5 lucruri cu adevărat teribile înfăptuite de CIA în ultimii 70 de ani
În luna septembrie 2017, președintele Trump a postat pe Twitter urări cu ocazia aniversării Forțelor Aeriene și a CIA. Ambele au devenit organizații oficiale în urmă cu 70 de ani pe 18 septembrie 1947, odată cu implementarea Actului de Securitate Națională în 1947.
După petrecerea a câțiva ani ca o agenție de informații pe timp de război, numită Oficiul de Servicii Strategice, agenția a fost solidificată ca un jucător-cheie în operațiunile guvernului federal cu autorizația președintelui de atunci, Harry Truman.
În cei 70 de ani de atunci, CIA a comis o gamă largă de erori, crime, lovituri de stat și acte de violență. Aici sunt prezentate cinci dintre cele mai odioase programe pe care le-au derulat (cunoscute publicului):
Operațiunea Paperclip
Într-unul din cele mai bizare scenarii CIA, agenția și alte departamente guvernamentale au angajat oameni de știință naziști din interiorul și din afara Statelor Unite pentru a obține un avantaj asupra sovieticilor.
Scopul Operațiunii Paperclip era de a găsi și de a conserva arme germane, inclusiv agenți biologici și chimici, dar ofițerii de informații ştiinţifice au realizat în curând că armele înseși nu erau suficiente. Au decis că Statele Unite aveau nevoie să aducă oamenii de știință germani înșiși în SUA. Astfel a început o misiune de a recruta doctorii, fizicienii și chimiștii de top – inclusiv Wernher von Braun, ce a ajuns să proiecteze rachetele ce au dus oamenii pe lună.
Această acțiune a fost ținută secretă, recunoscându-se apoi existența ei după publicarea lucrării Operațiunea Paperclip: Programul secret de informații ce a adus oameni de știință naziști în America, de Annie Jacobsen. Într-o recenzie a cărții, CIA a scris că „Henry Wallace, fost vice-președinte și secretar al comerțului, era de părere că ideile oamenilor de știință puteau lansa noi industrii civile și locuri de muncă”.
CIA a lăudat fidelitatea istorică a cărții, remarcând că „Centrul de Operațiuni de Lansări din Cape Canaveral, Florida, a fost condus de către Kurt Debus, un nazist fervent”. A recunoscut că „generalul Reinhard Gehlen, fost șef al operațiunilor de informații germane împotriva sovieticilor, a fost angajat de către armata americană și mai târziu de CIA pentru a coordona 600 de foști agenți în zona sovietică a Germaniei ocupate”.
CIA a afirmat că Jacobsen „pune la îndoială pe bună dreptate moralitatea deciziei de a angaja oameni de știință SS naziști”, dar această laudă vine pentru că ea a subliniat faptul că s-a procedat așa pentru a lupta împotriva sovieticilor. În comentarii, oficialii CIA au adăugat că și sovieticii au angajat naziști, aparent încercând să-și justifice faptele invocându-le pe cele ale dușmanul cel mai aprig.
Operațiunea CHAOS
FBI este recunoscut pentru schemele sale COINTELPRO de a submina mișcările comuniste din anii 1950 și mișcările anti-război pentru drepturi civile, precum și supremația negrilor în anii 1960, dar CIA nu s-a implicat atât de adânc deoarece legal CIA nu are dreptul să desfășoare spionaj domestic. Dar asta n-a mai contat pentru președintele Lyndon B. Johnson pe măsură ce opoziția împotriva războiului din Vietnam era în creștere. Potrivit fostului jurnalist New York Times și laureat al premiului Pulitzer, Tim Weiner, precum a documentat în amplul său istoric al CIA, Moștenirea Cenușii, Johnson i-a cerut directorului de atunci al CIA, Richard Helms, să încalce legea.
Richard Helms
„În Octombrie 1967, câțiva analiști CIA au participat la prima mare demonstrație împotriva războiului din Vietnam. Președintele îi considera pe protestatari ca inamici ai statului. Era convins că mișcarea de pace era controlată și finanțată de către Moscova și Beijing. Avea nevoie de dovezi. I-a cerut lui Richard Helms să le obțină.
