mediului şi a proprietarilor. Secretizarea nefirească ce învăluie procesul fracturării ascunde în realitate adevărul şi nu permite consumatorilor să obţină informaţiile corecte asupra siguranţei lor alimentare.

Lipsa informaţiilor a fost atribuită fricii de represalii, acordurilor de confidenţialitate sau implicării în litigii active. În timp ce unii se tem că avertismentele vor fi ignorate, două mari companii de asigurări agricole refuză acum să acopere daunele produse prin procesul fracturării hidraulice.

Puterea surprinzătoare a unei aşa-numite „revoluţii paşnice“ populare ce a avut loc în Islanda a răsturnat bancherii

Islanda înregistrează cel mai mare reviriment economic din toate timpurile, raportează Alex Pietrowski.

După privatizarea sectorului bancar al naţiunii, finalizată în 2000, bancherii privaţi au împrumutat o sumă egală cu 120 de miliarde de dolari (de zece ori mărimea economiei Islandei), creând o imensă bulă economică, ce a dublat preţurile locuinţelor şi a făcut ca un infim procent din populaţia ţării să se îmbogăţească fără măsură. Când bula s-a spart, bancherii au părăsit ţara aflată în pragul falimentului, iar cetăţenii ei au rămas cu o datorie imposibil de plătit.

În octombrie 2008, poporul islandez a ieşit în stradă, reacţionând astfel la criza economică cauzată de bancheri. În decursul a cinci luni, principala bancă a Islandei a fost naţionalizată, oficialii guvernamentali au fost forţaţi să demisioneze, vechiul guvern a fost lichidat şi un nou guvern a fost instalat. Până în martie 2010, poporul Islandei a votat pentru refuzarea plăţii datoriei de 3.500 de milioane creată de bancheri, iar aproape 200 de directori şi bancheri responsabili cu criza economică a ţării s-au confruntat cu acuzaţii penale şi au fost arestaţi.

În februarie 2011, o nouă adunare constituţională a stabilit rescrierea constituţiei micii naţiuni, cu scopul de a înlătura pe cale legală capcana împrumuturilor externe cu camătă. În 2012, Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare cu sediul la Paris estima că economia Islandei se va debarasa de euro şi va depăşi media ţărilor dezvoltate.

Funcţionarii guvernului israelian au calculat cu cinism necesarul minim de calorii pentru populaţie în cadrul blocadei din Gaza

Documente declasificate arată că armata israeliană a calculat cât de multe calorii are nevoie un locuitor din Gaza pentru a supravieţui, în scopul de a determina cât de multe produse alimentare trebuie să furnizeze celor din fâşia Gaza în timpul blocadei din anii 2007-2010. Grupul israelian pentru drepturile omului Gisha, care a militat împotriva blocadei din fâşia Gaza, a angajat o veritabilă luptă juridică pentru a forţa ministerul israelian al Apărării să elibereze documentele.

Israelul a început blocada în septembrie 2007, categorisind Gaza ca pe un „teritoriu ostil“ care a fost „confiscat“ de mişcarea de rezistenţă islamică Hamas. Israelul a afirmat că blocada era necesară pentru a slăbi gruparea Hamas. Criticii au acuzat guvernul israelian că a afectat mai mult de 1,5 milioane de oameni în Gaza, în efortul său eşuat de a răsturna Hamas.

În calcularea alimentelor, funcţionarii guvernului israelian au pornit de la necesarul mediu pe zi de 2.279 de calorii de persoană, pe care l-au redus în mod cinic la valoarea de 1.836 de calorii de persoană pe zi. Importurile de hrană către Gaza au fost reduse de la începutul blocadei cu aproape 75%, de la 400 de camioane pe zi la 106 camioane pe zi, timp de cinci zile pe săptămână.

„Cum poate pretinde Israelul că nu este responsabil pentru viaţa civililor din Gaza, când controlează cantitatea şi până şi tipul de alimente pe care locuitorii palestinieni din Gaza au voie să le consume?“ a întrebat retoric Sari Bashi, directorul executiv de la Gisha, într-una dintre declaraţiile sale.

