3 metode psihologice eficiente care sunt folosite astăzi, pentru a crea o societate obedientă

Situaţia se schimbă. Rapid. Pe măsură ce mergem în această stranie lume nouă, presiunea și stresul situației vor afecta sănătatea psiho-mentală și personalitățile oamenilor în moduri tot mai dramatice.

Psihicul uman este construit pentru a rezista doar la o anumită presiune, iar în lumea noastră superconectată, în timpul unei crize globale, stimulii de stres pe care îi primim într-o singură zi sunt astronomici. Psihicul are câteva mecanisme de apărare, cum ar fi lupta sau fuga, disonanța cognitivă, negarea, sindromul Stockholm etc., dar într-un moment ca acesta este posibil să le experimentați pe toate.

Pe măsură ce stresul cronic se intensifică, fără un sfârșit previzibil, ne consumă emoțional, fizic și mental, iar în această stare regresăm în comportamente mecanice, conduse subconștient, iar conştiinţa devine foarte ușor de manipulat. Pentru un torționar, stresul susținut este cheia pentru deblocarea mecanismelor minții și cheia obținerii ascultării și a conformării.

Studiul științific al psihologiei maselor a devenit un instrument integrat al economiei și al statului. Edward Bernays a pus bazele în acest sens. A fost nepotul lui Sigmund Freud, iar în câteva publicații clasice precum Propaganda și Cristalizarea opiniei publice, el și-a articulat teoria conform căreia psihologia de masă poate fi controlată într-o măsură extraordinară.

„Manipularea conștientă și inteligentă a obiceiurilor și opiniilor organizate ale maselor este un element important în societatea democratică. Cei care manipulează acest mecanism nevăzut al societății constituie un guvern invizibil, care este adevărata putere de guvernare a țării noastre. Suntem guvernați, conştiinţele noastre sunt modelate, gusturile noastre formate și ideile noastre sugerate în mare parte de către oameni despre care nu am auzit niciodată… Ei sunt cei care trag sforile care controlează conştiinţa publică.” – Edward L. Bernays, Propaganda (1928)

În prefața cărţii O lume nouă curajoasă (Brave New World), Aldous Huxley ne-a avertizat că o minoritate din lumea noastră exploatează în mod deliberat și cu succes psihologia de masă pentru interese comerciale și politice.

„Forțele impersonale asupra cărora nu avem aproape niciun control par să ne împingă pe toți în direcția coșmarului la nivel mondial; iar această apăsare impersonală este accelerată în mod conștient de reprezentanții organizațiilor comerciale și politice care au dezvoltat o serie de tehnici noi de manipulare a gândurilor și sentimentelor maselor, în interesul unor minorități.” – Aldous Huxley, prefaţa cărții O lume nouă curajoasă (Brave New World).

A fost un efort susținut, de un secol, de a sparge codul psihologiei de masă, care include astăzi toate instrumentele tehnologiei, mass-media și social media. În mijlocul crizei Covid-19, în cea mai conflictuală perioadă din istoria americană modernă, unele dintre cele mai periculoase aspecte ale psihologiei umane își au rădăcina în psihologia de masă.

1. Diminuarea culpei pentru acțiunile personale, prin transferul de responsabilitate.

Când oamenilor li se spune ce ar trebui să facă de către o figură care reprezintă autoritatea, ei vor ajunge la acte violente și chiar să se omoare unul pe altul.

Celebrul experiment social al lui Stanley Milgram privind obediența față de autoritate este apreciat ca o etapă de înțelegere a modului în care etica oamenilor se poate schimba drastic atunci când responsabilitatea pentru acțiunile lor este atribuită unei figuri de autoritate, cum ar fi un „expert” sau un lider. Intrigat de rolul personalului militar nazist în lagărele de concentrare din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Milgram a dorit să știe cât de multă forță este nevoie să fie aplicată oamenilor pentru a-i determina să provoace rău unei alte persoane.

„El a cerut voluntarilor să ofere un șoc electrică unui străin. În realitate nu a existat niciun șoc electric – iar oamenii electrocutați erau de fapt actori care se prefăceau că sunt răniți teribil, unii chiar simulau atacuri de cord. Milgram a descoperit că majoritatea oamenilor vor continua să aplice șocurile electrice atunci când sunt ordonate de o persoană într-un halat de medic de laborator, chiar și atunci când credeau că acea persoană a fost rănită grav. Doar un procent minuscul de oameni au refuzat.”

