Poliția și dreptul la imagine
Reciclatorii sunt cei care umblă prin gunoaie după peturi. Un reporter povestește că a întâlnit-o pe „prințesa” reciclatorilor. Era în zona Universității, îmbrăcată într-o fustă lungă și neagră, cu o bluză care-i lăsa umerii goi. Purta un rucsac în spate, iar în urechi – două sfere mici și verzi. N-avea mai mult de 30 de ani. Căra după ea un sac mare din plastic și se oprea la fiecare coș de gunoi de pe stradă. Extrăgea de acolo peturile, le golea de conținut și le vâra apoi în sacul ei, făcând toate mișcările astea rapid, cu o singură mână. Ȋn cealaltă, ținea un buchet de lavandă.
Reporterul a vrut să o filmeze și i-a cerut voie. N-a fost de acord. A insistat, a fost refuzat din nou, și a înțeles. Nici măcar o poză nu i-a făcut. Era dreptul ei la imagine, printre singurele care-i mai rămăseseră. Codul Civil, la Capitolul II, intitulat „Respectul datorat ființei umane și drepturilor ei inerente”, spune că:
„(1) Orice persoană are dreptul la propria imagine.
(2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfățișării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri.” (Art. 73)
Cui folosește că poliția a difuzat imagini filmate în interiorul secției cu Boureanu? Ȋn afară de faptul că ne hăhăim pe seama unui om beat (circumstanță atenuantă, în cazul lui), cu ce rămânem din vizionarea acestor imagini? Cu morala că organele care aplică legea îți pot încălca drepturile civile, dacă au chef. Asta și pentru că jurnaliștii care primesc și difuzează aceste imagini sunt ei înșiși doar niște oameni care se hăhăie…
Citiți și:
Poliția română va debloca parole și va recupera informații, inclusiv cele șterse, din orice terminal mobil
Rechizitoriu împotriva SRI – DNA
Așa s-a născut câmpul tactic – Jurnalistul Dan Andronic, dezvăluiri despre Operațiunea SIPA
yogaesoteric
2 august 2017