Helms i-a reamintit președintelui că CIA avea interdicție de a spiona publicul american. El spune că Johnson i-a zis: «Sunt conștient de acest fapt. Ceea ce doresc e să urmărești această problemă și să faci tot ceea ce este necesar pentru a depista comuniștii străini ce sunt în spatele acestei interferențe intolerabile în afacerile noastre interne…»”
Helms s-a supus. Weiner scria:
„Într-o încălcare flagrantă a puterilor sale sub temeiul legii, directorul CIA a devenit un șef de poliție secretă part-time. CIA a început o operațiune de supraveghere domestică, cu nume de cod Chaos. A continuat pentru aproape 7 ani… 11 ofițeri CIA și-au lăsat părul să crească, au învățat jargonul noii stângi și au infiltrat grupuri de pace din Statele Unite și Europa.”
Potrivit lui Weiner, „agenția a întocmit un index computerizat de 300.000 de nume de indivizi și organizații americane și dosare ample a 7.200 de cetățeni. A început să lucreze în secret cu departamente de poliție de-a lungul Americii”.
Deoarece nu puteau face o distincție clară între noua extremă stângă și opoziția mainstream față de război, CIA a spionat fiecare organizație de pace din țară. Președintele Johnson a dorit de asemenea dovedirea unei conexiuni între comuniștii străini și mișcarea de supremație a negrilor. „Agenția a încercat asta cât a fost cu putință”, a remarcat Weiner, admițând că în cele din urmă „CIA nu a găsit nicio dovadă ce lega liderii stângii americane sau mișcarea de supremație a negrilor cu guverne străine.”
Infiltrarea mass-media
În decursul anilor, CIA a obținut cu succes influență în media de știri, precum și media populară, ca filmele și televiziunea. Influența asupra știrilor a început aproape imediat după formarea agenției. După cum explică Weiner, directorul CIA Allen Dulles a stabilit legături ferme cu ziarele:
„Dulles a păstrat o legătură strânsă cu deținătorii New York Times, The Washington Post și săptămânalele de frunte ale țării. Putea ridica telefonul și edita o știre, să se asigure că un corespondent străin iritant era rechemat, sau să angajeze serviciile persoanelor precum șeful filialei din Berlin al Times sau omul din Tokyo al Newsweek.”
A continuat:
„Era cea de-a doua natură pentru Dulles să sădească subiecte în presă. Redacțiile americane erau dominate de veterani ai ramurii de propagandă de război a guvernului, Oficiul de Informații de Război… Cei care au răspuns la apelul CIA îi includeau pe Henry Luce și redactorii de la Time, Life și Fortune; reviste populare precum Parade, The Saturday Review și Reader’s Digest, și cei mai puternici directori de la CBD News. Dulles a construit o mașină de propagandă și relații publice ce a ajuns să includă peste 50 de organizații de știri, o duzină de edituri, și angajamente personale de sprijin de la persoane precum Axel Springer, cel mai puternic baron al presei din Germania de Vest.”
Influența CIA nu se diminuase în 1977 când jurnalistul Carl Bernstein a relatat despre publicațiile ce au agenți CIA în slujba lor, precum și „peste 400 de jurnaliști americani ce în ultimii 25 de ani au îndeplinit sarcini secrete pentru CIA.”
CIA a fost de asemenea consultată și a influențat numeroase seriale de televiziune, precum Homeland și 24, și filme precum Zero Dark Thirty și Argo, care stimulează narațiuni ce favorizează agenția. Conform Tricia Jenkins, autoare a cărții CIA în Hollywood: Cum agenția modelează filmele & televiziunea, un efort concentrat al agenției a început în anii 1990 pentru a contracara percepția negativă publică asupra CIA, iar influența lor persistă de decenii. În anii 1950, producătorii de film au realizat filme pentru CIA, inclusiv adaptarea cinematografică din 1954 a cărții lui George Orwell Ferma Animalelor.