Concluzia sugerată este că oamenii sunt în mod inerent incapabili să gândească singuri atunci când li se oferă un rol subordonat într-o anumită ierarhie autoritară, cum ar fi rolul oamenilor într-o lume controlată de stat. Reacția lor naturală și inconștientă este de a transfera responsabilitatea pentru acțiunile lor către cineva cu autoritate, scutindu-se de stresul vinovăției.

„Oamenii obișnuiți, care pur și simplu își fac treaba fără să manifeste o ostilitate specială din partea lor, pot deveni agenți într-un proces distructiv teribil. Mai mult, chiar și atunci când efectele distructive ale activității lor devin clare și li se cere să întreprindă acțiuni incompatibile cu standardele fundamentale de moralitate, relativ puține persoane au resursele necesare pentru a rezista autorității.” – Stanley Milgram, Capcanele Obedienței (The Perils of Obedience), 1974

În situaţia aşa-zisei pandemii Covid-19, masele sunt direcționate în mod deliberat către un set de „experți” și persoane cu influență și îndepărtate de alte perspective credibile, dar contrare. Cei care astăzi cred în autoritatea oficială, iau parte la intimidarea, hărțuirea, cenzurarea și amenințarea celor care ar prefera să fie neutri sau au o opinie contrară.

În plus, autoritățile oficiale ale noilor politici Covid oferă exemple mai concrete despre modul în care această dinamică se comportă. O filmare recentă din Australia arată un polițist de sex masculin care sufocă o femeie pentru că a purtat o mască în mod necorespunzător, iar în întreaga lume, cei care se supun regulilor sunt din ce în ce mai violenți și mai agresivi față de cei care nu se supun.

Există și un videoclip al unei femei care spune către doi copii mici că speră ca ei să moară pentru că nu poartă măști.

2. Atunci când ocupă o poziție de autoritate, oamenii vor abuza de puterea lor. Atunci când sunt puși într-o poziție subjugată, oamenii se vor comporta ca prizonieri.

Dr. Phillip Zombardo a efectuat un alt studiu cunoscut asupra autorității sociale, în anul 1971. În ceea ce este cunoscut sub numele de experimentul închisorii Stanford, studenții de la Universitatea Stanford au răspuns la o reclamă pentru a participa la un studiu de cercetare cu scopul de a studia efectele psihologice în rolurile de prizonier sau de paznic al închisorii.

Cei din grupul de prizonieri au fost umiliți, percheziționaţi, înşelaţi și închiși, zgâriați și abuzați.

„O procedură de degradare a fost concepută în parte pentru a umili prizonierii și, în parte, pentru a fi siguri că nu vor aduce germeni care să ne contamineze închisoarea.” – Experimentul închisorii Stanford

Li s-au dat uniforme, numere de identitate, le-a fost acoperit părul cu un ciorap de nailon și li s-a legat un lanț greu la una dintre glezne, mascând astfel identitatea personală şi făcând-o să devină derizorie.

„Măsura de a avea capul bărbierit, care se aplică în majoritatea închisorilor, precum și în cadrul armatei, este concepută în parte pentru a minimaliza personalitatea fiecăruia, deoarece unele persoane își exprimă individualitatea prin stilul sau lungimea părului. Este, de asemenea, un mod de a determina oamenii să înceapă să respecte regulile arbitrare și coercitive ale instituției.” – Experimentul închisorii Stanford

În cadrul acestui experiment, celor aflaţi în rolul gardienilor nu li s-a oferit nicio pregătire specifică și au fost liberi să facă tot ceea ce considerau că era necesar pentru a menține ordinea. Erau îmbrăcați în uniforme kaki și aveau ochelari de soare, li s-au dat fluiere și bâte cu care să-i hărțuiască pe prizonieri la oricare din orele zilei.