Aceste evoluţii au apărut pe fondul unei telegrame diplomatice din 2008 ce probează că Israelul a informat Statele Unite că va ţine economia din Gaza „la un pas de colaps“, căutând însă să evite o criză umanitară.

Concernul producător de seminţe şi plante transgenice Monsanto este cauza ascunsă a „economiei suicidare“ a Indiei

Concernul Monsanto este implicat într-un lung şir de acţiuni subversive de contaminare a culturilor şi apoi de muşamalizare a răului făcut. Din anul 1995 încoace, aproape 300.000 de indieni s-au sinucis din cauza datoriilor imense. Oficialii de la firma Monsanto au susţinut că aceste sinucideri nu au una şi aceeaşi cauză şi că uriaşul concern transnaţional nu este implicat. Cu toate acestea, există dovezi clare că la mijloc se află bumbacul modificat genetic Bt al companiei Monsanto.

Militanta ecologistă Vandana Shiva a monitorizat ceea ce se petrece în aceste aşezări agricole. Ea a constatat că preţul per kilogram al seminţelor de bumbac a fost ridicat de compania Monsanto de la 7 la 17.000 rupii. Compania Monsanto îşi vinde seminţele OMG făcând afirmaţii mincinoase că producţia la aceste plante modificate genetic se ridică la 1.500 kg pe an, când recoltele fermierilor ajung abia la 300-400 kg/an, în medie. Vandana Shiva şi mulţi alţi analişti au ajuns la concluzia că gigantica firmă Monsanto a avut un impact oribil asupra Indiei şi că politicile orientate exclusiv către profit şi către distrugerea micilor agricultori, ale celor care reprezintă interesele monstruoase ale firmei Monsanto au condus la „o economie suicidară“ în India.

În noul său film documentar, Dirty White Gold (Murdăria aurului alb), Leah Borromeo analizează viciile lanţului producţiei de bumbac şi evidenţiază necesitatea impunerii unei legislaţii drepte care, în cuvintele lui Borromeo, „trebuie să facă durabilitatea, cinstea şi corectitudinea să devină norme în această industrie“.

Impactul oribil al giganticei firme Monsanto în India este, de asemenea, evidenţiat într-un documentar realizat anterior, Bitter Seeds (Seminţe amare), regizat de Micha X. Peled, care prezintă povestea unei adolescente al cărei tată s-a sinucis din cauza datoriilor. Bitter Seeds prezintă problemele majore pe care le au oamenii din India şi modul în care angajaţii concernului Monsanto îi mint şi îi înşeală cu neruşinare pe mici agricultori indieni, mergând până la a inventa fermieri fictivi care „au succes“ cu noul bumbac Bt, care este modificat genetic. Firma Monsanto a susţinut, tot în mod mincinos, că în cazul culturilor lor, apare o reducere de 25% la costurile pesticidelor. Filmul Bitter Seeds demonstrează că aceste afirmaţii propagandistice ale celor care reprezintă firma Monsanto sunt false.

Legea din Pennsylvania le pune pur şi simplu căluş la gură medicilor pentru a proteja aşa-zisele „secrete de producţie“ ale marilor companii petroliere

În comunităţile americane afectate de exploatarea gazelor naturale prin fracturare hidraulică, oamenii au înţeles de mult că acest proces tehnologic implică riscuri majore pentru mediu şi pentru sănătatea lor.

În februarie 2013, legislatorii din Pennsylvania – un stat care se află în primele rânduri în ceea ce priveşte dezbaterea naţională asupra exploatării gazelor prin fracturare – au aprobat o lege care le impune companiilor petroliere să dezvăluie cantităţile de substanţe chimice din compoziţia fluidelor folosite în procesul tehnologic de fracturare medicilor care cer aceste informaţii pentru a putea diagnostica şi trata pacienţii expuşi la substanţe chimice periculoase. Din păcate, aşa cum a relatat Kate Sheppard pentru publicaţia Mother Jones, există o prevedere în noul proiect de lege care impune ca medicii să semneze un acord de confidenţialitate că nu vor divulga acele informaţii nimănui, nici măcar propriilor lor pacienţi. Patronii companiilor petroliere vor să facă în aşa fel încât ingredientele chimice utilizate în procesul tehnologic de fracturare să fie considerate, vezi Doamne, „secrete de producţie“, ca nu cumva să afle populaţia cu ce substanţe toxice este otrăvită apa pe care o beau şi pământul pe care locuiesc.