Cercetătorii Tom Secker și Matthew Alford, a căror lucrare a fost publicată în Jurnalul American de Economie și Sociologie, susțin că cererile sub Actul de Libertate a Informației au revelat că CIA – alături de armată – au influențat peste 1.800 de filme și seriale de televiziune, multe dintre ele fără nicio legătură cu CIA sau teme militare.
Control mental indus prin intermediul unor periculoase droguri
În anii 1950, CIA a început să facă experimente cu droguri pentru a determina dacă pot fi utile în extragerea de informații. Revista Smithsonian a remarcat în legătură cu proiectul MKUltra:
„Proiectul, ce a continuat peste un deceniu, era intenționat inițial pentru a se asigura că guvernul Statelor Unite ținea pasul cu presupusele avansuri sovietice în tehnologia controlului mental. A crescut amploarea sa și astfel în cele din urmă a dus printre altele la testarea ilegală de droguri pe mii de americani.”
Mai mult: „Intenția proiectului era să studieze «utilizarea materialelor chimice și biologice în alterarea comportamentului uman», conform mărturiei oficiale a directorului Stansfield Turner în 1977. Proiectul a fost desfășurat în secretomanie extremă, a declarat Turner, datorită implicațiilor etice și legale în jurul proiectului și răspunsul public negativ pe care îl anticipa CIA, dacă MKUltra era făcut public.”
„Sub MKUltra, CIA și-a asumat autoritatea de a cerceta cum drogurile ar putea: «exacerba efectele intoxicante ale alcoolului»; «ușura inducerea hipnozei»; «spori abilitatea indivizilor să reziste la deprivări, tortură și intimidare»; «produce amnezie, șoc și confuzie», și multe altele. Multe dintre aceste dileme au fost investigate pe subiecți fără consimțământul lor, precum deținuți dependenți de droguri, prostituate marginalizate și pacienți cu cancer terminal – «persoane ce nu se pot împotrivi» în cuvintele lui Sidney Gottlie, chimistul ce a introdus LSD în CIA.”
Weiner a remarcat în plus:
„Sub auspiciile sale, șapte deținuți ai unui penitenciar federal din Kentucky au fost menținuți sub efectele LSD pentru 77 de zile consecutive. Când CIA a administrat același drog unui angajat civil al armatei, Frank Olson, acesta a sărit de pe fereastra unui hotel din New York.”
Weiner a adăugat că ofițerii superiori CIA au distrus „aproape toate dosarele” programului, dar deși „dovezile rămase sunt fragmentate… se sugerează puternic că utilizarea închisorilor secrete pentru interogarea posibililor agenți sub influența drogurilor a continuat pe parcursul anilor 1950.”
Ani mai târziu, CIA a fost acuzată de distribuirea cocainei în comunități sărace de negri, deși acuzația este mai puțin întemeiată, fiind fundamentată în principal pe relatările celor ce pretind că au fost implicați.
Înarmarea radicalilor
CIA are un lung obicei de a înarma grupări radicale, extremiste, ce consideră Statele Unite ca dușman. În 1979, CIA a sprijinit rebelii afgani în tentativa lor de a înceta ocupația sovietică asupra țării din Orientul Mijlociu. Weiner scria, în 1979: „Îndemnat de către Zbigniew Brzezinski, Președintele Carter a semnat un ordin de acțiune clandestină ca CIA să furnizeze rebelilor afgani ajutoare medicale, bani și propagandă.”
După cum a detaliat Weinter mai încolo în carte: „Șefii pakistanezi de informații ce au preluat armele și banii de la CIA au favorizat facțiunile afgane ce s-au dovedit cele mai capabile în bătălie. Aceste facțiuni cuprindeau și cei mai devotați islamiști. Nimeni nu visa că războinicii sfinţi și-ar putea îndrepta vreodată jihadul împotriva Statelor Unite.”