Povestea completă a acestui experiment este fascinantă dar, pe scurt, paznicii au găsit rapid tot felul de modalități de a-i hărţui și pedepsi pe prizonieri, iar prizonierii au încercat o răscoală, care în final a fost reprimată, fapt care le-a cauzat un comportament retras și instabilitate emoțională.

Dinamica puterii și a celor neputincioși a fost clar definită, iar prizonierii au căutat să facă față situaţiei într-o varietate de moduri.

„La început, unii prizonieri s-au revoltat sau s-au luptat cu paznicii. Patru prizonieri au reacționat cedând emoțional ca o modalitate de a scăpa de situație. Un prizonier a dezvoltat o erupție pe întregul trup (reacţie psihosomatică) când a aflat că cererea lui de punere în libertate a fost respinsă. Alții au încercat să facă față situaţiei prin a fi prizonieri buni, făcând tot ceea ce paznicii voiau ca ei să facă. Unul dintre ei a fost chiar poreclit «Sarge» (sergent), pentru că era atât de prompt în executarea tuturor comenzilor.” – Experimentul închisorii Stanford

Astăzi, cu blocajele de pe glob, masele și-au asumat rolul de prizonier, pierzându-și identitatea și discernământul personal. Majoritatea oamenilor se supun doar că să supraviețuiască, dar mulți își asumă rolul de paznic al închisorii, îi atacă și îi hărțuiesc pe cei care, dintr-un motiv sau altul, aleg să nu se conformeze noilor reguli despre măști și alte restricții arbitrare Covid.

3. Când oamenii sunt puși într-o relație medic-pacient, cei aflaţi în rolul de pacient vor dezvolta un sentiment de neputință și neajutorare.

Relația medic-pacient este poate cea mai exploatată din punct de vedere economic și psihologic în societatea de azi. Este baza medicinii moderne și este o mare afacere. Influența pe care o au medicii asupra pacienților este totală, iar societatea noastră este redimensionată, masele fiind poziționate ca pacienți care este nevoie să delege toate deciziile medicale unei clase de elită de medici și experți autorizați.

Într-un scurtmetraj, Amazing Polly explică modul în care invazia instituției medicale asupra trupurilor noastre echivalează cu tortura și este istoric una dintre cele mai periculoase forme de control psihologic. Nu numai că descurajează pacientul, ci și supra-glorifică medicul, care are apoi un stimulent pentru a exercita mai multă forță dominantă asupra pacientului.

Vedem o manifestare a sindromului Munchausen la nivel de masă, deoarece populația este bolnavă datorită îngrijirii paliative și ținută ostatică de industria vaccinurilor. În loc să ne protejăm prin îngrijirea organismului și a sistemului imunitar, ni se spune să așteptăm neputincioși un vaccin.

Gânduri finale

Una dintre cele mai importante observații făcute despre Experimentul Stanford este faptul că niciunul dintre participanți nu a realizat schimbările din propria personalitate. Motivul are legătură cu faptul că nici paznicii și nici prizonierii nu au putut vedea întreaga imagine de ansamblu a ceea ce se petrece și cum toți s-au schimbat.

Exact asta se petrece acum, deoarece aceste dinamici psihologice sunt puse în joc la nivel de masă. Ca răspuns la noul stres din viața noastră, ne reorganizăm pentru a ne conforma, a fi ascultători și a ne auto-cenzura.

Într-o lucrare de cercetare din anul 2012, cu titlul „Natura” conformității: Ce arată Milgram și studiile lui Zimbardo, autorii Alexander Haslam și Stephen D. Reicher comentează:
„… Punctul fundamental este că tirania nu înflorește deoarece făptașii sunt neputincioși și ignoranți în acțiunile lor. Înflorește pentru că se identifică activ cu cei care promovează acte vicioase drept virtuoase. Această convingere îi determină pe participanți să își facă munca murdară și asta îi face să lucreze energic și creativ pentru a-și asigura succesul.” – Haslam și Reicher

Citiţi şi:
Lumea post-COVID-19: un neoliberalism și mai dur, și mai violent
Bernard-Henri Lévy: «O umanitate mascată este o umanitate plină de neîncredere, suspiciune și, într-o zi, de ură»
Dincolo de propaganda oficială: Informații autentice despre Covid-19

yogaesoteric
7 septembrie 2020

Also available in: English