Prevederea vicleană care le pune căluş la gură medicilor a fost introdusă după ce a fost adoptat proiectul de lege, pe principiul „iuţeală de mână şi nebăgare de seamă“, astfel că mulţi parlamentari nici nu şi-au dat seama de existenţa acestei modificări capitale şi de problemele pe care ea le ridică. Senatorul statului Pennsylvania, Daylin Leach, a declarat pentru Mother Jones: „Importanţa păstrării «secretului de producţie» este minimă în comparaţie cu informarea cinstită a oamenilor, care au dreptul să ştie la ce substanţe chimice sunt expuşi, împreună cu copiii lor“.

Agenţia pentru Protecţia Mediului a depus unele sesizări la conducerea companiilor petroliere, cerându-le să furnizeze benevol informaţii despre fluidele de fracturare, dar industriaşii au respins în mare parte aceste cereri.

Aprobarea „taxei pe tranzacţie“ ar putea ajuta la „civilizarea“ Wall Street-ului şi la scăderea datoriei naţionale americane

În februarie 2013, senatorii SUA Tom Harkin (Iowa) şi Peter DeFazio (Oregon) au introdus un proiect de lege pentru aplicarea unui nou impozit de trei puncte de bază (mai exact, trei penny la fiecare sută de dolari) pe majoritatea tranzacţiilor în care nu sunt implicaţi în mod direct consumatorii. Dacă legea se aprobă, taxa ar putea genera un venit de 350 de miliarde de dolari în următorii zece ani.

Descriind taxa propusă ca „o simplă chestiune de echitate şi de bun-simţ fiscal“, senatorul Harkin a argumentat: „Avem nevoie de veniturile noi generate de această taxă pentru a reduce deficitele (după sechestrarea bunurilor) şi pentru a menţine investiţiile strict necesare în domeniul educaţiei, al infrastructurii şi al creării de noi locuri de muncă… Investitorii de pe Wall Street pot suporta cu uşurinţă această taxă modestă“.

Deoarece taxa este procentuală, tranzacţiile mari ar fi cele mai atinse, ceea ce face ca proiectul să nu fie agreat de plutocraţii lacomi. Majoritatea investitorilor din clasa de mijloc ar avea impozite crescute minimal. Impozitul ar colecta, de asemenea, sume mai mari în cazul supra-speculaţiilor pe piaţă, putând constitui un factor psihologic de descurajare în cazul tranzacţiilor riscante care operează cu sume mari pe termen scurt şi fragilizează astfel economia.

Proiectul de lege a fost înaintat în sesiunile anterioare ale Congresului, dar mass-media aflată în slujba marilor bogătaşi s-a făcut că nu îl observă, ceea ce face ca sprijinul public să fie greu de obţinut.

Franţa a devenit recent prima ţară din Europa care a aprobat o asemenea taxă. Ministrul de finanţe francez, Pierre Moscovici, a spus că legea marchează „primul pas către o reformă fiscală şi spre un act de justiţie“. În alte zece ţări europene sunt dezbătute legi similare. Pentru SUA, taxa de tranzacţie Harkin-DeFazio ar fi un pas spre „civilizarea“ investiţiilor speculative, stabilizând economia şi reducând datoria naţională.

Contaminarea cu organisme modificate genetic (OMG) a culturilor ne invadează şi are loc deja pe scară largă: s-a dovedit că firma Monsanto a cultivat plante modificate genetic încă din anul 2003, cu doi ani înainte de aprobarea USDA

Firma Monsanto a introdus lucerna (alfalfa) modificată genetic în 2003 – cu doi ani înainte ca aceasta să fie permisă prin derogare de la lege, potrivit unor dovezi care au ieşit la iveală recent. Global Research a raportat că o scrisoare de la Cal/West Seeds evidenţiază faptul că „au fost tăinuite dovezile de contaminare şi că Departamentul de Agricultură al Statelor Unite (USDA) a închis ochii la dovezile despre aceasta“, permiţând astfel contaminarea cu OMG pe scară largă a culturilor nemodificate genetic.