Deși unii speculează că CIA l-a înarmat direct pe Osama bin Laden, aceasta încă nu s-a dovedit în întregime și nu s-a admis. Ceea ce este clar e că media occidentală îl lăuda ca fiind un luptător valoros împotriva sovieticilor, că a ajuns în Afganistan ca să lupte în 1980 și că al-Qaeda a derivat din mujahedini, ce erau beneficiari ai programului CIA. Universitatea Stanford a remarcat că Bin Laden și Abdullah Azzam, un cleric palestinian proeminent, „au constituit Al Qaeda din luptători, resurse financiare și structuri de antrenament și recrutare rămase din războiul anti-sovietic.” Majoritatea acestor structuri au fost asigurate de către agenție. Intenționat sau nu, CIA a alimentat ascensiunea grupului terorist.
Weiner a remarcat că CIA a eșuat în alte țări precum Libia, spre sfârșitul anilor 1980.
„Numai mujahedinii, războinicii sfinți afgani se apropiau de victorie. Operațiunea afgană a CIA era acum un program de 700 milioane de dolari pe an” și reprezenta 80% din bugetul extern pentru servicii clandestine. „Rapoartele CIA nu răspundeau niciodată ce urma să se întâmple dacă o armată islamică militantă reușea să înfrângă invadatorii Afganistanului”, deși Tom Twetten, „omul numărul 2 în serviciile clandestine din vara 1988”, a fost însărcinat să afle ce se petrecea cu rebelii afgani. „Nu avem niciun plan”, a concluzionat.
În aparență neînvățându-și lecția, CIA a adoptat exact aceeași politică în Siria decenii mai târziu, înarmând așa-numiții „rebeli moderați” împotriva regimului Assad. Acele grupuri în cele din urmă s-au aliniat cu grupuri al-Qaeda. Facțiunea sprijinită de CIA a ajuns în știri anul trecut (2016) pentru decapitarea unui copil (deși președintele Trump a tăiat programul CIA în iunie 2017, armata continuă să se alinieze cu grupuri „moderate”).
Această listă este departe de a fi completă. CIA s-a angajat într-o varietate largă de practici extrajudiciare, și cel mai probabil sunt multe alte infracțiuni de care încă n-am aflat. În timp ce noul președinte american Donald Trump a aclamat aniversarea unei agenții pe care odată a criticat-o el însuși, ar trebui să ne fie foarte clar că agenția de spionaj clandestin ar merita să fie supusă unor serioase investigații și activitatea ei să fie privită cu scepticism.
Câteva adăugiri
• Un precursor al programului MKUltra a început în 1945, când Join Intelligence Objectives Agency (Agenţia de Colectare a Informaţiilor) a fost înfiinţată şi când acesteia i s-a dat responsabilitatea directă pentru Operation Paperclip. Unii dintre foștii nazişti recrutați prin intermediul acestei operațiuni studiaseră tortura şi spălarea creierului, fiind utilizați în cadrul mai multor proiecte guvernamentale secrete ale Statelor Unite care au rezultat din Operaţiunea Paperclip. Aceste proiecte au inclus Project CHATTER (Proiectul „Pălăvrăgeala”) (înfiinţat în 1947), precum şi Proiectul BLUEBIRD (Proiectul „Pasărea albastră”) (înfiinţat în 1950), care a fost redenumit Project ARTICHOKE (Proiectul „anghinare”) în 1951. Scopul lor a fost să studieze controlul minţii, interogarea, modificările de comportament şi subiecte conexe.
• Richard Helms, pe numele său întreg Richard McGarrah Helms (1913 – 2002), avea legături apropiate cu familia Rockefeller. A fost de asemenea director al Central Intelligence (DCI) între anii 1966-1973. După asasinarea lui John F. Kennedy, Helms a fost făcut director adjunct al CIA sub amiralul William Raborn. În 1966 a fost numit director. Între 1973 şi 1976 a fost ambasador la Teheran. A fost membru al Consiliului pentru Relații Externe (CFR), membru al Bohemian Grove.
Citiți și:
Fundamentaliştii islamici, Frăţia musulmană şi CIA
În sfârşit, CIA recunoaşte că a muşamalizat asasinarea lui John Fitzgerald Kennedy
CIA, în mod direct implicată în moartea actriței Marilyn Monroe
yogaesoteric
4 decembrie 2017