În scrisoarea de la Cal/West Seeds către Departamentul de Agricultură al Statelor Unite se afirma că a fost descoperită gena Roundup Ready în loturile de seminţe pentru producţia de bază în 2005: potrivit scrisorii, seminţele contaminate OMG erau din 2003 şi proveneau dintr-un câmp din regiunea Solano, California. În scrisoare se afirma: „Cal/West Seeds nu a avut deloc acces la seminţele Roundup Ready în acea perioadă. Prin urmare, contaminarea a fost cauzată de o sursă externă“.

Lucerna este o plantă perenă care este deosebit de vulnerabilă la contaminare. Din această cauză, lucerna modificată genetic se poate răspândi rapid în toate culturile de lucernă din Statele Unite, ameninţând integritatea produselor organice – inclusiv carnea organică şi produsele lactate, dacă animalele sunt hrănite cu o lucernă despre care se crede că este nemodificată genetic, dar care în realitate poartă genele modificate genetic de la firma Monsanto.

În anul 2010, purtătorul de cuvânt al USDA a făcut o declaraţie finală despre impactul asupra mediului în care recunoştea că răspândirea culturilor de lucernă modificate genetic, ce au contaminat culturile nemodificate genetic încă din anul 2003. Nu numai că oficialii USDA erau conştienți de implicaţii, dar factorii de decizie din cadrul agenţiei guvernamentale au permis în mod criminal cultivarea lucernei modificate genetic, deşi erau pe deplin conştienţi de pericolele la care era expus mediul şi de riscul contaminării.

Israelul le-a administrat emigranţilor evrei etiopieni, fără consimţământul lor, injecţii contraceptive

În ianuarie 2013, Israelul a recunoscut că autorităţile medicale le-au făcut imigranţilor etiopieni injecţii contraceptive pe termen lung, cel mai adesea fără ştirea sau consimţământul lor. Guvernul israelian a negat anterior aceste acuzaţii, care au fost scoase la lumină de un reporter de investigaţie, Gal Gabbay, pe 8 decembrie 2012, şi difuzate de programul de ştiri al televiziunii educaţionale israeliene, Vacuum.

În ianuarie, directorul general din Ministerul sănătăţii, Ron Gamzu, a ordonat ca toţi ginecologii să oprească administrarea de medicamente.

Gabbay a intervievat peste treizeci de femei din Etiopia în încercarea de a descoperi de ce natalitatea în rândul comunităţilor de imigranţi era atât de scăzută. Autorităţile medicale israeliene injectau femei de origine etiopiană cu un medicament ce pare să fi fost Depo-Provera, o formă extrem de eficientă şi de lungă durată de contracepţie. În unele cazuri, medicamentele erau administrate femeilor care aşteptau în lagărele de tranziţie permisiunea de a emigra către Israel. Scriind pentru Electronic Intifada, Ali Abunimah afirma că în cazul „în care acuzaţiile se dovedesc a fi adevărate, această practică se poată încadra în definiţia legală a genocidului“.

Din anii 1980 încoace, aproape 100.000 de evrei etiopieni s-au mutat în Israel, folosindu-se de dreptul lor prevăzut în Legea Revenirii, dar unii rabini pun la îndoială descendenţa lor evreiască. În luna mai a anului 2012, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a stârnit controverse când a avertizat că „emigranţii ilegali din Africa ameninţă existenţa noastră ca stat evreiesc şi democratic“.

Articol preluat din Programul Taberei yoghine de vacanță Herculane 2014, publicat la Editura Shambala, tipărit de Ganesha Publishig House.

Citiți și:

Israelul a arestat în două luni de zile 1200 de copii palestinieni

Londra a transformat Marea Britanie într-un «stat mafiot civilizat»

Lecția exemplară pe care o dă Islanda pentru SUA și Europa
 

 

yogaesoteric
29 ianuarie 2016